Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 491 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum si infiintarea, organizarea si functionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 513 din 20 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, excepţie ridicatã de Lu Caiyung, Qu Gaofeng, Wang Haifeng, Je Jiaqiao, Ye Jiangling şi Sun Shuangxue în Dosarul nr. 984/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru Qu Gaofeng, avocatul Valeriu Stoica cu delegaţie la dosar. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei şi partea Oficiul Român pentru Imigrãri - Direcţia Migraţiune - Oficiul pentru Imigrãri Braşov, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, traducãtor autorizat de limba chinezã.
Magistratul-asistent informeazã plenul cã la dosar partea Oficiul Român pentru Imigrãri - Direcţia Migraţiune - Oficiul pentru Imigrãri Braşov a depus concluzii scrise în sensul netemeiniciei excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului Qu Gaofeng, care solicitã admiterea excepţiei pentru urmãtoarele motive: exercitarea profesiei de tehnician dentar de cãtre cetãţeni ai statelor terţe Uniunii Europene este condiţionatã de obţinerea rezidenţei permanente în România, cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România constând în obţinerea unui permis de şedere permanentã sau a unei cãrţi de rezidenţã permanentã în condiţiile în care au avut o şedere continuã şi legalã pe teritoriul României în ultimii 5 ani. Or, pentru a putea îndeplini aceastã ultimã condiţie trebuie sã facã dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere, adicã sã lucreze în mod legal. Se creeazã prin prevederile legale invocate "un cerc vicios", textul de lege criticat aducând astfel atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 15, 18 şi 41 prin care legiuitorul constituant a înţeles sã asigure protecţie atât cetãţenilor români, cât şi cetãţenilor strãini. Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 aduce atingere şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la interzicerea discriminãrii, întrucât exercitarea profesiei de tehnician dentar este condiţionatã de naţionalitatea persoanei care doreşte sã lucreze. În susţinerea celor expuse oral, depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi cã prin textul de lege criticat este reglementat regimul juridic al strãinilor în România, al cãror drept la muncã şi la rezidenţã este statuat în funcţie de marja de apreciere a legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 984/64/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, excepţie ridicatã de Lu Caiyung, Qu Gaofeng, Wang Haifeng, Je Jiaqiao, Ye Jiangling şi Sun Shuangxue într-o cauzã având ca obiect o contestaţie împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României şi a anulãrii autorizaţiei de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 referitor la garantarea dreptului la muncã şi la protecţia socialã a muncii, deoarece autorii excepţiei nu mai pot exercita profesia de tehnician dentar, profesie pe care au exercitat-o anterior anulãrii autorizaţiei lor de muncã. Este restrâns astfel exerciţiul dreptului la muncã, ceea ce aduce atingere art. 53 din Constituţie. Sunt încãlcate, de asemenea, dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Constituţie, deoarece cetãţenii strãini nu mai beneficiazã de drepturile şi libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, iar averile lor nu mai sunt protejate.
Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât orice stat membru al Uniunii Europene, în exercitarea atributelor suveranitãţii şi independenţei statale, poate stabili norme juridice interne restrictive în privinţa exercitãrii anumitor profesii, meserii ori ocupaţii de cãtre strãinii din state terţe. Restrângerea dreptului la muncã constituie, în realitate, o circumstanţiere a limitelor de exercitare a acestuia prin prevederile textului de lege criticat.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional, acesta stabilind condiţiile de exercitare a profesiei de tehnician dentar, fãrã a îngrãdi dreptul la muncã sau libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile apãrãtorului autorului excepţiei prezent şi ale procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 24 aprilie 2009, care au urmãtorul cuprins: "(1) Profesia de tehnician dentar se exercitã, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de cãtre persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de tehnician dentar, care pot fi:
a) cetãţeni ai statului român;
b) cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
c) membri de familie ai unui cetãţean al unuia dintre statele prevãzute la lit. b), aşa cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 260/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) cetãţeni ai statelor terţe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;
e) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de cãtre unul dintre statele prevãzute la lit. b)."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (1) potrivit cãruia cetãţenii beneficiazã de drepturile şi libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, art. 18 alin. (1) referitor la protecţia generalã a persoanelor şi a averilor cetãţenilor strãini şi apatrizilor care locuiesc în România, art. 41 referitor la garantarea dreptului la muncã şi la protecţia socialã a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Se susţine şi încãlcarea prevederilor art. 14 referitoare la interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorii acesteia sunt, în realitate, nemulţumiţi de necorelãrile de ordin legislativ dintre prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 şi cele ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, dorind o modificare şi o completare a textului de lege criticat, astfel încât aspectele de necorelare legislativã sã fie înlãturate.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, nu intrã în sfera de competenţã a Curţii Constituţionale examinarea unor texte de lege în vederea modificãrii şi completãrii acestora în scopul corelãrii lor, ci în competenţa exclusivã a Parlamentului, întrucât, potrivit art. 61 din Legea fundamentalã, acesta este unica autoritate legiuitoare a ţãrii. Aşa fiind, excepţia urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, excepţie ridicatã de Lu Caiyung, Qu Gaofeng, Wang Haifeng, Je Jiaqiao, Ye Jiangling şi Sun Shuangxue în Dosarul nr. 984/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
*
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 491 din 19 aprilie 2011, în sensul respingerii ca inadmisibile a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, considerãm cã excepţia de neconstituţionalitate ar fi trebuit respinsã ca neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
1. Curtea Constituţionalã a fost sesizatã prin Încheierea din 12 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 984/64/2009 de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, autorii motivând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007, cu respectarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 potrivit cãruia "sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". Or, soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã nu vizeazã criticile de neconstituţionalitate formulate de autori în faţa instanţei de judecatã, critici la care Curtea ar fi trebuit sã rãspundã întrucât potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentalã aceasta este garantul supremaţiei Constituţiei, iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii Constituţionale îl reprezintã încheierea instanţei de judecatã, care cuprinde motivarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, ci, prin decizia sa, Curtea a analizat exclusiv concluziile orale formulate de apãrãtorul acestora în şedinţã publicã, în sensul existenţei unei necorelãri legislative între prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 şi cele ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
2. Cu privire la criticile formulate de autorii excepţiei observãm cã prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 legiuitorul a impus anumite condiţii cu privire la exercitarea profesiei de tehnician dentar pe teritoriul României. Astfel aceastã profesie poate fi exercitatã de cãtre persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de tehnician dentar cu respectarea condiţiilor de a fi cetãţeni ai statului român, cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, membri de familie ai unui cetãţean dintre cele anterior menţionate, beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung acordat de cãtre unul dintre statele Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene ori cetãţeni ai statelor terţe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România.
Prin urmare, observãm cã legiuitorul a condiţionat exercitarea profesiei de tehnician dentar de cãtre cetãţenii statelor terţe de obţinerea rezidenţei permanente în România. În jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, Curtea a reţinut cã dreptul la muncã, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã vizeazã posibilitatea oricãrei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizeazã obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile, concluzionând cã art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerile autorilor excepţiei, nu are incidenţã în cauzã.
Totodatã, prin Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, Curtea a constatat cã libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncã nu este incompatibilã cu stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitatã o profesie.
Prin urmare, apreciem cã - prin prisma celor reţinute de Curte în jurisprudenţa sa - nici în prezenta cauzã nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 41 sau incidenţa art. 53 din Constituţie, şi nici încãlcarea art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la interzicerea discriminãrii.
Cu privire la pretinsa încãlcare a art. 18 alin. (1) din Legea fundamentalã referitor la protecţia generalã a persoanelor şi a averilor cetãţenilor strãini care locuiesc în România, garantatã de Constituţie şi alte legi, apreciem cã nici acesta nu are incidenţã în speţã de vreme ce textul de lege criticat se referã la stabilirea anumitor condiţii pentru exercitarea unei profesii, iar nu la protecţia generalã a persoanelor şi a averilor cetãţenilor strãini.
De asemenea, nu putem reţine nici încãlcarea art. 15 alin. (1) din Constituţie, deoarece cetãţenii beneficiazã de drepturile şi libertãţile consacrate de Constituţie şi de alte legi dar au şi obligaţiile prevãzute de acestea, în speţã obligaţia de a fi beneficiari ai statutului de rezident permanent în România.
Totodatã, apreciem cã prin textul de lege criticat se urmãreşte şi asigurarea unor mãsuri de protecţie socialã care au în vedere prevenirea fenomenului şomajului şi ocuparea forţei de muncã calificate în ţãrile Uniunii Europene.
Pe de altã parte, se observã cã potrivit art. 148 alin. (4) din Constituţie, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecãtoreascã garanteazã aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderãrii şi din prevederile alin. (2).
Astfel, se observã cã prin condiţiile impuse prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 legiuitorul a urmãrit implementarea art. 11 lit. a) din Directiva 2003/109/CE din 25 noiembrie 2003 a Consiliului Uniunii ce reglementeazã statutul resortisanţilor ţãrilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 23 ianuarie 2004.
În concluzie, apreciem cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 ar fi trebuit respinsã ca neîntemeiatã în lumina celor anterior expuse.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
