Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 49 din 21 martie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societãţilor comerciale din domeniul asigurãrilor, excepţie ridicatã de Stelian Stanga în Dosarul nr. 6.159/1997 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. La apelul nominal se prezintã avocat Leon Iancovici pentru Societatea Comercialã "Ardaf" din Cluj - Sucursala municipiului Bucureşti, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Societãţii Comerciale "Ardaf" din Cluj - Sucursala municipiului Bucureşti solicita respingerea exceptiei, pe de o parte, pentru ca excepţia este extranee cauzei, întrucât se referã la pretinsa scutire de taxa de timbru a societãţii de asigurare, în timp ce în cauza opereazã scutirea de plata taxei de timbru a asiguratului, ca titular al dreptului, iar pe de alta parte, pentru ca asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 159/1998. Procurorul solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale. În acest sens se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 159/1998.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 septembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 6.159/1997, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societãţilor comerciale din domeniul asigurãrilor, excepţie ridicatã de Stelian Stanga. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 , potrivit cãrora sunt scutite de impozite, taxe de timbru şi de orice alte taxe despãgubirile, sumele asigurate şi orice drepturi ce se acorda din asigurãrile de orice fel, incalca dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece astfel se creeazã un tratament preferenţial în favoarea societãţilor de asigurare, care nu este compatibil cu egalitatea în fata legii. Se susţine, de asemenea, ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Legea fundamentalã, conform cãrora sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale, întrucât, prin astfel de scutiri, societãţile de asigurare îşi maresc profitul propriu. Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile <>art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 sunt constituţionale, nefiind incalcate prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, "egalitatea în ocrotirea proprietãţii private fiind asigurata, deoarece nu s-a creat o discriminare sau un tratament preferenţial în favoarea societãţilor de asigurãri, acestea nefiind beneficiarele scutirii de plata taxei de timbru, dispoziţia de lege criticata referindu-se la titularul dreptului la despãgubiri". În speta, se arata în continuare, Societatea Comercialã "Ardaf" din Cluj - Sucursala municipiului Bucureşti a acţionat însã prin subrogare în drepturile asiguratului sau, pe care l-a despãgubit, şi astfel scutirea îi este opozabilã, dar numai în considerarea acestei situaţii şi nu pentru orice fel de alte acţiuni în justiţie. În conformitate cu prevederile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile <>art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 se referã la titularul dreptului la despãgubiri, iar nu la societãţile de asigurãri, astfel cum se susţine în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate. Aceste prevederi legale nu incalca dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, exceptarea prin lege a unor categorii de persoane fizice sau juridice ori a unor activitãţi sau bunuri de la plata unor impozite sau taxe reprezentând o practica legislativã curenta, care corespunde fie necesitãţilor de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor ratiuni economice. Prin aceasta nu este afectatã egalitatea în domeniul ocrotirii proprietãţii private, toţi titularii drepturilor ce provin din asigurãri beneficiind de scutirile prevãzute de lege. De asemenea, se susţine ca prevederile legale criticate nu contravin nici art. 53 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale, întrucât tratamentul juridic diferit pentru situaţii diferite este admisibil şi justificat tocmai de cerinta ca egalitatea în fata legii sa nu atragã privilegii şi discriminãri. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societãţilor comerciale din domeniul asigurãrilor, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Sunt scutite de impozite, taxe de timbru şi orice alte taxe: a) despãgubirile, sumele asigurate şi orice alte drepturi ce se acorda din asigurãrile de orice fel; [...]". Aceste prevederi sunt considerate neconstituţionale de autorul exceptiei, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza întâi, care reglementeazã ocrotirea egala, prin lege, a proprietãţii private, indiferent de titular, precum şi ale art. 53 alin. (2) din Legea fundamentalã, conform cãruia "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale". Curtea constata ca asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societãţilor comerciale din domeniul asigurãrilor, sub acelaşi aspect ca şi cel existent în cauza de fata, s-a pronunţat prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, în sensul respingerii exceptiei. În motivarea deciziei menţionate s-a arãtat ca: a) exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite şi taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activitãţi ori bunuri nu poate sa fie consideratã, prin ea însãşi, ca neconstitutionala. Dimpotriva, exceptarea de la impozite şi taxe ori stabilirea unor reduceri în aceasta materie reprezintã o practica legislativã curenta ce corespunde fie necesitãţii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor ratiuni economice; b) în cauza nu poate fi vorba despre violarea, prin textul criticat, a egalitãţii între titularii dreptului de proprietate privatã, în sensul ocrotirii preferenţiale a unora dintre ei. În practica sa constanta Curtea Constituţionalã a stabilit ca principiul egalitãţii nu se opune ca o lege sa stabileascã reguli diferite în raport cu persoane aflate în situaţii deosebite, deoarece acest principiu nu înseamnã uniformitate. În acest sens este Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993. Pe de alta parte, astfel cum a decis Curtea prin Decizia nr. 140 din 19 noiembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996, tratamentul juridic diferit pentru situaţii diferite este admisibil şi justificat tocmai de cerinta ca egalitatea în fata legii sa nu atragã privilegii sau discriminãri. Or, este evident ca, în timp ce asiguratul reclama, de regula, despãgubiri pentru pierderea ori deteriorarea unui bun asigurat, societatea de asigurãri urmãreşte, ca orice alta societate comercialã, realizarea unui profit, pentru care a plãtit taxele şi impozitele prevãzute de lege. Nu este vorba, asadar, despre un tratament diferit, în considerarea titularilor dreptului de proprietate, în ceea ce priveşte ocrotirea acestui drept, ci despre luarea în considerare, la stabilirea taxei de timbru, a anumitor particularitãţi ale situaţiei unor persoane fizice sau juridice. Asemenea reglementãri sunt relativ numeroase în legislaţie. Este, de pilda, cazul scutirii de taxe a acţiunilor introduse în temeiul raporturilor de munca de cãtre salariaţi ori cel al acţiunilor judecãtoreşti ce valorifica drepturi de creanta corelative unor obligaţii de întreţinere. Iar reglementarea diferenţiatã a unor asemenea obligaţii corespunde, neîndoielnic, şi prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în cauza de fata, Curtea constata ca nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei sale, astfel încât considerentele amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, urmând ca excepţia sa fie respinsã.
În temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 lit. a) din Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societãţilor comerciale din domeniul asigurãrilor, excepţie ridicatã de Stelian Stanga în Dosarul nr. 6.159/1997 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 martie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
