Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Takacs Gabriella şi Takacsne Gladis Maria în Dosarul nr. 38.147/3/2009* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 126D/2014. 2. La apelul nominal răspunde, pentru toate părţile, apărătorul ales Mihai Rapcea, cu împuternicire avocaţială la dosar. De asemenea, se prezintă traducătorul autorizat de limba maghiară Veronka Ruică. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013, pentru argumentele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.483/2011, considerând că, şi în cauza de faţă, este vorba despre o normă mixtă, de drept substanţial şi de drept procedural. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul de lege criticat reprezintă o normă de procedură penală, care, fiind de imediată aplicare, nu aduce nicio atingere prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. Mai arată că, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a reţinut, în mod constant, că normele strict de procedură penală sunt guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi. Or, textul de lege referitor la cazurile de casare nu poate fi decât o normă de procedură, motiv pentru care nu pot fi reţinute considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.483/2011, care vizează o normă cu caracter mixt, atât de drept material, cât şi de procedură. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 5 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 38.147/3/2009*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Takacs Gabriella şi Takacsne Gladis Maria cu ocazia soluţionării recursului formulat într-o cauză penală. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013 încalcă principiile privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi dreptul la un proces echitabil. Arată că, prin interpretarea dată de instanţele de recurs dispoziţiilor de lege criticate, inculpaţii aflaţi în curs de judecată la instanţa de fond sau de apel cunosc o limitare drastică a motivelor de recurs pe care le pot invoca, ceea ce creează discriminare între inculpaţi, prin stabilirea unui criteriu arbitrar, şi anume stadiul procesual în care se află aceştia şi durata procedurilor, în locul raportării la momentul săvârşirii faptei sau al începerii procesului penal. Comparativ, dispoziţiile noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare, situaţie considerată de autoarele excepţiei ca fiind mult mai clară şi mai echitabilă din perspectiva părţilor. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea regulilor de desfăşurare a procesului penal constituie atributul exclusiv al legiuitorului. 8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece actele procesuale efectuate potrivit legii în vigoare îşi păstrează valabilitatea şi după abrogarea legii de procedură, potrivit principiului "tempus regit actum". Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 9/1994 şi nr. 96/1996. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului." 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autoarele excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac şi ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 referitor la legalitatea pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat constituie o normă de drept procesual penal, supusă regulii aplicării imediate a legii noi, care guvernează aplicarea în timp a normelor de procedură, ceea ce exclude încălcarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Situaţia reglementată de dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013 este una tranzitorie şi priveşte doar cauzele penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv pe cele aflate în termenul de declarare a recursului, iar nu şi cauzele aflate în fond sau în apel, în privinţa cărora devin incidente - referitor la exercitarea căilor de atac - dispoziţiile legale în vigoare la data pronunţării hotărârii. Astfel, hotărârile supuse casării pronunţate înainte de intrarea în vigoare a noii legi rămân supuse motivelor de casare prevăzute de legea sub care au fost pronunţate, potrivit regulii "tempus regit actum". În acest sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994, prin care - referitor la hotărârea judecătorească - a reţinut că: "de peste un secol, constant s-a decis în doctrină şi jurisprudenţă că ea este supusă condiţiilor de fond şi de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, fără ca legea nouă să aibă vreo înrâurire asupra ei, deoarece ea este socotită, faţă de părţile care au participat în proces, că are valoarea unui contract încheiat în momentul pronunţării ei. Aşa fiind, şi dreptul relativ la exercitarea căilor de atac rămâne fixat de legea în vigoare în momentul pronunţării, deoarece admisibilitatea unei căi de atac constituie o calitate inerentă a hotărârii şi în aceste condiţii nicio cale de atac nouă nu poate rezulta dintr-o lege posterioară, după cum nicio cale de atac existentă contra unei hotărâri nu poate fi desfiinţată fără retroactivitate de către o lege posterioară." 15. Astfel, între dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013 şi principiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil şi folosirea căilor de atac nu poate fi reţinută nicio contradicţie. Instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea motivelor de casare a hotărârilor pronunţate în materie penală, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Curtea a reţinut cu mai multe prilejuri, de exemplu prin Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004, că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai de lege". 16. Referitor la presupusa încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor, astfel cum a statuat Curtea în repetate rânduri, de exemplu prin Decizia nr. 460/2004 mai sus menţionată. 17. Prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de faţă. 18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Takacs Gabriella şi Takacsne Gladis Maria în Dosarul nr. 38.147/3/2009* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 septembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
