Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 493 din 29 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 961 din 31 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Octavian Gelu Berindean în Dosarul nr. 98/2005 al Judecãtoriei Huedin.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã obligaţia legalã privind recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei nu poate fi consideratã ca o supunere la torturã, pedeapsã ori tratament inuman sau degradant, interzise de art. 22 alin. (2) din Constituţie şi de documentele internaţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 98/2005, Judecãtoria Huedin a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , excepţie ridicatã de Octavian Gelu Berindean în dosarul menţionat, în care autorul excepţiei este trimis în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile art. 22 din Constituţie care consacrã dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã al persoanei, precum şi interdicţia supunerii la torturã ori la pedepse sau tratamente inumane ori degradante, considerând cã "recoltarea de probe biologice care se face prin înţepãturã cu siringa [este un] procedeu [traumatizant]".
De asemenea, în susţinerea excepţiei a fost invocatã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (8) din Constituţie [devenit art. 23 alin. (11) dupã republicarea Constituţiei] privind prezumţia de nevinovãţie, precum şi ale art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care consacrã aceeaşi prezumţie de nevinovãţie, întrucât prin reglementarea criticatã, se considerã "ab initio" cã şoferul este un infractor pe baza unei simple suspiciuni a agentului constatator cã un conducãtor auto ar fi sub influenţa bãuturilor alcoolice.
Un ultim motiv de neconstituţionalitate invocat de autorul excepţiei îl constituie încãlcarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. În concepţia autorului excepţiei, prevederile criticate permit agentului constatator sã cearã recoltarea de probe biologice, "fãrã a exista vreo instrucţie penalã", deci chiar fãrã ca "mãcar sã existe vreun indiciu privind sãvârşirea vreunei infracţiuni".
În legãturã cu invocarea celor douã texte din documentele internaţionale menţionate, autorul excepţiei face referire şi la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, care reglementeazã prioritatea tratatelor internaţionale privind drepturile omului în cazul în care existã neconcordanţe între acestea şi legile interne.
Judecãtoria Huedin considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În opinia instanţei, "sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testarea aerului expirat, precum şi a altor fapte prin care este pusã în pericol siguranţa circulaţiei rutiere reprezintã incriminãri-obstacol prin care este sancţionatã penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinãrii unor grave vãtãmãri ale valorilor angajate în traficul rutier". Conform opiniei instanţei, recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi consideratã ca o supunere la torturã, pedeapsã ori tratament inuman sau degradant, interzise de art. 22 alin. (2) din Constituţie şi de documentele internaţionale.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie privind prezumţia de nevinovãţie, instanţa apreciazã cã prevederile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu contravin dispoziţiilor constituţionale menţionate, "neinstituindu-se nici o prezumţie de vinovãţie a inculpatului trimis în judecatã". De asemenea, se apreciazã cã textul criticat nu instituie o restrângere a drepturilor şi libertãţilor persoanei, "deoarece are ca finalitate apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, a vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii, precum şi a altor importante valori angajate în traficul rutier".
Instanţa de judecatã face referire, în considerentele care stau la baza opiniei sale, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996).
În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, se aratã cã prevederile criticate "reprezintã incriminãri-obstacol, prin care este sancţionatã penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinãrii unor grave vãtãmãri ale valorilor angajate în traficul rutier", fãrã ca prin acestea sã se aducã atingere integritãţii persoanei. Totodatã, se aratã cã "recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi consideratã ca supunere la «torturã», «pedeapsã sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin <>Legea nr. 19/1990 ."
În punctul de vedere prezentat se mai apreciazã cã prevederile criticate pentru neconstituţionalitate nu contravin nici dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovãţie, deoarece, pânã la rãmânerea definitivã a hotârârii de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã. De asemenea, se considerã cã <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu încalcã nici textul art. 53 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementarea legalã "nu prevede nici o restrângere a drepturilor şi libertãţilor persoanei, deoarece are ca finalitate apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, a vieţii, integritãţii corporale şi a altor importante valori angajate în traficul rutier".
În legãturã cu aceste aspecte, Guvernul face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996), care a reţinut cã "dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, «nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat, recurgând la puteri coercitive care existã independent de voinţa suspectului, de exemplu documentele ridicate pe baza unui mandat, prelevãri de aer expirat, de sânge şi de urinã, ca şi de ţesuturi corporale, în vederea analizei ADN-ului»". De asemenea, este invocatã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (<>Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004 şi <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 ).
Avocatul Poporului considerã cã excepţia în cauzã este neîntemeiatã.
În argumentarea acestui punct de vedere, se suţine cã "recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi consideratã ca o supunere la «torturã», «pedeapsã sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin <>Legea nr. 19/1990 ". Totodatã, se apreciazã cã nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie, "deoarece, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã, neinstituindu-se nici o prezumţie de vinovãţie a inculpatului trimis în judecatã".
Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciazã cã incriminarea criticatã "nu reprezintã o restrângere a drepturilor şi libertãţilor persoanei, deoarece are ca finalitate apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, a vieţii, integritãţii corporale şi a altor importante valori angajate în traficul rutier". Avocatul Poporului precizeazã cã dispoziţiile criticate "sunt de naturã a-l proteja chiar pe conducãtorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, care, în absenţa incriminãrii cuprinse în aceste dispoziţii, ar putea deveni nu numai autor al unor infracţiuni mult mai grave, dar chiar propria sa victimã".
În punctul de vedere prezentat, Avocatul Poporului se referã şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (<>Decizia nr. 456/2004 ).
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text care are urmãtorul cuprins:
- Art. 79 alin. (4): "Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltãrii probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testãrii aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani."
În esenţã, critica de neconstituţionalitate a acestui text se bazeazã pe susţinerea cã obligarea conducãtorului unui autovehicul de a se supune recoltãrii probelor biologice încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2), ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 53 alin. (1), precum şi textele unor documente internaţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 22 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul la viaţã, precum şi dreptul la integritate fizicã şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant.";
- Art. 23 alin. (11): "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.";
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Au fost, de asemenea, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate şi art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, text care are urmãtorul cuprins: "Orice persoanã acuzatã de un delict este prezumatã nevinovatã pânã când vinovãţia sa va fi doveditã în mod legal şi în cursul unui proces public în cadrul cãruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apãrãrii sale."
De asemenea, au fost invocate şi dispoziţiile art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care au urmãtorul cuprins: "Orice persoanã acuzatã de comiterea unei infracţiuni penale este prezumatã a fi nevinovatã cât timp culpabilitatea sa nu a fost stabilitã în mod legal."
În legãturã cu susţinerea cã sunt incidente în cauzã cele douã prevederi din documentele internaţionale privind drepturile omului, autorul excepţiei a invocat şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Dispoziţiile legale criticate în cauzã au mai fost supuse, prin mai multe decizii, controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reţinut cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât textul <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2), ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 53 alin. (1).
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, care consacrã dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, Curtea a reţinut, în decizia menţionatã, cã "incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testãrii aerului expirat, precum şi a altor fapte prin care este pusã în pericol siguranţa circulaţiei rutiere reprezintã incriminãri-obstacol prin care este sancţionatã penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinãrii unor grave vãtãmãri ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieţi omeneşti, vãtãmãri ale integritãţii corporale şi ale sãnãtãţii persoanei, precum şi distrugeri de valori materiale). De aceea s-a impus incriminarea prevãzutã la alin. (4) al <>art. 79 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , fiind sancţionatã împiedicarea constatãrii faptei de conducere sub influenţa alcoolului, realizatã prin sustragerea conducãtorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei". De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea a mai stabilit: "Este adevãrat cã un segment de populaţie suferã de un sindrom alergic sever la orice tratament injectabil, care însã se deosebeşte de simplele fobii sau temeri invocate de autorul excepţiei. Analizând însã prevederile <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , se constatã cã nici mãcar acestora nu li se încalcã dreptul la integritate fizicã şi psihicã, întrucât se incrimineazã nu numai sustragerea de la recoltarea probelor biologice, ci şi sustragerea de la «testarea aerului expirat», care în mod evident nu aduce atingere integritãţii persoanei. Tocmai având în vedere aceste împrejurãri, precum şi evoluţia şi modernizarea modalitãţilor de stabilire a alcoolemiei, noua reglementare rutierã introduce şi metoda «testãrii aerului expirat», de cãtre poliţia specializatã, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat potrivit legii [art. 80 alin. (1) din ordonanţã], astfel încât incriminarea din <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã Guvernului nr. 195/2002 este constituţionalã, neaducând atingere dreptului garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentalã. Este de observat cã, atunci când conducãtorul auto este testat cu un mijloc tehnic certificat, poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei [art. 80 alin. (2) din ordonanţã]."
În legãturã cu recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei s-a reţinut, totodatã, cã aceasta "nu poate fi consideratã ca o supunere la «torturã», «pedeapsã sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin <>Legea nr. 19/1990 . Din aceastã perspectivã, «recoltarea probelor biologice» nu este un «act prin care se provoacã unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice», condiţie impusã de convenţia menţionatã pentru definirea termenului «torturã». Totodatã, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintã o «pedeapsã sau tratament inuman ori degradant», interzise, de asemenea, prin alin. (2) al art. 22 din Constituţie."
Cu privire la critica de neconstituţionalitate formulatã prin invocarea încãlcãrii prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovãţie, Curtea a constatat prin aceeaşi decizie cã este neîntemeiatã, deoarece, "pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã, neinstituindu-se nici o prezumţie de vinovãţie a inculpatului trimis în judecatã în temeiul acestor dispoziţii".
Curtea a mai constatat cã <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu reglementeazã restrângeri ale drepturilor şi libertãţilor persoanei, deoarece acest text "are ca finalitate apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, a vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii, precum şi a altor importante valori angajate în traficul rutier. Prin urmare, nu poate fi vorba de o încãlcare a prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, care se referã la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, aşa cum susţine autorul excepţiei. În plus, dispoziţiile criticate sunt de naturã a-l proteja chiar pe conducãtorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, care, în absenţa incriminãrii cuprinse în aceste dispoziţii, ar putea deveni nu numai autor al unor infracţiuni mult mai grave, dar chiar propria sa victimã."
În sfârşit, prin decizia menţionatã s-a constatat cã "nu poate fi reţinutã nici susţinerea autorului excepţiei în sensul cã recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar însemna obligarea conducãtorului auto de a contribui la producerea unei probe împotriva lui însuşi. Într-adevãr, textul de lege criticat ca fiind neconstituţional nu creeazã o prezumţie de vinovãţie şi nu implicã o constrângere a celui în cauzã de a se supune la recoltarea de probe biologice.
Cu privire la acest aspect, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa cã dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, «nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care existã independent de voinţa suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevãri de aer expirat, de sânge şi de urinã, ca şi de ţesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului» (cazul «Saunders împotriva Regatului Unit», 1996)."
De asemenea, prin <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, Curtea a respins o excepţie cu acelaşi obiect, reţinând cã textul criticat nu încalcã dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie.
Soluţiile Curţii Constituţionale pronunţate în deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã.
În ceea ce priveşte invocarea, în cauza de faţã, a încãlcãrii dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, cu referire la prevederile art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Curtea constatã cã, întrucât nu se încalcã principiul constituţional al prezumţiei de nevinovãţie, aşa cum s-a mai arãtat, nu se pune problema încãlcãrii celor douã texte din documentele internaţionale menţionate şi, pe cale de consecinţã, nici a incidenţei prevederilor art. 20 din Constituţie.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Octavian Gelu Berindean în Dosarul nr. 98/2005 al Judecãtoriei Huedin.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
