Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 490 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2, 4 si 6 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 383 din 1 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2, 4 şi 6 din Codul penal, excepţie ridicatã de Andrei Bãloiu Vasilescu în Dosarul nr. 128/271/P/2008 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, deoarece autorul acesteia criticã dispoziţiile legale din perspectiva comparãrii lor cu alte prevederi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 715/R/2010 din 7 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 128/271/P/2008, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 184 alin. 2, 4 şi 6 din Codul penal, excepţie ridicatã de Andrei Bãloiu Vasilescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei acţiuni penale îndreptate împotriva inculpatului cercetat pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute şi pedepsite de art. 184 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi principiul legalitãţii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin modificarea art. 184 din Codul penal în ceea ce priveşte posibilitatea împãcãrii pãrţilor intervenitã prin Legea nr. 202/2010, s-a creat o inegalitate de tratament judiciar între cei care sãvârşesc fapta prevãzutã şi pedepsitã de art. 182 din Codul penal şi cei care comit aceeaşi faptã cu acelaşi urmãri şi chiar în stare de ebrietate în condiţiile art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal. A mai arãtat cã în cazul infracţiunii de vãtãmare corporalã gravã nu este posibilã împãcarea pãrţilor, ceea ce este în contradicţie cu prevederile din Constituţie invocate.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece înlãturarea rãspunderii penale prin împãcarea pãrţilor, pentru faptele prevãzute de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, reprezintã atributul constituţional al legiuitorului de a stabili o astfel de mãsurã, iar selecţia se bazeazã pe gradul de pericol social al infracţiunii, în diferitele variante ale acesteia, precum şi pe alte raţiuni de politicã penalã în concordanţã cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 184 alin. 2, 4 şi 6 din Codul penal - Vãtãmarea corporalã din culpã, care au urmãtorul conţinut:
Art. 184 alin. 2, 4 şi 6: "Dacã fapta a avut vreuna din urmãrile prevãzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. [...]
Fapta prevãzutã în alin. 2 dacã este urmarea nerespectãrii dispoziţiilor legale sau a mãsurilor de prevedere arãtate în alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. [...]
Pentru faptele prevãzute la alin. 2 şi 4, împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi principiul legalitãţii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la stabilirea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia şi-a fundamentat criticile din perspectiva comparãrii dispoziţiilor legale contestate cu dispoziţiile art. 182 din Codul penal pentru care nu opereazã principiul disponibilitãţii, în pofida faptului cã urmarea socialmente periculoasã este identicã în cazul ambelor infracţiuni.
O astfel de argumentare nu poate fi primitã, deoarece, deşi rezultatul produs prin cele douã fapte antisociale este acelaşi, modalitatea de comitere şi reprezentarea subiectivã a autorilor este diferitã, una fiind comisã din culpã şi cealaltã cu intenţie.
În plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 85 din 27 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2011, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultã deci cã nu ne aflãm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea unor texte de lege şi, pe cale de consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2, 4 şi 6 din Codul penal urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2, 4 şi 6 din Codul penal, excepţie ridicatã de Andrei Bãloiu Vasilescu în Dosarul nr. 128/271/P/2008 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
