Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 493 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598 si ale art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 3 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 şi ale art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicolae Bucã în Dosarul nr. 2.885/104/2009 al Tribunalului Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.885/104/2009, Tribunalul Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 598 şi ale art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Nicolae Bucã într-un dosar având ca obiect o cerere de instituire a unui sechestru judiciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciazã cã ansamblul instituţiei sechestrului judiciar are în vedere interzicerea exercitãrii în nume propriu a atributelor aferente dreptului de proprietate în situaţia în care ar exista o contestaţie asupra dreptului de proprietate din partea unui terţ. Totodatã, mãsura poate fi dispusã de cãtre instanţa de judecatã fãrã ca solicitantul sã fie obligat la plata vreunei cauţiuni care sã garanteze o eventualã recuperare a prejudiciului care este posibil sã se producã în patrimoniul reclamantului ca urmare a interzicerii exercitãrii dreptului sãu de proprietate asupra bunului. Aceastã mãsurã echivaleazã cu o expropriere temporarã a bunului din mâinile proprietarului, fãrã sã fie plãtitã o justã şi prealabilã despãgubire, aşa cum în mod imperativ dispun prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie. Prin aceastã reglementare legalã se încalcã atât principiul garantãrii dreptului de proprietate, cât şi dispoziţiile art. 20 şi 21 din Constituţie. Prevederea legalã încalcã şi dispoziţiile tratatelor internaţionale la care România este parte, prin aceasta încãlcându-se dispoziţiile art. 20 din Constituţie coroborate cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 598 şi ale art. 600 alin. (1) teza a doua din Codul de procedurã civilã, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 598: "Ori de câte ori existã un proces asupra proprietãţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrãrii unui bun proprietate comunã, instanţa competentã pentru judecarea cererii principale va putea sã încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacã aceastã mãsurã este necesarã pentru conservarea dreptului respectiv.";
- Art. 600 alin. 1 teza a doua: "În caz de admitere, instanţa va putea sã oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici asemãnãtoare, prin numeroase decizii, constatând cã sunt constituţionale.
Astfel, de exemplu, referitor la dispoziţiile art. 598 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 315 din 29 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2007, şi prin <>Decizia nr. 621 din 17 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005.
Cu aceste prilejuri, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar, în conformitate cu art. 136 alin. (5) din Constituţie, proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este aşadar competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea a constatat cã prin reglementarea dedusã controlului legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Mai mult, potrivit art. 600 din Codul de procedurã civilã, cererea de sechestru judiciar se judecã, în mod obligatoriu, cu citarea pãrţilor, aceastã procedurã având deci caracter contencios. Cu acest prilej, pãrţile pot învedera instanţei împrejurãrile care sã justifice sau nu luarea unei asemenea mãsuri, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 600 alin. (1) teza a doua, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 1.016 din 8 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007. Astfel, Curtea a constatat cã cererea de sechestru judiciar se judecã, în mod obligatoriu, cu citarea pãrţilor, aceastã procedurã având caracter contencios. Astfel, pãrţile pot învedera instanţei împrejurãrile care sã justifice sau nu luarea unei asemenea mãsuri, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
De asemenea, Curtea a constatat cã numai în caz de admitere a cererii de sechestru judiciar "instanţa va putea sã oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni", în cazul bunurilor imobile procedându-se la înscrierea sechestrului judiciar în cartea funciarã.
Prevederile cuprinse în textul de lege criticat au caracter de normã dispozitivã, astfel încât judecãtorii fondului sunt suverani sã ordone un asemenea sechestru cu sau fãrã cauţiune, în ipoteza admiterii cererii de sechestru judiciar.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 şi ale art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicolae Bucã în Dosarul nr. 2.885/104/2009 al Tribunalului Olt - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
