Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 49 din 20 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 304^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 186 din 17 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Medrea în Dosarul nr. 5.077/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.999D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.000D/2010-3.007D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ana Maria Luha, Pamfil Cioanca, Maria Kaufert, Ioan Florin Varzole, Gheorghe Laţiu, Tiberiu Marian Pîrvan, Simion Dadu şi Maria Kaufert în dosarele nr. 3.324/107/2008, nr. 6.293/107/2008, nr. 6.028/107/2008, nr. 7.194/107/2008, nr. 7.324/107/2008, nr. 7.220/107/2008, nr. 7.214/107/2008 şi nr. 7.196/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.000D/2010-3.007D/2010 la Dosarul nr. 2.999D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 1 februarie 2010 şi 18 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.077/107/2008, nr. 3.324/107/2008, nr. 6.293/107/2008, nr. 6.028/107/2008, nr. 7.194/107/2008, nr. 7.324/107/2008, nr. 7.220/107/2008, nr. 7.214/107/2008 şi nr. 7.196/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi ale art. 304^1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Elena Medrea, Ana Maria Luha, Pamfil Cioanca, Maria Kaufert, Ioan Florin Varzole, Gheorghe Laţiu, Tiberiu Marian Pîrvan, Simion Dadu şi Maria Kaufert în dosare având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prin prevederile <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 angajatorii sunt discriminaţi şi defavorizaţi în raport cu angajaţii, însã, în mod paradoxal, şi angajatul poate fi discriminat atunci când majoritatea înscrisurilor care pot duce la aflarea adevãrului şi la justa soluţionare a cauzei se aflã la angajator, dar acesta nu le depune în faţa instanţei, care va pronunţa o soluţie greşitã. Aratã cã intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecatã este prea scurt pentru ca un angajator sã îşi exercite dreptul la apãrare şi sã se achite de sarcina probei care îi revine, autorul excepţiei conchizând cã din nou poate interveni aceeaşi situaţie paradoxalã în care cel discriminat va fi angajatul. În explicarea acestei afirmaţii aratã cã, dacã angajatorul nu depune dovezile pânã la prima zi de înfãţişare, decade din dreptul de a solicita ulterior administrarea probaţiunii, ceea ce înseamnã cã angajatul nu va putea propune probe în combaterea eventualelor probe pe care le-ar fi solicitat angajatorul în termenul prevãzut de lege. Prin urmare, potrivit acestui raţionament al autorului excepţiei de neconstituţionalitate, angajatul nu va beneficia de dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedurã civilã se aratã cã acestea creeazã o diferenţã între cei care pot folosi, în cursul proceselor în care sunt pãrţi, şi calea de atac a apelului şi cei care pot introduce doar calea de atac a recursului. Astfel, deşi art. 304 din Codul de procedurã civilã enumerã motivele de nelegalitate pentru care se poate exercita calea de atac a recursului, art. 304^1 din acelaşi cod prevede cã, atunci când o hotãrâre nu poate fi atacatã cu apel, instanţa poate sã examineze cauza sub toate aspectele şi nu prin limitare la cele menţionate în art. 304.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
"Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare.";
- Art. 304^1 din Codul de procedurã civilã:
"Recursul declarat împotriva unei hotãrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacatã cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevãzute în art. 304, instanţa putând sã examineze cauza sub toate aspectele."
Autorii excepţiei susţin cã textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi la art. 21 alin. (3) care statueazã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate, din perspectiva unor critici similare şi prin prisma aceloraşi dispoziţii din Legea fundamentalã, iar prin numeroase decizii, spre exemplu <>Decizia nr. 1.362 din 21 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010, <>Decizia nr. 594 din 4 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 14 iunie 2010, <>Decizia nr. 797 din 3 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010, <>Decizia nr. 1.123 din 23 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 10 noiembrie 2010, a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate.
Astfel, Curtea a reţinut cã dispoziţiile criticate sunt norme care stabilesc o procedurã specialã, derogatorie, privind modalitatea administrãrii probelor în cazul judecãrii cererilor referitoare la conflictele de muncã. Aceastã modalitate de reglementare este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptatã raporturilor de muncã şi exercitãrii dreptului la muncã. Regulile de procedurã prevãzute de aceste dispoziţii se aplicã în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fãrã a fi favorizatã o categorie sau alta. Totodatã, Curtea a reţinut cã salariatul şi angajatorul sunt douã pãrţi ale conflictului de muncã, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferitã justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat. Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi, pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor pãrţilor raportului juridic de muncã, este necesarã şi fireascã obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe.
De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, absenţa lui prelungind starea de conflict dintre angajat şi angajator, ceea ce ar genera o stare de incertitudine în ceea ce priveşte raporturile de muncã, afectându-le astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie sã le caracterizeze.
În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, Curtea a reţinut cã justificarea acestei reglementãri derogatorii de la regula generalã a caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile esenţiale existente între cele douã situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub toate aspectele legalitãţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţã, examinatã de o instanţã de control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret şi limitativ determinate, care vizeazã legalitatea deciziei pronunţate în apel. În situaţia în care pãrţilor nu le este deschisã calea de atac a apelului, apare firesc ca instanţa sã poatã cerceta sub toate aspectele cauza dedusã judecãţii.
Aceastã posibilitate, coroboratã cu principiul rolului activ al judecãtorului, conform cãruia instanţa are îndatorirea sã stãruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşealã privind aflarea adevãrului în cauzã, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectã a legii, în scopul pronunţãrii unei hotãrâri temeinice şi legale, este menitã sã asigure pãrţilor o judecatã echitabilã şi sã conducã instanţa la cercetarea şi aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã şi argumentele pe care aceasta s-a fondat îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Medrea, Ana Maria Luha, Pamfil Cioanca, Maria Kaufert, Ioan Florin Varzole, Gheorghe Laţiu, Tiberiu Marian Pîrvan, Simion Dadu şi Maria Kaufert în dosarele nr. 5.077/107/2008, nr. 3.324/107/2008, nr. 6.293/107/2008, nr. 6.028/107/2008, nr. 7.194/107/2008, nr. 7.324/107/2008, nr. 7.220/107/2008, nr. 7.214/107/2008, nr. 7.196/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
