Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 491 din 8 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 536 din 21 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Mihaela Cirstea - procuror
Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 3.379/COM/2005 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.379/COM/2005, Tribunalul Constanta - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Cocor Turism" - S.A. din Neptun într-o cauza comercialã având drept obiect suspendarea executãrii unor hotãrâri ale adunãrii generale extraordinare a actionarilor societãţii comerciale menţionate mai sus.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile de lege criticate afecteazã dreptul de proprietate al actionarilor majoritari, prin aceea ca permit suspendarea, pe cale judecãtoreascã, a executãrii hotãrârilor adunãrii generale a actionarilor dupã bunul plac al actionarilor minoritari, în scop sicanatoriu şi fãrã ca aceştia sa fie rãspunzãtori pentru prejudiciul astfel cauzat.
Tribunalul Constanta - Secţia comercialã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Suspendarea executãrii unei hotãrâri a actionarilor, solicitatã în temeiul <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 , este dispusã de cãtre instanta judecãtoreascã doar în urma examinãrii temeiniciei motivelor invocate de reclamant, fiind exclusa consacrarea judecãtoreascã a unui abuz de drept. Suspendarea acordatã astfel are menirea de a restabili ordinea de drept, protejand atât interesele actionarilor minoritari, cat şi cele ale celor majoritari. Mai mult, potrivit alin. (2) din textul de lege criticat, odatã cu dispunerea suspendãrii, reclamantul poate fi obligat la plata unei cauţiuni cu titlu de garanţie pentru acoperirea eventualului prejudiciu creat şi solicitat, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotãrârii actionarilor, de partea interesatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 protejeaza dreptul de proprietate al actionarilor care se considera vãtãmaţi, iar posibilitatea instanţei de judecata de a suspenda hotãrârea adunãrii generale nu este destinatã a proteja numai interesele reclamanţilor, ci şi ale celorlalţi acţionari, ale societãţii comerciale şi ale terţilor. Mai mult, textul de lege criticat oferã şi garanţii procesuale impotriva unor contestaţii cu caracter sicanatoriu, de natura sa descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţa a drepturilor procesuale, în acest scop fiind instituitã posibilitatea impunerii de cãtre judecãtor a unei cauţiuni.
Totodatã, dreptul de proprietate pretins a fi încãlcat nu este un drept absolut, ci un drept care comporta ingerinţe legale şi proporţionale cu scopul urmãrit, conţinutul şi limitele sale fiind, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, stabilite de lege.
De asemenea, Curtea Constituţionalã a mai avut prilejul de a mai examina în jurisprudenta sa constituţionalitatea prevederilor legale criticate, pronunţându-se în sensul respingerii exceptiei de neconstituţionalitate, astfel ca aceasta soluţie se menţine şi în cazul de fata.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Prevederile art. 44 din Constituţie pretins a fi incalcate consacra competenta legiuitorului de a stabili "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate", respectiv cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept, astfel încât sa nu vina în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egala mãsura ocrotite. Astfel, textul de lege criticat urmãreşte sa previnã abuzurile actionarilor majoritari şi sa punã în valoare principiul constituţional al garantarii şi ocrotirii dreptului de proprietate privatã. Instanta sesizatã apreciazã atât asupra temeiniciei cererii de suspendare a hotãrârii atacate, cat şi asupra caracterului eventual sicanatoriu, având posibilitatea ca, în urma dispunerii suspendãrii, sa stabileascã o cauţiune de natura sa descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţa a drepturilor procesuale. Totodatã, cauţiunea constituie o garanţie pentru obţinerea despãgubirilor create prinamanarea executãrii hotãrârii atacate şi solicitate de partea interesatã ca urmare a respingerii acţiunii în anulare a acestei hotãrâri.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, asa cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Din examinarea criticii susţinute în motivarea exceptiei rezulta ca, în realitate, autorul acesteia vizeazã dispoziţiile alin. (1) al art. 133, astfel ca doar asupra acestora Curtea Constituţionalã se va pronunţa. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "O data cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanta preşedinţialã, suspendarea executãrii hotãrârii atacate."
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile legale menţionate incalca prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, care consacra principiul garantarii şi ocrotirii dreptului de proprietate în mod egal de lege, indiferent de titular.
Examinând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentalã invocate, Curtea Constituţionalã constata ca acestea au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la normele constituţionale pretins a fi incalcate şi în prezenta cauza şi cu o motivare similarã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, retinand ca "dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedura a cãror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenta autoritãţii legiuitoare. Curtea constata, de asemenea, ca art. 133 alin. (1) şi (2) din legea criticata permite instanţei de judecata ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, sa aprecieze asupra caracterului eventual sicanatoriu al cererii de suspendare a hotãrârii adunãrii generale a actionarilor contestate şi sa stabileascã o cauţiune de natura sa descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţa a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea mai retine ca depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul ca, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotãrârilor luate de adunarea generalã a actionarilor, partea interesatã va putea cere şi obţine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii hotãrârii respective. În consecinta, Curtea constata ca prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi".
Întrucât în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea acestei jurisprudente, soluţia şi considerentele ce au stat la baza deciziei menţionate isi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 3.379/COM/2005 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Nita
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
