Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Vasile Ghimbir în Dosarul nr. 451/337/2015 al Judecătoriei Zalău, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.055 D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se susţine că premisa săvârşirii faptei incriminate prin art. 337 din Codul penal în timpul conducerii pe drumurile publice rezultă indubitabil din textul criticat. Se arată că această concluzie este dedusă din faptul că norma sancţionează o conduită a unui conducător al unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere şi din incriminarea aceleiaşi fapte, atunci când ea este săvârşită de un instructor auto, aflat în procesul de instruire, sau de un examinator al autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere. Se mai arată că şi raţiunea incriminării este tot cea de a trage la răspundere penală o persoană care conduce un vehicul pe drumurile publice şi care refuză sau se sustrage de la recoltarea probelor biologice. Se susţine că premisa formulată de autorul excepţiei, conform căreia, potrivit art. 337 din Codul penal, ar putea fi luată de acasă o persoană în vederea recoltării de probe biologice este pur speculativă. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 451/337/2015, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Vasile Ghimbir într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută la art. 335 alin. (2) din Codul penal, şi de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută la art. 337 din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 337 din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate, contravenind prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se arată că acestea nu prevăd cu claritate latura obiectivă a infracţiunii reglementate, întrucât nu stabilesc o condiţie premisă a săvârşirii infracţiunii, respectiv cea de conducere pe drumurile publice [aşa cum prevăd, spre exemplu, dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal]. Se susţine că, în lipsa acestei situaţii premise, conţinutul infracţiunii prevăzute la art. 337 din Codul penal nu poate fi înţeles de persoanele cărora li se adresează, aşa încât acestea nu pot anticipa efectele faptelor pe care le săvârşesc şi nu îşi pot regla conduita în funcţie de textul criticat. 6. Judecătoria Zalău opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, prin referirea pe care textul o face la conducătorul unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, şi nu la posesorul unui permis de conducere, legiuitorul a stabilit situaţia premisă, aceea a conducerii de către subiectul activ al infracţiunii a unui vehicul pentru care legea prevede obligaţia anterior arătată, urmată de una din cele două modalităţi de săvârşire a infracţiunii. Pentru aceste motive se susţine că prevederile art. 337 din Codul penal sunt clare şi previzibile, necontravenind dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 337 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani." 11. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind statul român. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută la art. 337 din Codul penal, este reglementată în cuprinsul cap. II, intitulat "Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice", al titlului VII, cu titlul "Infracţiuni contra siguranţei publice", din Partea specială a Codului penal. În cadrul aceluiaşi capitol mai sunt reglementate infracţiunile de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat (art. 334 din Codul penal), conducere a unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 din Codul penal), conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (art. 336 din Codul penal), părăsire a locului accidentului ori modificare sau ştergere a urmelor acestuia (art. 338 din Codul penal), împiedicare sau îngreunare a circulaţiei pe drumurile publice (art. 339 din Codul penal), nerespectare a atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor (art. 340 din Codul penal) şi efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului public (art. 341 din Codul penal). 13. Analizând dispoziţiile legale ale art. 334-336 şi 338-341 din Codul penal, Curtea constată că toate acestea incriminează acţiuni sau inacţiuni care fie se desfăşoară pe drumurile publice, cum este cazul infracţiunilor de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, conducere a unui vehicul fără permis de conducere, conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, împiedicare sau îngreunare a circulaţiei pe drumurile publice, fie se consumă în momentul producerii unui pericol social pe drumurile publice, cum este cazul nerespectării atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor, fie au ca obiect material un drum public sau accesul într-un drum public, cum este cazul infracţiunii de efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului public. Această premisă a desfăşurării activităţii infracţionale pe drumul public sau asupra drumului public ori a accesului în acesta şi cea a producerii pericolului social al infracţiunii pe un drum public sunt prevăzute în mod expres în conţinutul infracţiunilor anterior enumerate. De altfel, numai producerea unui pericol public justifică includerea faptelor astfel incriminate în cuprinsul titlului VII ("Infracţiuni contra siguranţei publice") al Părţii speciale a Codului penal, care are ca obiect juridic generic protejarea relaţiilor sociale din domeniul siguranţei publice. 14. În mod excepţional, în considerarea pericolului crescut al faptei conducătorului vehiculului, a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a părăsi locul accidentului, legiuitorul a incriminat fapta prevăzută la art. 338 din Codul penal, considerând că pentru existenţa acestei infracţiuni este suficientă îndeplinirea condiţiei săvârşirii ei de către un conducător al unui vehicul dintre cele anterior enumerate şi a părăsirii locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei. 15. Analizând sistematic infracţiunea reglementată la art. 337 din Codul penal, prin raportare la celelalte infracţiuni prevăzute în cap. II al titlului VII al Părţii speciale a Codului penal, Curtea reţine că ea poate fi comisă fie independent de săvârşirea altor infracţiuni dintre cele reglementate în cuprinsul acestui capitol, fie în concurs cu cel puţin una dintre ele. Aşa fiind şi având în vedere că infracţiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută la art. 338 din Codul penal, poate fi săvârşită pe un drum public sau în afara unui drum public, legiuitorul nu a inclus în ipoteza normei de incriminare de la art. 337 din Codul penal condiţia săvârşirii faptei pe drumurile publice, creând astfel premisele legale necesare posibilităţii reţinerii acestei infracţiuni în concurs cu cea reglementată la art. 338 din acelaşi cod. 16. De asemenea, interpretarea teleologică a aceleiaşi norme de incriminare relevă pericolul social sporit al faptei de refuzul de a se supune la prelevarea de mostre biologice sau sustragere de la prelevare. În acest sens, Curtea constată că prelevarea de mostre biologice de către organele poliţiei sau de urmărire penală are loc atunci când există suspiciuni cu privire la săvârşirea unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice sau a unei infracţiuni dintre cele reglementate la cap. II al titlului VII al Părţii speciale a Codului penal, potrivit art. 88 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, şi art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală. Astfel, infracţiunea prevăzută la art. 337 din Codul penal are ca obiect juridic secundar protejarea relaţiilor sociale din domeniul înfăptuirii justiţiei şi, prin urmare, săvârşirea faptei incriminate poate avea ca efect obstrucţionarea actului de justiţie. 17. Pentru motivele anterior invocate, Curtea reţine că legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, indiferent de locul săvârşirii ei, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute în ipoteza normei de incriminare. 18. Având în vedere aceste considerente, Curtea conchide că nespecificarea de către legiuitor, în cuprinsul prevederilor art. 337 din Codul penal, a condiţiei săvârşirii infracţiunii pe drumurile publice nu este de natură a încălca cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a normei penale criticate. Pentru acest motiv, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea prin dispoziţiile art. 337 din Codul penal a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la obligativitatea respectării în România a Constituţiei şi a supremaţiei sale şi a legilor. 19. De altfel, Curtea constată că soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei constituie opţiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, exercitată conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere conferită de acestea. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Vasile Ghimbir în Dosarul nr. 451/337/2015 al Judecătoriei Zalău şi constată că dispoziţiile art. 337 din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Decizia se comunică Judecătoriei Zalău şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
