Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 491 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 teza finala din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 11 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 36 teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Dumitru Talpã în Dosarul nr. 13.213/95/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 13.213/95/2008, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 36 teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Dumitru Talpã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 şi 21 din Constituţie, precum şi art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece instituie un tratament juridic defavorabil creditorului în raport cu debitorul, în favoarea cãruia se creeazã douã grade de jurisdicţie, şi anume un grad de jurisdicţie de competenţa judecãtorului-sindic şi un al doilea grad de jurisdicţie acordat exclusiv debitorului, în competenţa instanţelor care soluţioneazã cãile de atac - la care creditorul nu are acces.
Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei îl constituie <>art. 36 teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, aşa cum a fost modificat prin <>art. I pct. 10 din Legea nr. 277 din 7 iulie 2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a <>art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009.
Textul art. 36 este urmãtorul: "De la data deschiderii procedurii se suspendã de drept toate acţiunile judiciare sau mãsurile de executare silitã pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia cãilor de atac declanşate de debitor".
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi art. 21 privind liberul acces la justiţie. Este invocatã şi încãlcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã mãsura stabilitã prin textul de lege criticat se justificã prin natura specialã a procedurii prevãzute de <>Legea nr. 85/2006 , procedurã care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun sã îşi poatã valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţã.
Curtea, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu <>Decizia nr. 1.080 din 20 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 11 decembrie 2007, a statuat cã în materia insolvenţei sunt stabilite unele reguli derogatorii de la dreptul comun, fiind însã aplicabil <>art. 149 din Legea nr. 85/2006 , potrivit cãruia: "Dispoziţiile prezentei legi se completeazã, în mãsura compatibilitãţii lor, cu cele ale Codului de procedurã civilã, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţã, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000."
Legiuitorul a avut în vedere ocrotirea intereselor pãrţilor, asigurând efectuarea cu celeritate a atribuţiilor judecãtoruluisindic, fãrã întreruperi nejustificate, pe care le impun desfãşurarea şi finalizarea procedurii insolvenţei.
Totodatã, Curtea a reţinut cã "regulile de procedurã prevãzute de <>Legea nr. 85/2006 se aplicã în mod echitabil creditorilor şi debitorilor aflaţi în situaţie identicã şi care se încadreazã în ipotezele normelor juridice respective, fãrã a institui privilegii sau discriminãri, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
În legãturã cu susţinerile potrivit cãrora se creeazã un regim juridic defavorabil creditorului în raport cu debitorul, în favoarea cãruia sunt stabilite douã grade de jurisdicţie, Curtea reţine cã, în conformitate cu prevederile art. 126 şi ale art. 129 din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti, a procedurii de judecatã, precum şi a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Accesul liber la justiţie nu are semnificaţia cã acesta trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
În acest sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin numeroase decizii, a statuat cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite, precum şi cã Legea fundamentalã nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor cãilor de atac, ci statueazã prin art. 129 cã, împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii.
Curtea mai constatã cã nici reglementãrile internaţionale în materie nu impun un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac. Astfel, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevede asigurarea posibilitãţii unui recurs efectiv la o instanţã naţionalã. Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin hotãrârea pronunţatã în cazul "Golder contra Regatului Unit", 1975, a statuat cã dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sã-l defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept.
Considerentele pe care s-au bazat soluţiile anterioare ale Curţii Constituţionale, pronunţate în cauze similare, sunt valabile şi în prezenta cauzã, neexistând niciun motiv pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 36 teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Dumitru Talpã în Dosarul nr. 13.213/95/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
