Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 487 din 10 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 16 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmântului "Corneliu Gheorghe Caranica" din Brãila în Dosarul nr. 6.685/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.403D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.404-1.408D/2011, nr. 1.480-1.488D/2011, nr. 1.518D/2011, nr. 1.572-1.576D/2011, nr. 1.607D/2011, nr. 73D/2012 şi nr. 83-91D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în dosarele nr. 6.686/113/2010, nr. 6.411/113/2010, nr. 6.684/113/2010, nr. 6.786/113/2010, nr. 6.823/113/2010, nr. 6.301/113/2010, nr. 6.410/113/2010, nr. 6.791/113/2010, nr. 6.272/113/2010, nr. 7.460/113/2010, nr. 6.416/113/2010, nr. 6.298/113/2010, nr. 6.558/113/2010, nr. 6.688/113/2010, nr. 6.567/113/2010, nr. 1.098/113/2011, nr. 6.274/113/2010, nr. 6.789/113/2010, nr. 6.421/113/2010, nr. 6.367/113/2010, nr. 6.302/113/2010, nr. 6.266/113/2010, nr. 6.292/113/2010, nr. 6.295/113/2010, nr. 6.306/113/2010, nr. 6.360/113/2010, nr. 6.371/113/2010, nr. 6.420/113/2010, nr. 6.790/113/2010, nr. 6.817/113/2010 şi nr. 6.962/113/2010 ale aceleiaşi instanţe judecãtoreşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 1.404-1.408D/2011, nr. 1.480-1.488D/2011, nr. 1.518D/2011, nr. 1.572-1.576D/2011, nr. 1.607D/2011, nr. 73D/2012 şi nr. 83-91D/2012 la Dosarul nr. 1.403D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 25 octombrie 2011, din 10, 22 şi 29 noiembrie 2011 şi din 6 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 6.685/113/2010, nr. 6.686/113/2010, nr. 6.411/113/2010, nr. 6.684/113/2010, nr. 6.786/113/2010, nr. 6.823/113/2010, nr. 6.301/113/2010, nr. 6.410/113/2010, nr. 6.791/113/2010, nr. 6.272/113/2010, nr. 7.460/113/2010, nr. 6.416/113/2010, nr. 6.298/113/2010, nr. 6.558/113/2010, nr. 6.688/113/2010, nr. 6.567/113/2010, nr. 1.098/113/2011, nr. 6.274/113/2010, nr. 6.789/113/2010, nr. 6.421/113/2010, nr. 6.367/113/2010, nr. 6.302/113/2010, nr. 6.266/113/2010, nr. 6.292/113/2010, nr. 6.295/113/2010, nr. 6.306/113/2010, nr. 6.360/113/2010, nr. 6.371/113/2010, nr. 6.420/113/2010, nr. 6.790/113/2010, nr. 6.817/113/2010 şi nr. 6.962/113/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurentul Sindicatul Învãţãmântului "Corneliu Gheorghe Caranica" din Brãila în cadrul unor cauze având ca obiect acordare de drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã indemnizaţia de concediu de odihnã nu ar trebui sã intre sub incidenţa prevederilor de lege criticate, deoarece acestea prevãd diminuarea cu 25% a cuantumului brut al drepturilor stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010. Or, în cuprinsul Legii nr. 118/2010 nu se face nicio referire la indemnizaţia de concediu de odihnã. Totodatã, nici Legea-cadru nr. 330/2009 şi nici Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 nu fac referire la indemnizaţia de concediu de odihnã. Prin urmare, dispoziţiile Legii nr. 118/2010 nu vizeazã aceastã indemnizaţie.
Pe de altã parte, indemnizaţia de concediu de odihnã nu poate fi asimilatã cazurilor enumerate de Legea nr. 118/2010, întrucât drepturile vizate de aceasta sunt acelea care conteazã ca remuneraţie pentru munca depusã, presupunând prestaţii cu executare succesivã. Or, obligaţia de platã a indemnizaţiei de concediu de odihnã nu este susceptibilã de executare succesivã, ci dintr-o datã, deosebindu-se în mod clar de obligaţiile de naturã salarialã.
În concluzie, aşa cum au reţinut şi alte instanţe judecãtoreşti (Tribunalul Timiş, Tribunalul Olt, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Timişoara şi Curtea de Apel Craiova), indemnizaţia de concediu de odihnã, ca prestaţie unicã, nu poate fi asimilatã unor alte indemnizaţii pe care salariatul le primeşte succesiv, numai acestea putând fi, aşadar, drepturi salariale.
Totuşi, unele instanţe de judecatã şi toate conducerile unitãţilor şi instituţiilor de învãţãmânt au apreciat cã indemnizaţia de concediu de odihnã trebuie diminuatã cu 25%.
Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, susţine urmãtoarele:
1. Aceste dispoziţii contravin principiului neretroactivitãţii legii, deoarece dreptul membrilor de sindicat s-a nãscut anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 118/2010, iar data la care trebuia plãtitã indemnizaţia de concediu nu intrã sub incidenţa Legii nr. 118/2010. Or, a impune aplicarea Legii nr. 118/2010 unei situaţii juridice anterioare apariţiei sale echivaleazã cu o încãlcare a principiului neretroactivitãţii legii civile.
Plata indemnizaţiei de concediu nu este o favoare pe care legiuitorul o face angajatului, ci este un drept legal prevãzut şi, în consecinţã, el trebuie respectat ca atare, stricto sensu.
2. Totodatã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi principiului egalitãţii în faţa legii. În acest sens, aratã cã, dacã, din orice motive, un salariat care solicitã şi a fost planificat sã execute concediul în luna martie beneficiazã de indemnizaţia de concediu integralã prevãzutã de lege, lipsirea de aceasta a celor care au fost planificaţi sã efectueze concediul de odihnã dupã apariţia actului normativ care le restrânge drepturile creeazã, în defavoarea celor din urmã, o stare de discriminare, încãlcând astfel art. 16 din Constituţie, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
3. Mai aratã cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, face o paralelã cu un alt litigiu care s-a aflat pe rolul instanţelor de judecatã, şi anume cel referitor la plata diferenţelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008. Instanţele judecãtoreşti au reţinut faptul cã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat cã noţiunea de "bunuri", în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, cuprinde atât "bunuri actuale", cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe al cãror titular demonstreazã cã acestea au o bazã eficientã în dreptul intern şi în virtutea cãrora reclamantul poate pretinde cel puţin o "speranţã legitimã" în exercitarea efectivã a dreptului sãu. În consecinţã, instanţele judecãtoreşti au dat câştig de cauzã membrilor de sindicat, obligând unitãţile la plata diferenţelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, prin sentinţe definitive şi irevocabile. Mai mult, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, a admis recursul în interesul legii şi a decis cã prevederile Legii nr. 221/2008 constituie temei legal pentru diferenţa drepturilor salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi pânã la data de 31 decembrie 2009.
Or, situaţia neacordãrii integrale a indemnizaţiei de concediu de odihnã este identicã şi, din moment ce salariul calculat potrivit Legii nr. 221/2008 a fost deja considerat de cãtre instanţele de judecatã un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, apreciazã cã şi indemnizaţia de concediu de odihnã are natura juridicã a unui drept de creanţã, protejat de prevederile sus-menţionate din Primul Protocol la Convenţie, fapt ce conduce la recunoaşterea calitãţii de victimã pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte, de aceastã indemnizaţie, care constituie o "speranţã legitimã".
4. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 referitoare la diminuarea cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnã contravin principiului respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã autorul acesteia pune în discuţie câmpul de aplicare a unor norme dintr-o lege, aspecte ce constituie chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţelor judecãtoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.155/2011. În plus, aratã cã susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizeazã aspecte de aplicare a legii cu privire la o situaţie concretã de fapt, or, cu privire la asemenea susţineri, autoritatea competentã a se pronunţa este instanţa de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Prevederile de lege criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitatã în timp, pânã la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 continuã sã îşi producã efectele juridice în prezenta cauzã, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmeazã sã analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valutã, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, se diminueazã cu 25%."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie : art. 1 alin. (5), potrivit cãruia "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în cauza de faţã, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012.
Cu acel prilej, invocând jurisprudenţa sa anterioarã, Curtea a arãtat cã prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut, în esenţã, cã dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncã, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilã restrângere a exerciţiului dreptului la muncã. Realizând o examinare a compatibilitãţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevãzute de Legea fundamentalã pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea a constatat cã mãsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/ soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncã ce afecteazã dreptul la salariu, cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativã cuprinsã în art. 1 din lege a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat cã situaţia de crizã financiarã mondialã ar putea afecta, în lipsa unor mãsuri adecvate, stabilitatea economicã a ţãrii şi, implicit, securitatea naţionalã.
Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat cã existã o legãturã de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmãrit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi cã existã un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat cã mãsura legislativã criticatã este aplicatã în mod nediscriminatoriu, în sensul cã reducerea de 25% se aplicã tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodatã, cã mãsura criticatã prezintã un caracter temporar, având o duratã limitatã în timp, şi anume pânã la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.
Totodatã, prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat cã salariile viitoare pe care angajatorul trebuie sã le plãteascã angajatului nu intrã în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plãtite în viitor de cãtre angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizeazã numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a observat cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotãrârea din 31 mai 2011, pronunţatã în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu implicã un drept la dobândirea proprietãţii.
De asemenea, Curtea a statuat cã, în contextul legislativ actual, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit cã, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bazã/soldelor funcţiei de bazã/salariilor funcţiei de bazã/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%, în acest sens fiind Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.
O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute nu este de naturã sã încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca dupã 1 ianuarie 2011 sã revinã la "cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor mãsuri de diminuare, în condiţiile încadrãrii în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în acelaşi timp o obligaţie sub con diţie care va duce la revenirea etapizatã a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalitãţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativã a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiarã a ţãrii, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte, dar referitoare la diminuarea cu 25% a indemnizaţiei de concediu, şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
De altfel, Curtea observã cã, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la modul de aplicare şi interpretare a legii, prin Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi a stabilit c ã, "întrucât dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în acelaşi mod şi indemnizaţia de concediu cuvenitã personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmântul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat dupã aceastã datã (3 iulie 2010) se impune a fi diminuatã proporţional, ca urmare a faptului cã se calculeazã în raport cu media zilnicã a veniturilor din fiecare lunã în care se efectueazã concediul".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmântului "Corneliu Gheorghe Caranica" din Brãila în dosarele nr. 6.685/113/2010, nr. 6.686/113/2010, nr. 6.411/113/2010, nr. 6.684/113/2010, nr. 6.786/113/2010, nr. 6.823/113/2010, nr. 6.301/113/2010, nr. 6.410/113/2010, nr. 6.791/113/2010, nr. 6.272/113/2010, nr. 7.460/113/2010, nr. 6.416/113/2010, nr. 6.298/113/2010, nr. 6.558/113/2010, nr. 6.688/113/2010, nr. 6.567/113/2010, nr. 1.098/113/2011, nr. 6.274/113/2010, nr. 6.789/113/2010, nr. 6.421/113/2010, nr. 6.367/113/2010, nr. 6.302/113/2010, nr. 6.266/113/2010, nr. 6.292/113/2010, nr. 6.295/113/2010, nr. 6.306/113/2010, nr. 6.360/113/2010, nr. 6.371/113/2010, nr. 6.420/113/2010, nr. 6.790/113/2010, nr. 6.817/113/2010 şi nr. 6.962/113/2010 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
