Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 487 din 2 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (5) teza ultima din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 si ale art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 108/2005 privind unele masuri in domeniul salarizarii persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, din administratia publica locala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 371 din 2 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 57 alin. (5) teza ultimã din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii persoanelor care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã. Excepţia a fost ridicatã de Georgeta Ivaşcu, Neculai Iustinian Ivaşcu şi Crina Georgeta Fotea în Dosarul nr. 6.873/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã, litigii de muncã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã drepturile puse în discuţie de autorii excepţiei nu reprezintã drepturi fundamentale, astfel cã acordarea acestora ţine de opţiunea liberã a legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.873/99/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã, litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 57 alin. (5) teza ultimã din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii persoanelor care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã. Excepţia a fost ridicatã de Georgeta Ivaşcu, Neculai Iustinian Ivaşcu şi Crina Georgeta Fotea cu prilejul soluţionãrii unui litigiu de muncã având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei autorii acesteia aratã cã, potrivit art. 16 alin. (3) din Codul muncii, "munca prestatã în temeiul unui contract individual de muncã îi conferã salariatului vechime în muncã", iar, potrivit <>art. 57 alin. (6) din Legea nr. 215/2001 şi <>art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, activitatea desfãşuratã de primar şi viceprimar este asimilatã unei munci desfãşurate sub imperiul unui contract individual de muncã şi constituie vechime în muncã. În aceste condiţii, faptul cã prin textele de lege criticate se prevede cã persoanele care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese sau numite, din administraţia publicã localã, şi mai precis primarul şi viceprimarul, nu beneficiazã de sporul de vechime în muncã, este de naturã sã aducã atingere atât principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor prevãzut de art. 16 din Constituţie, cât şi prevederilor art. 5 din Codul muncii, referitoare la egalitatea de tratament faţã de toţi salariaţii şi angajatorii.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã, litigii de muncã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât, în materia drepturilor salariale ale personalului din cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice, funcţioneazã principiul stabilirii salariilor prin acte normative. Drepturile bãneşti de care beneficiazã cei care îndeplinesc funcţii publice sunt stabilite prin lege, acest fapt neîncãlcând dispoziţiile constituţionale privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, atât timp cât textele de lege criticate se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. În acelaşi timp, aratã cã legiuitorul este în drept sã stabileascã conţinutul, condiţiile şi limitele drepturilor salariale, putând, de asemenea, ca, în considerarea unor situaţii speciale, sã instituie reglementãri specifice, în deplin acord cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care nu presupune omogenitate, ci justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul unor situaţii diferite.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale. În acest sens, aratã cã aceste texte conţin un "venin neconstituţional" pentru cã permit autoritãţilor competente sã lipseascã anumite categorii de persoane de drepturi cuvenite pentru prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, în situaţia în care acestea îşi desfãşoarã activitatea în aceleaşi condiţii cu persoanele care au contract individual de muncã şi beneficiazã de aceste sporuri. De asemenea, aratã cã tratamentul juridic diferenţiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situaţii egale încalcã principiul egalitãţii în drepturi şi al nediscriminãrii, neavând o motivare obiectivã şi raţionalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse de pãrţi la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 57 alin. (5) teza ultimã din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii potrivit cãrora "Pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunarã, ca unicã formã de remunerare a activitãţii corespunzãtoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, şi care reprezintã baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determinã în raport cu venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiazã de sporul de vechime în muncã şi nici de alte sporuri prevãzute de lege".
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii persoanelor care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, şi aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 331/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.013 din 15 noiembrie 2005. Acest text de lege are urmãtoarea redactare: "Art. 2. - (1) Pentru persoanele care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã, indemnizaţiile prevãzute în anexã reprezintã unica formã de remunerare a activitãţii corespunzãtoare funcţiei şi reprezintã baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determinã în raport cu venitul salarial.
(2) Persoanele prevãzute la alin. (1) nu beneficiazã de sporul de vechime în muncã şi nici de alte sporuri prevãzute de lege."
Autorii excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã autorii acesteia îşi fundamenteazã motivarea plecând de la o premisã falsã, anume aceea cã vechimea în muncã, ce se acordã salariaţilor conform art. 16 alin. (3) din Codul muncii şi de care beneficiazã şi primarii ori viceprimarii, se confundã cu dreptul la sporul pentru vechimea în muncã. Or, potrivit prevederilor din Codul muncii mai sus amintite, vechimea în muncã reprezintã perioada în care o persoanã a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncã. De asemenea, atât Codul muncii, cât şi alte legi stabilesc şi alte perioade ce sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncã. Deţinerea unei anumite vechimi în muncã deschide posibilitatea obţinerii anumitor drepturi specifice raporturilor de muncã, aşa cum este dreptul de a ocupa anumite funcţii ori dreptul de a fi avansat. De asemenea, vechimea în muncã, acordatã potrivit dispoziţiilor legale, este avutã în vedere şi la acordarea unor drepturi bãneşti, aşa cum este sporul pentru vechimea în muncã. Cele douã noţiuni însã nu se confundã.
În ceea ce priveşte faptul cã anumite categorii de salariaţi beneficiazã de sporul de vechime în muncã, în timp ce pentru alte categorii socio-profesionale un asemenea spor nu este acordat, Curtea apreciazã cã sunt relevante cele statuate prin <>Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, în care s-a arãtat cã "sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintã drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bazã pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberã a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodatã, sã instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bazã, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cãrora li se acordã, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula".
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 57 alin. (5) teza ultimã din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2005 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii persoanelor care ocupã funcţii de demnitate publicã, alese şi numite, din administraţia publicã localã, excepţie ridicatã de Georgeta Ivaşcu, Neculai Iustinian Ivaşcu şi Crina Georgeta Fotea în Dosarul nr. 6.873/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civil, litigii de muncã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
