Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Mihai Constantinescu - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 octombrie 1994, pronunţatã în Dosarul nr. 1.698/1994, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 126/1990, invocatã de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi de Parohia Bisericii Romane Unite cu Roma, cu domiciliul ales în localitatea Santandrei, judeţul Bihor, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 104 C/1994. Tot Judecãtoria Oradea, prin încheierile din 20 octombrie 1994, pronunţate în dosarele nr. 1.700/1994 şi nr. 1.695/1994, prin Încheierea din 1 noiembrie 1994, pronunţatã în Dosarul nr. 1.699/1994, şi prin Încheierile din 19 ianuarie 1995, pronunţate în dosarele nr. 1.697/1994 şi nr. 1.617/1994, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 126/1990. Excepţiile au fost invocate de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi de Parohia Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-Catolica Marghita, judeţul Bihor, de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi Seminarul - Academia Teologica - Institutul Teologic de Grad Universitar al Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-Catolica Oradea, de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi Parohia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea - Oraş Nou I, precum şi de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea, şi formeazã obiectele dosarelor Curţii Constituţionale nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 şi nr. 47 C/1995.
Excepţiile de neconstituţionalitate invocate se întemeiazã, în esenta, pe critica art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, potrivit cãruia situaţia lacasurilor de cult şi a caselor parohiale aferente, urmeazã a fi stabilitã de o comisie mixtã a celor doua culte pe baza opţiunii majoritãţii credinciosilor sustinindu-se ca sunt contrare art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie, ceea ce are ca efect imposibilitatea cultului greco-catolic de a-şi redobindi aceste bunuri intabulate pe numele sau anterior Decretului nr. 358/1948. În acest sens se arata ca, în ce priveşte comisiile mixte, acestea nu pot fi calificate ca organe jurisdicţionale, deşi legea nu a acordat în mod expres pãrţilor, în caz de neînţelegere, dreptul de a se adresa autoritãţilor judecãtoreşti.
În încheierile de sesizare din dosarele nr. 104 C/1994 şi nr. 12 C/1995, pronunţate de acelaşi complet de judecata, opinia instanţei este în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece dreptul de proprietate nu poate fi considerat lãmurit în întregime atît timp cît nu beneficiazã pe deplin de recunoaşterea lui.
În încheierile de sesizare din dosarele nr. 126 C/1994 şi nr. 127 C/1994, opinia instanţei este ca dispoziţiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 sunt constituţionale, deoarece este stabilesc doar o procedura prealabilã ce trebuie îndeplinitã de cãtre pãrţi, în caz de divergenta, iar ulterior este posibila sesizarea judecãtoriei.
În Încheierea de sesizare din Dosarul nr. 47 C/1995, instanta apreciazã ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 125 din Constituţie, potrivit cãrora justiţia se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti stabilite de lege.
Întrucît excepţiile de neconstituţionalitate ridicate se referã la acelaşi act normativ - Decretul-lege nr. 126/1990 -, iar Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea este parte în fiecare dosar, pentru mai buna administrare a justiţiei şi pronunţarea unei singure decizii, la Dosarul nr. 104 C/1994 se conexeaza dosarele nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 şi nr. 47 C/1995.
Pentru a stabili dacã au intervenit elemente noi în raporturile dintre cele doua culte dupã pronunţarea Deciziei nr. 23 din 27 aprilie 1993, Curtea Constituţionalã s-a adresat ierarhilor acestora.
Prin Adresa nr. 2 din 6 februarie 1995, Vicariatul General al Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-Catolica comunica lipsa unor contacte între organele ierarhice ale celor doua culte, precum şi inexistenta unor motive sau situaţii noi. Se precizeazã ca acest cult s-a adresat ierarhiei la virf a Bisericii Ortodoxe Romane, dar nu s-a primit un rãspuns asupra datei, locului şi modalitatii soluţionãrii problemelor contencioase, astfel încît singura soluţie ar rãmîne adoptarea unei legi care sa rezolve conflictul. Cu referire directa la excepţiile aflate pe rolul Curţii Constituţionale se apreciazã ca în mod greşit s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, deoarece toate cererile aveau ca obiect rectificarea Cãrţii funciare şi trebuiau rezolvate în acest cadru, astfel încît se solicita dezinvestirea Curţii Constituţionale şi trimiterea dosarelor la judecãtorie.
Patriarhia Romana, prin Adresa nr. 1.092 din 10 februarie 1995, apreciazã ca singurul concept de "dialog" promovat de Biserica Catolica Orientala de rit bizantin s-a rezumat la promovarea principiului absolutist "restitutio în integrum", la acţiuni revendicative în justiţie sau iniţiative legislative repetate, vizind în realitate acelaşi obiectiv: obstructionarea dialogului. Se precizeazã ca primele propuneri reale de dialog din partea cultului s-au fãcut prin Scrisoarea nr. 79 din 18 ianuarie 1995 a mitropolitului Lucian Muresan, adresatã Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Teoctist, solicitindu-se o intrevedere în vederea rezolvarii diferendului, scrisoare luatã în discuţie în şedinţa din 6 februarie 1995 a Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Sfintul Sinod a constatat ca Biserica Ortodoxa Romana a fost şi rãmîne deschisã pentru dialog, a apreciat şi a salutat acceptarea dialogului de cãtre Biserica Catolica Orientala de rit bizantin, dar precizeazã ca în acest moment dialogul presupune îndeplinirea unor acte prealabile, precum renunţarea la acţiunile judecãtoreşti iniţiale, la initiativele legislative privind restituirea lacasurilor de cult şi a caselor parohiale, la ocuparea prin abuz a bisericilor, la calomniile din presa etc. Biserica Ortodoxa Romana apreciazã ca actuala legislaţie oferã cadrul necesar dialogului, pornind de la premise realiste, precum numãrul credinciosilor, vointa lor liber exprimatã pentru practicarea unui cult sau altul etc.
În ambele adrese se face referire la "Declaraţia-apel a Senatului României cãtre reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Romane şi Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-Catolica", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 10 ianuarie 1995. Senatul României, pornind de la constatarea ca nu au fost aplicate în majoritatea localitãţilor prevederile Decretului-lege nr. 126/1990, adreseazã conducerii celor doua culte chemarea la înţelegere, în spirit ecumenic, pentru soluţionarea amiabila a tuturor starilor tensionate existente între cele doua culte, exprimindu-se speranta ca astfel va fi înlãturatã necesitatea de a se interveni prin lege într-o problema a carei soluţie trebuie sa fie rodul exclusiv al dragostei crestine.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile Decretului-lege nr. 126/1990, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Excepţiile de neconstituţionalitate invocate se referã la Decretul-lege nr. 126/1990, dar, asa cum rezulta din motivarea încheierilor de sesizare, ele vizeazã art. 3 din acest act normativ. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl poate constitui numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei" şi, în consecinta, Curtea Constituţionalã urmeazã sa se pronunţe numai cu privire la prevederile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990. deoarece, evident ca prevederile art. 1 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind recunoaşterea Bisericii Romane Unite cu Roma (greco-catolica), cît şi ale art. 2 din acest decret-lege referitor la restituirea bunurilor ce apartinusera acestui cult şi erau în proprietatea statului nu au nici o legatura cu temeiurile şi motivele acţiunii reclamanţilor care au invocat excepţia.
Curtea Constituţionalã a mai fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 şi s-a pronunţat prin Decizia nr. 23 din 27 aprilie 1993, rãmasã definitiva, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 127 din 16 noiembrie 1994, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995.
Prin deciziile menţionate, Curtea Constituţionalã a statuat ca art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 este constituţional, respingind în consecinta excepţiile invocate, în esenta pentru urmãtoarele motive:
- dreptul de proprietate constituit potrivit legii anterioare - Decretul nr. 358/1948 - nu poate fi desfiinţat de legea posterioarã, deoarece aceasta ar presupune aplicarea retroactivã a legii noi, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia legea dispune numai pentru viitor. Cu privire la bunurile trecute în proprietatea statului, prin art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990 şi prin Hotãrîrea Guvernului nr. 466/1992 s-a stabilit reconstituirea dreptului de proprietate - care are efecte numai "ex nunc" - al Bisericii Romane Unite cu Roma, prin restituire;
- cît priveşte lacasurile de cult, destinate folosinţei credinciosilor, precum şi casele parohiale, ca accesoriu al acestora, soluţia prevãzutã de art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, ca reconstituirea dreptului de proprietate sa se facã de cãtre o comisie mixtã, formatã din reprezentanţii clericali ai celor doua culte, ţinînd seama de dorinta-credinciosilor din comunitatile care deţin aceste bunuri, este constituţionalã; aceasta prevedere legalã are în vedere egalitatea cultelor şi spiritul de toleranta religioasã ce trebuie sa domine relaţiile dintre ele, potrivit art. 29 din Constituţie, precum şi respectarea principiului democratic al soluţionãrii unui conflict de interese ce priveşte o comunitate în funcţie de vointa majoritara în cadrul acesteia;
- procedura instituitã prin art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 nu incalca principiul liberului acces la justiţie prevãzut de art. 21 din Constituţie, avînd un caracter prealabil unui eventual proces ce ar putea rezulta ca urmare a încãlcãrii regulilor stabilite, cum ar fi nerespectarea opţiunii majoritãţii credinciosilor.
Instituirea unei proceduri prealabile procesului în fata autoritãţii judecãtoreşti, asa cum s-a stabilit prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, nu este neconstitutionala, avînd ca scop evitarea aglomerarii instanţelor de judecata cu litigii ce ar putea fi soluţionate pe aceasta cale, precum şi interesul pãrţilor legat îndeosebi de celeritatea rezolvarii astfel a conflictului dintre ele. Cu atît mai mult soluţionarea litigiului în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 se justifica ţinînd seama de principiile constituţionale instituite prin art. 29 alin. (2) din Constituţie, precum şi de faptul ca el intereseazã nu numai cultele ca atare, ci şi credinciosii, astfel ca o soluţie democratica trebuie sa ţinã seama de opţiunea majoritara a acestora.
Deci, în primul rind, trebuie dat curs prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990. În legatura cu acest aspect, se retine ca textul nu conditioneaza activitatea comisiei mixte de îndeplinirea unor acte prealabile. Textul pretinde constituirea comisiei mixte şi rezolvarea situaţiei juridice a lacasurilor de cult şi a caselor parohiale în funcţie de dorinta credinciosilor din comunitatile ce deţin aceste bunuri, care, deci, trebuie stabilitã fãrã nici un echivoc.
Considerentele care fundamenteazã deciziile Curţii Constituţionale nr. 23 din 27 aprilie 1993 şi nr. 127 din 16 noiembrie 1994 subzistã şi în speta de fata, întrucît nu exista nici un element nou care sa le infirme şi deci sa facã necesarã reconsiderarea lor.
Mai mult, soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã este în concordanta cu Apelul Senatului României din 29 decembrie 1994, menţionat anterior, şi cu Documentul de la Balamand-Liban, elaborat de Comisia mixtã internationala pentru dialog teologic între biserica ortodoxa şi biserica romano-catolica, la al VII-a sesiune plenara ce a avut loc între 17-24 iunie 1993. La pct. 31 din acest document se face apel "sa ne amintim de îndemnul Sf. Apostol Pavel cãtre Corinteni (I Cor. 6, 17), care recomanda crestinilor sa rezolve diferendele dintre ei prin dialog fratesc, evitind astfel de a incredinta intervenţiei autoritãţilor civile soluţionarea practica a problemelor care se puneau între biserici sau comunitãţi locale. Aceasta are importanta în special pentru intrarea în posesiune sau restituirea bunurilor bisericesti. Aceasta nu trebuie sa se bazeze numai pe situaţii din trecut sau sa se sprijine numai pe principii juridice generale, ci trebuie sa ţinã seama de complexitatea realitatilor pastorale prezente şi de situaţiile locale".
Fata de cele arãtate, excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 urmeazã a fi respinsã ca vadit nefondata.
În consecinta, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. 2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
D E C I D E:
1. Conexarea dosarelor nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 şi nr. 47 C/1995 la Dosarul nr. 104 C/1994.
2. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate privind Decretul-lege nr. 126/1990, invocate de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi de Parohia Bisericii Romane Unite cu Roma în Dosarul nr. 1.698/1994 al Judecãtoriei Oradea, de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi de Parohia Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-Catolica Marghita în Dosarul nr. 1.700/1994 al Judecãtoriei Oradea, de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi Seminarul - Academia Teologica - Institutul Teologic de Grad Universitar al Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-Catolica Oradea în Dosarul nr. 1.695/1994 al Judecãtoriei Oradea, de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea şi Parohia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea - Oraş Nou I în Dosarul nr. 1.699/1994 al Judecãtoriei Oradea şi de Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea în Dosarul nr. 1.617/1994.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la 19 mai 1995.
PREŞEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
