Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 488 din 10 mai 2012 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 2 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în Dosarul nr. 9.968/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.536D/2011.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate care solicitã admiterea acesteia, întrucât mãsurile prevãzute de Legea nr. 118/2010 nu au avut caracter temporar.
De asemenea, susţine cã dispoziţiile de lege criticate creeazã trei tipuri de discriminãri, în raport cu cei ce ar fi trebuit sã contribuie la echilibrarea bugetului de stat consolidat, în raport cu cheltuielile totale şi în raport cu cheltuielile de personal la bugetul de stat. Depune în acest sens un document intitulat "Calculul estimativ al influenţei tãierii cu 25% a salariilor în a doua jumãtate a anului 2010".
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 decembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 9.968/99/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurentul Corneliu Cãileanu într-un litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate ar fi trebuit sã urmãreascã stabilirea şi implementarea unor mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Bugetul care trebuia reechilibrat nu era bugetul de stat, ci bugetul general consolidat, prin luarea unor mãsuri atât pentru reducerea cheltuielilor, cât şi pentru sporirea veniturilor la buget. Ca urmare, nu toţi cetãţenii ţãrii sunt afectaţi de aceste mãsuri de echilibrare, ci numai bugetarii.
Pe de altã parte, aratã cã reducerea de 25% nu se regãseşte integral nici mãcar la nivelul cheltuielilor de personal de la bugetul de stat şi cu atât mai puţin la nivelul cheltuielilor de personal din bugetul general consolidat sau la nivelul cheltuielilor totale din bugetul general consolidat.
Totodatã, aratã cã cei cãrora li s-au redus cu 25% drepturile salariale sau/şi de naturã salarialã se aflã în mod vãdit într-o situaţie defavorizatã faţã de persoanele care nu au contribuit în niciun fel la reechilibrarea bugetului general consolidat, fie în partea de venituri, fie în partea de cheltuieli şi, mai mult, au fost avantajate de mãsurile luate, deoarece o parte din sumele obţinute prin aplicarea mãsurilor legii au fost redirecţionate cãtre acestea. Discriminarea trebuie analizatã în raport cu contribuţia fiecãrui cetãţean la veniturile bugetului general consolidat şi în raport cu sumele cheltuite de fiecare cetãţean din buget (fie el buget de stat, fie buget general consolidat).
Mai aratã cã atât legislaţia internaţionalã privind drepturile omului, cât şi legislaţia naţionalã sancţioneazã acest tip de comportament, putându-se ajunge inclusiv la pedepse penale.
În aceste condiţii, ingerinţa statului referitoare la dreptul de proprietate privatã nu mai este proporţionalã cu scopul legitim urmãrit, nemaiexistând un echilibru just între cerinţele interesului general şi imperativele apãrãrii drepturilor fundamentale ale omului, cei afectaţi fiind obligaţi sã suporte o sarcinã disproporţionatã.
Mãsurile dispuse de Legea nr. 118/2010 nu au avut caracter temporar, astfel cum a prevãzut Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 872/2010 şi nr. 874/2010.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, sens în care invocã Decizia nr. 872/2010 a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.414/2009 şi nr. 1.155/2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Prevederile de lege criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitatã în timp, pânã la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010 continuã sã îşi producã efectele juridice în prezenta cauzã, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmeazã sã analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valutã, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, se diminueazã cu 25%.
(2) În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultã o valoare mai micã decât valoarea salariului de bazã minim brut pe ţarã garantat în platã, suma care se acordã este de 600 lei."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (5), potrivit cãruia "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (1), potrivit cãruia "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea", art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 16 alin. (2), potrivit cãruia "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 41 privind dreptul la muncã, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în cauza de faţã, prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi Decizia nr. 66/2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012.
Cu aceste prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul sãu, reţinând cã dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncã, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilã restrângere a exerciţiului dreptului la muncã. Realizând o examinare a compatibilitãţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevãzute de Legea fundamentalã pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea a constatat cã mãsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncã, ce afecteazã dreptul la salariu, cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie.
Astfel, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativã cuprinsã în art. 1 din lege a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat cã situaţia de crizã financiarã mondialã ar putea afecta, în lipsa unor mãsuri adecvate, stabilitatea economicã a ţãrii şi, implicit, securitatea naţionalã.
Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat cã existã o legãturã de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmãrit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi cã existã un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat cã mãsura legislativã criticatã este aplicatã în mod nediscriminatoriu, în sensul cã reducerea de 25% se aplicã tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodatã, cã aceastã mãsura prezintã un caracter temporar, având o duratã limitatã în timp, şi anume pânã la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.
Totodatã, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare prin textele criticate a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, întrucât drepturile salariale din sectorul bugetar stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime se determinã concret prin negocieri colective, dar numai între limitele legale, conform prevederilor art. 138 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.
Curtea a mai reţinut cã drepturile salariale neîncasate nu reprezintã creanţe certe, lichide şi exigibile şi, prin urmare, nu fac obiectul dreptului de proprietate, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 44 din Constituţie şi nici a dispoziţiilor art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. (A se vedea Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).
De altfel, şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Decizia de admisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţatã în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihãieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României (paragraful 16), a stabilit cã se pot cu greu considera ca fiind un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie sumele de bani neîncasate ca urmare a intrãrii în vigoare a legii criticate. Prin aceeaşi decizie, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat, în privinţa reducerilor salariale operate prin Legea nr. 118/2010, cã, şi dacã salariile viitoare ar fi considerate bunuri, ingerinţa (reducerea) este prevãzutã de lege, urmãreşte o cauzã de utilitate publicã (salvarea echilibrului bugetar al statului) şi respectã un just echilibru între interesele generale ale colectivitãţii şi interesele individuale ale cetãţeanului (paragrafele 17-20).
Totodatã, prin Decizia nr. 132/2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 20 aprilie 2012, Curtea mai constatã cã nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind nivelul de trai. Astfel, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativã cuprinsã în art. 1 din lege a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului.
În aceste condiţii, stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciatã de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economicã a ţãrii, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societãţii, gradul de culturã şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societãţii reprezintã deopotrivã coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evalueazã nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a mãsurii în care statul reuşeşte sã ducã la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie sã fie raportatã la aceşti factori, nefiind posibilã stabilirea unui standard fix, imuabil (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici principiului egalitãţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, nu se poate susţine cã - sub aspectul normelor legale de salarizare - personalul din sistemul bugetar se aflã în aceeaşi situaţie cu ceilalţi angajaţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în Dosarul nr. 9.968/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
