Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 49 din 4 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 219 din 2 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agroindustriala Prejmer" - S.A. în Dosarul nr. 745/R/C/2002 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei prin lichidator Ion Iordache, constatandu-se lipsa celorlalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul partii prezente solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând urmãtoarele: asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, însã în prezenta cauza se invoca încãlcarea altor dispoziţii din Constituţie, astfel încât apreciazã ca se impune reconsiderarea jurisprudenţei anterioare. Autorul exceptiei susţine ca textul de lege criticat creeazã privilegii şi discriminãri în ceea ce priveşte ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, în sensul ca societãţile comerciale cu capital majoritar de stat au un anumit regim juridic în caz de faliment, iar societãţile comerciale altele decât cele cu capital de stat nu sunt beneficiare ale acelui regim juridic. Considera ca în felul acesta se incalca art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 11 din Constituţie, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Mai arata ca prin dispoziţiile art. III din ordonanta se interzice administratorilor societãţii comerciale de a instraina acţiunile acesteia fãrã acordul judecãtorului-sindic, ceea ce este contrar principiului separaţiei puterilor în stat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciazã ca nu sunt elemente noi care sa justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 745/R/C/2002, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agroindustriala Prejmer" - S.A. într-un litigiu având ca obiect recursul Agenţiei Domeniilor Statului impotriva încheierii pronunţate de judecãtorul-sindic în Dosarul nr. 1.509/2001 al Tribunalului Braşov.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 este contrar art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 49 din Constituţie. Astfel, în ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), referitoare la ocrotirea în mod egal prin lege a proprietãţii private indiferent de proprietar, se considera ca textul de lege criticat creeazã privilegii şi discriminãri, iar "discriminarea se produce prin acordarea de privilegii debitorilor - societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, în comparatie cu ceilalţi debitori supuşi prevederilor <>Legii nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificatã succesiv". Se apreciazã ca încãlcarea art. 49 din Constituţie, potrivit cãruia exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, consta în prevederea din textul criticat care dispune suspendarea cursului procedurii falimentului, prin oprirea acţiunilor de lichidare a falitului pe o perioada de un an, ceea ce "constituie o restrangere a exerciţiului unor drepturi procedurale în favoarea debitorului în care capitalul majoritar aparţine statului roman şi în favoarea creditorilor care sunt vazuti astfel în situaţia de a amana cu ani de zile executarea creanţelor lor".
Curtea de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 este constituţional şi nu incalca liberul acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, iar faptul ca procedura de reorganizare judiciarã şi faliment este suspendatã o perioada nu presupune interzicerea soluţionãrii cererii creditorului. Se considera ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 49 din Constituţie, întrucât creditorii vor putea sa îşi realizeze creanţele dupã expirarea suspendãrii.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În sensul acestui punct de vedere, se arata ca textul de lege criticat nu face discriminare între titularii dreptului de proprietate în ceea ce priveşte protecţia juridicã a acestui drept real, creditorii putându-se adresa instanţei judecãtoreşti pentru realizarea creanţelor lor, imediat ce suspendarea procedurii a încetat, astfel încât art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu este încãlcat. Cu referire la susţinerea privind contrarietatea fata de prevederile constituţionale ale art. 49, se considera ca suspendarea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului în cazul unor societãţi comerciale aflate în proces de privatizare, dispusã în temeiul art. III din ordonanta, este o mãsura temporarã, asa încât restrangerea exerciţiului drepturilor creditorilor se face pentru o perioada limitatã şi nu poate duce la stingerea dreptului însuşi. Se mai arata ca din analiza alin. (4) al art. III rezulta ca judecãtorul-sindic va pronunţa închiderea procedurii falimentului, dar condiţionat de prevederile contractului de privatizare, care cuprinde, de regula, clauze cu privire la modul de satisfacere a creditorilor societãţii comerciale privatizate, mai ales a creditorilor privati, deoarece societatea în cauza poate fi scutitã de la plata obligaţiilor bugetare.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, potrivit cãrora: "(1) Exerciţiul acţiunilor sau, dupã caz, efectuarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea instituţiei publice implicate, fata de societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine cel puţin 50% + 1 din capitalul social, ce înregistreazã obligaţii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabila, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care sa conducã la creşterea atractivitatii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni.
(2) Suspendarea va fi pronunţatã de instanta competenta pentru o perioada de un an, care va putea fi prelungitã, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.
(3) În termen de 15 zile de la pronunţarea hotãrârii de suspendare, administratorul sau, dupã caz, lichidatorul va fi obligat sa prezinte instituţiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operaţiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciarã.
(4) În urma privatizãrii societãţii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, judecãtorul-sindic va pronunţa, la cererea instituţiei publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acţiunilor."
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege sunt contrare art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 49 din Constituţie, care prevãd:
- Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."
De asemenea, prin susţinerile orale din cadrul şedinţei publice de dezbateri, precum şi prin notele scrise depuse la dosar, se invoca şi încãlcarea art. 11 din Constituţie, referitoare la "Dreptul internaţional şi dreptul intern", cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 273 din 22 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 10 decembrie 2002, respingând, cu majoritate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã a constatat ca prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauza, "dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 vizând exclusiv procedurile prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 în caz de insolventa a debitorilor comercianţi aflaţi în incapacitate vãditã de plata a datoriilor exigibile cu sume disponibile. În consecinta, suspendarea acestor proceduri nu aduce vreo atingere dreptului de proprietate al titularilor de creanţe. [...] Cel mult se poate discuta despre o anumitã întârziere a realizãrii drepturilor de creanta ale acestora". De asemenea, pentru aceleaşi considerente, nu s-a reţinut nici încãlcarea principiului ocrotirii egale a proprietãţii private, indiferent de titular. În legatura cu invocarea încãlcãrii art. 49 din Constituţie, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 211 din 10 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, s-a reţinut ca "textul de lege criticat este un text de procedura - deci fãrã efect cu privire la dreptul substanţial al creditorilor - iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, reglementarea procedurilor judiciare este de competenta legiuitorului".
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii art. 11 din Constituţie, referitoare la "Dreptul internaţional şi dreptul intern", cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil", Curtea constata ca autorul exceptiei nu arata în ce consta contrarietatea dintre textele de lege criticate şi prevederile constituţionale şi din convenţie menţionate, astfel ca aceasta sustinere nu poate fi reţinutã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agroindustriala Prejmer" - S.A. în Dosarul nr. 745/R/C/2002 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
