Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 490 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3), art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (1) teza intai si ale art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 401 din 28 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 şi ale <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tim Relanco Impex" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.394/325/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat Carmen Obîrşanu, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosarul cauzei, lipsind partea Garda Financiarã Timiş - Comisariatul Regional Timiş, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului legal al autorului excepţiei, care susţine admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, urmãtoarele: dispoziţiile de lege criticate, prin aceea cã atribuie aceluiaşi agent constatator, care este un organ extrajudiciar, atribuţii în ceea ce priveşte constatarea existenţei unei contravenţii, calificarea acesteia, sancţionarea, precum şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, toate acestea având la bazã, în lipsa unui martor, doar menţiunile agentului constatator din procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 44 alin. (8) referitor la interdicţia confiscãrii averii dobândite licit şi la prezumţia de dobândire licitã a averii. În plus, menţioneazã cauza Anghel împotriva României, 2008, în care statul român a fost condamnat pentru încãlcarea caracterului inechitabil al procedurii de contestare a unui proces-verbal de contravenţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând, în acest sens, cã întreaga motivare face abstracţie de posibilitatea legalã a contestãrii pe cale judecãtoreascã a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. În plus, însãşi Constituţia, la art. 44 alin. (9), prevede posibilitatea confiscãrii, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii. Cât priveşte jurisprudenţa recentã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, la care s-a fãcut referire, apreciazã cã aspectele de fond cercetate cu prilejul pronunţãrii hotãrârii Anghel împotriva României sunt de cu totul altã naturã decât cele specifice cauzei în care a fost invocatã prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 5.394/325/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 şi ale <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor".
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Tim Relanco Impex" - S.R.L. din Timişoara într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei recurs împotriva unei sentinţe judecãtoreşti pronunţate în soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate, prin "modul de redactare şi de aplicare", creeazã condiţiile încãlcãrii prezumţiei de nevinovãţie, a dreptului la apãrare şi a dreptului de proprietate. Aceasta, deoarece contravenientul are sarcina probãrii nevinovãţiei sale în contra celor menţionate de agentul constatator în procesulverbal în lipsa unui martor, iar simplele sale susţineri se bucurã în faţa instanţei de prezumţia de legalitate. De asemenea, prin faptul cã agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplicã şi sancţiunea, şi, în urma constatãrii dobândirii ilicite a unor bunuri, dispune confiscarea acestora, se substituie instanţei judecãtoreşti în funcţia sa exclusivã şi constituţionalã de înfãptuire a justiţiei.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, indicând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu <>deciziile nr. 5/2002 , nr. 183/2003, nr. 105/2003, nr. 371/2005, nr. 259/2007 şi nr. 824/2007. În plus, meţioneazã cã legea trebuia sã ofere o soluţie şi pentru situaţia în care la momentul şi locul încheirii procesului-verbal nu se aflã niciun martor. Într-adevãr, menţiunile agentului constatator beneficiazã, prin forţa împrejurãrilor specifice acestui caz, de o prezumţie de legalitate şi temeinicie, ceea ce este însã firesc şi justificat, având în vedere tocmai calitatea sa de purtãtor al unor atribute de ordine publicã şi de reprezentant al statului, care are rolul de "gardian al interesului public".
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 şi ale <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Acestea nu încalcã prevederile art. 24 din Legea fundamentalã, deoarece, astfel cum a statuat Curtea prin <>deciziile nr. 183/2003 , nr. 259/2007 şi nr. 824/2007, instanţa judecãtoreascã este cea care, în cazul formulãrii unei plângeri contravenţionale, verificã legalitatea şi temeinicia procesuluiverbal, instrumenteazã probe şi citeazã persoanele implicate, pronunţându-se în final asupra existenţei contravenţiei, aplicãrii sancţiunii şi a mãsurii confiscãrii, dupã caz, printr-o hotãrâre supusã, la rândul sãu, recursului. Cât priveşte pretinsa încãlcare a art. 44 din Constituţie, se menţioneazã cã, potrivit textului invocat, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar dispoziţiile de lege criticate nu fac decât sã dea expresie prevederilor alin. (9) din acelaşi text constituţional, în virtutea cãruia bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 şi ale <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 . Din motivarea autorului excepţiei rezultã însã cã excepţia se rezumã la prevederile art. 19 alin. (3), art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (1) teza întâi şi ale art. 34 alin. (1) din ordonanţa criticatã, texte ce au urmãtoarea redactare:
- Art. 19 alin. (3): "În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.";
- Art. 21 alin. (1): "În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplicã şi sancţiunea.";
- Art. 23 alin. (1): "În cazul în care prin sãvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubã şi existã tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicitã sã aplice sancţiunea stabileşte şi despãgubirea, cu acordul expres al persoanei vãtãmate, fãcând menţiunea corespunzãtoare în procesul-verbal.";
- Art. 24 alin. (1) teza întâi: "Persoana împuternicitã sã aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii.";
- Art. 34 alin. (1): "Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, art. 24 consacrat dreptului la apãrare, art. 44 alin. (8) referitor la interdicţia confiscãrii averii dobândite licit şi la prezumţia de dobândire licitã a averii, art. 124 - "Înfãptuirea justiţiei", art. 125 - "Statutul judecãtorilor" şi ale art. 126 - "Instanţele judecãtoreşti".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost examinate în repetate rânduri, prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare.
Prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a reţinut, în esenţã, urmãtoarele: "deşi legiuitorul a dezincriminat contravenţiile, potrivit <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , instanţa competentã sã soluţioneze plângerea îndreptatã împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligatã sã urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cãrora, aşa cum susţine autorul excepţiei, sarcina probei aparţine celui care afirmã ceva în instanţã. Astfel, alin. (1) al textului de lege menţionat stabileşte, fãrã distincţii, cã instanţa competentã sã soluţioneze plângerea verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţã, şi organul care a aplicat sancţiunea, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din ordonanţã prevãd cã hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs, fãrã ca motivarea acestuia sã fie obligatorie. Aşa fiind, sub acest aspect, prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare."
În acelaşi sens, al respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege aici examinate, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, şi prin <>Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, şi <>Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 31 iulie 2003.
În ceea ce priveşte invocarea hotãrârii Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în Cauza Anghel împotriva României, 2008, Curtea constatã cã cele reţinute de instanţa europeanã nu sunt incidente în prezenta speţã. Aspectele de fond, care au determinat pronunţarea soluţiei de condamnare a României pentru nerespectarea caracterului echitabil al procedurilor de contestare a unui proces-verbal, aveau în vedere anumite nereguli legate de încãlcarea procedurilor referitoare la audierea martorilor şi motivarea soluţiei judecãtoreşti, în cadrul unui litigiu ce viza contestarea unui proces-verbal de contravenţie a unei fapte prevãzute de <>Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, respectiv a unui contract de vânzare-cumpãrare şi a unor alte acte administrative.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3), art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tim Relanco Impex" S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.394/325/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
