Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 491 din 25 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 9 lit. f) din aceasta

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 491 din 25 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 9 lit. f) din aceasta

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 858 din 25 noiembrie 2014

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Toni Greblă            - judecător
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Oana Cristina Puică    - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 16.710/303/2013/a1 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 214D/2014.
    2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 12 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 16.710/303/2013/a1, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel cu ocazia soluţionării unei cereri de reexaminare formulate, potrivit art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă aduc atingere principiilor fundamentale privind respectarea obligatorie a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, protecţia persoanelor cu handicap, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale şi stabilirea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii, întrucât cererea sa de chemare în judecată referitoare la un drept de moştenire a fost, în mod greşit, anulată de către instanţă.
    6. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 încalcă prevederile constituţionale privind respectarea obligatorie a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la un mediu sănătos, dreptul de asociere, dreptul de proprietate privată, dreptul la moştenire, nivelul de trai, protecţia persoanelor cu handicap, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, fidelitatea faţă de ţară şi exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale. De asemenea susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă şi ale art. 139 privind stabilirea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii. Arată că, pe de o parte, ordonanţa de urgenţă criticată "nu a avut temeiul juridic de argumentare când a fost emisă", iar, pe de altă parte, că Guvernul, potrivit art. 139 din Constituţie, nu poate să emită acte normative privind veniturile la bugetul de stat şi la cele locale. Consideră că Guvernul a dat Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013 pentru a suplimenta fondurile consiliilor locale şi cu scopul de a restrânge şi chiar de a împiedica accesul la justiţie.
    7. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 încalcă prevederile art. 139 coroborat cu art. 115 alin. (6) din Constituţie. În ceea ce priveşte încălcarea art. 139 din Legea fundamentală prin emiterea Ordonanţei de urgenţă nr. 80/2013 de către Guvern, instanţa reţine că, potrivit textului constituţional invocat, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". În cazul de faţă, potrivit art. 40 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, o cotă de 30% din sumele încasate cu titlu de taxă judiciară de timbru se virează în contul de venituri al bugetului local, restul rămânând în contul distinct de venituri al bugetului de stat - "Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru". Astfel, instanţa apreciază că regimul taxelor judiciare de timbru ar fi trebuit, într-adevăr, să fie stabilit printr-o lege de către Parlament. În acest sens, instanţa reţine şi prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, respectiv ale alin. (6) al aceluiaşi articol 115, potrivit cărora ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Or, art. 21 din Legea fundamentală, ce consacră accesul liber la justiţie al cetăţenilor, face parte din titlul II al Constituţiei - "Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale", astfel încât Guvernul nu ar fi trebuit să emită o ordonanţă de urgenţă privind taxele judiciare de timbru, întrucât aceste taxe pot afecta dreptul de acces la instanţă, aducând atingere înseşi esenţei dreptului, sau nu există un raport de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit. Referitor la dispoziţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanţa apreciază că acestea nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
    8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Menţionează că prevederile art. 34, art. 35, art. 40, art. 46, art. 47, art. 50, art. 51, art. 52, art. 57 şi art. 139 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, şi ale art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Din susţinerile autorului excepţiei consemnate în încheierea de sesizare reiese, însă, că excepţia de neconstituţionalitate priveşte atât dispoziţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cât şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblul său. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 9 lit. f) din ordonanţa de urgenţă. Textele de lege criticate separat au următorul cuprins:
    - Art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă: "Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.";
    - Art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: "Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: [...] f) cereri de reexaminare împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, formulate potrivit art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă - 20 lei;".
    13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea obligatorie a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 15 referitor la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 35 referitor la dreptul la un mediu sănătos, ale art. 40 privind dreptul de asociere, ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 46 privind dreptul la moştenire, ale art. 47 referitor la nivelul de trai, ale art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap, ale art. 51 referitor la dreptul de petiţionare, ale art. 52 cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 54 referitor la fidelitatea faţă de ţară, ale art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale, ale art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă şi ale art. 139 privind stabilirea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate referitor la dispoziţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii de lege de către instanţa de judecată. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă.
    15. Referitor la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, în ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă şi care se referă, astfel, la întreaga ordonanţă de urgenţă, prin Decizia nr. 46 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, precum şi, în special, ale art. 10 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă, prilej cu care a statuat că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. În raport cu obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate, Curtea a reţinut că, în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil, faptul că evoluţia în plan legislativ menţionată nu s-a reflectat într-un mod adecvat şi la nivelul cadrului normativ privind taxele judiciare de timbru, care au rămas în principal la nivelul stabilit în anul 1997, actualizat în anul 2010 prin aplicarea indicelui de inflaţie, necesitatea ca sistemul de taxare să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii şi pentru asigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor prevederi legale, de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ şi obligaţia cetăţeanului care foloseşte acest serviciu de a contribui la susţinerea costurilor, dar şi, pe de altă parte, a transparenţei aplicării normelor în materie implicând o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare, luarea în considerare a faptului că neadoptarea în regim de urgenţă a prezentului act normativ ar conduce la conservarea unui sistem de taxare neadecvat faţă de liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, cu consecinţe negative pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului judiciar, dar şi al transparenţei şi disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru. Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanţei de urgenţă, în mod cumulat, Curtea a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât Curtea a considerat că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie. Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat că reglementarea criticată nu aduce atingere dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, îndeplinind exigenţele urgenţei şi ale situaţiei extraordinare.
    16. În ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă raportată la prevederile art. 139 din Constituţie privind stabilirea impozitelor, taxelor şi a oricăror altor venituri ale bugetelor centrale, respectiv locale - şi care vizează, de asemenea, întreaga ordonanţă de urgenţă -, din formularea constituţională "se stabilesc numai prin lege" se deduce că nu este de conceput să se prevadă impozite, taxe sau alte contribuţii la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale de stat prin hotărâre de Guvern sau prin ordine ale miniştrilor, ci numai prin acte normative cu putere de lege. Prin urmare, stabilirea taxelor judiciare de timbru prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului nu aduce nicio atingere prevederilor art. 139 din Constituţie.
    17. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorul excepţiei, acestea sunt raportate la prevederile art. 1 alin. (5), art. 15, art. 16, art. 21, art. 35, art. 44, art. 46, art. 47, art. 50, art. 51, art. 52, art. 53, art. 54, art. 57 din Constituţie şi privesc dispoziţiile art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    18. Faptul că prin norma criticată se stabileşte cuantumul unei taxe judiciare de timbru nu este de natură a afecta accesul liber la justiţie. În acest sens, Curtea s-a pronunţat în numeroase rânduri, de exemplu, prin Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, şi Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013, prin care a statuat că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Totodată, prin Decizia nr. 1.247 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 28 noiembrie 2011, Curtea a constatat că în acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Prin urmare, dispoziţiile art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu încalcă prevederile art. 16 şi art. 21 din Constituţie privind egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie.
    19. Pentru aceleaşi motive arătate mai sus, dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere nici principiilor privind respectarea obligatorie a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, universalitatea drepturilor, a libertăţilor şi a îndatoririlor fundamentale, respectiv garantarea dreptului de proprietate privată, principii consacrate de art. 1 alin. (5), art. 15 şi art. 44 din Legea fundamentală.
    20. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin dispoziţiile art. 9 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, ale art. 53 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat.
    21. Prevederile art. 34, art. 35, art. 40, art. 46, art. 47, art. 50, art. 51, art. 52, art. 54 şi art. 57 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.

    22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 16.710/303/2013/a1 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.
    II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 9 lit. f) din aceasta sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 septembrie 2014.

                 PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         AUGUSTIN ZEGREAN

                        Magistrat-asistent,
                        Oana Cristina Puică
                                ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 491 din 25 septembrie 2014

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"