Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 486 din 11 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea si functionarea oficiilor juridice si ale art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi ale <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, excepţie ridicatã de Alecu Petrea în Dosarul nr. 1.362/C/2003 al Tribunalului Galaţi Secţia civilã. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, motivând cã <>art. 15 din Decretul nr. 143/1955 , care prevede obligaţia pentru jurisconsulţi de a-şi desfãşura activitatea numai pe baza contractului de muncã, este anacronic, contravenind prevederilor Constituţiei privitoare la dreptul la muncã în condiţiile economiei de piaţã, şi cã <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 , republicatã, este de asemenea neconstituţional, deoarece interzice consilierilor juridici, sub sancţiunea legii penale, acordarea de asistenţã juridicã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999. Se aratã cã dispoziţia legalã supusã controlului de constituţionalitate se regãseşte în <>art. 2 şi 3 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, care abrogã <>Decretul nr. 143/1955 . Se aratã, de asemenea, cã <>art. 10 lit. a) din Legea nr. 514/2003 prevede expres incompatibilitatea profesiilor de avocat şi consilier juridic.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.362/C/2003, Tribunalul Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi ale <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã. În fapt, astfel cum rezultã din dosarul cauzei, prin Hotãrârea nr. 8 din 20 mai 2003, pronunţatã de Arbitrajul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agriculturã Galaţi, s-a respins acţiunea formulatã de Alecu Petrea, autorul excepţiei, în contradictoriu cu intimata Societatea Comercialã "Metex" - S.A. din Galaţi, prin care el solicitase suma de 61.941.126 lei reprezentând contravaloarea prestaţiei de reprezentare a intimatei într-un proces civil. Instanţa de arbitraj a reţinut cã autorul excepţiei nu a reprezentat intimata în baza unui contract de muncã, ci în baza unei convenţii civile, deşi nu avea calitatea de avocat în sensul art. 20 şi <>art. 22 din Legea nr. 51/1995 , republicatã. Hotãrârea a fost atacatã cu acţiune în anulare, în faţa Secţiei civile a Tribunalului Galaţi, iar în cadrul acestei acţiuni contestatorul Alecu Petrea a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în discuţie. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se aratã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 37 alin. (1) referitoare la dreptul de asociere [devenit art. 40 alin. (1) din Constituţia revizuitã], ale art. 38 alin. (1) referitoare la dreptul la muncã şi la alegerea profesiei [devenit art. 41 alin. (1) din Constituţia revizuitã], ale art. 49 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi (devenit art. 53 din Constituţia revizuitã) şi ale art. 134 alin. (1) referitor la economia de piaţã [devenit art. 135 alin. (1) din Constituţia revizuitã]. În argumentarea excepţiei, se aratã cã dispoziţiile criticate sunt anacronice, nu se coreleazã cu legislaţia în vigoare, fiind astfel contrare principiilor şi drepturilor consacrate de Constituţie şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului. Se susţine cã prin <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 , republicatã, li se interzice consilierilor juridici acordarea de asistenţã juridicã, sub sancţiunea legii penale, punându-i astfel în imposibilitate de a-şi practica profesia aleasã, profesie prin excelenţã liberalã. Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, Tribunalul Galaţi Secţia civilã aratã cã toţi absolvenţii Facultãţii de drept au posibilitatea de a opta pentru exercitarea anumitor funcţii şi profesii, dobândind drepturi a cãror exercitare este limitatã de aceastã opţiune. Autorul excepţiei şi-a ales profesia şi locul de muncã în mod liber, fãrã ca drepturile constituţionale sã-i fie încãlcate, iar exercitarea acestei profesii se face în condiţiile Decretului nr. 145/1955 . Caracterul eventual anacronic al acestui decret nu poate fi înlãturat decât prin intervenţia legiuitorului. De asemenea, instanţa de judecatã aratã cã <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 , republicatã, nu încalcã prevederile Constituţiei, deoarece existenţa sa este justificatã de specificul exercitãrii profesiei de avocat: raporturile care se stabilesc între client şi avocat, natura mandatului special dat avocatului, rãspunderea avocatului pentru exercitarea defectuoasã a mandatului primit, natura liberalã a acestei profesii. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considerã cã excepţia invocatã este inadmisibilã, deoarece soluţionarea cauzei nu depinde de prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, în consecinţã nu este îndeplinitã cerinţa cuprinsã în <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Pe de altã parte, precizeazã cã raportarea de cãtre autorul excepţiei a dispoziţiilor <>Decretului nr. 143/1955 privind organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice la prevederile <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea funcţiei de avocat nu poate face obiectul contenciosului constituţional, care are în vedere compatibilitatea textului criticat cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 . Pe fond, Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã în raport cu fiecare dintre prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale supuse controlului sunt constituţionale. În ce priveşte pretinsa contrarietate a dispoziţiilor legale criticate, în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, se aratã cã inegalitatea statutului celor douã categorii profesionale are la bazã deosebiri ce decurg din specificul atribuţiilor fiecãreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce priveşte faptul cã, într-un caz, ne aflãm în prezenţa unui contract de muncã, în timp ce, în celãlalt caz, activitatea se desfãşoarã în baza unui contract de mandat ce împrumutã elemente ale contractului de antreprizã. Referitor la neconstituţionalitatea <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 , republicatã, faţã de art. 38 alin. (1) din Constituţie, se aratã cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul la muncã al consilierilor juridici. Susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora dispoziţiile <>art. 15 din Decretul nr. 143/1955 nu mai corespund realitãţilor sociale prezente şi cã sunt inechitabile pentru o mare categorie de jurişti, nu reprezintã critici de neconstituţionalitate. Cu privire la celelalte prevederi constituţionale invocate de autorul excepţiei, se precizeazã cã aceste critici sunt irelevante pentru soluţionarea excepţiei. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile <>art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, care prevãd cã "Jurisconsulţii, ca angajaţi ai unitãţilor la care activeazã, sunt supuşi prevederilor Codului muncii", iar pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 , republicatã, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, dispoziţii conform cãrora "Exercitarea oricãrei activitãţi de asistenţã juridicã specificã profesiei de avocat, de cãtre persoana care nu este înscrisã în tabloul avocaţilor, constituie infracţiune şi se sancţioneazã potrivit legii penale". Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 38 alin. (1) referitoare la dreptul la muncã şi la alegerea profesiei [devenit art. 41 alin. (1) din Constituţia revizuitã], ale art. 49 (devenit art. 53 din Constituţia revizuitã) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 134 alin. (1) [devenit art. 135 alin. (1) din Constituţia revizuitã] referitor la economia de piaţã. În motivarea excepţiei, se aratã cã este încãlcat principiul egalitãţii în drepturi, deoarece jurisconsulţii, deşi au aceeaşi pregãtire ca avocaţii, nu-şi pot exercita profesia decât în cadrul unui contract de muncã şi în condiţii prevãzute de Codul muncii. Dispoziţiile <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 interzic jurisconsulţilor dreptul de a exercita profesia de avocat, deci dreptul de a exercita o profesie pentru care s-au pregãtit. Se mai aratã cã dispoziţiile <>art. 15 din Decretul nr. 143/1955 sunt contrare principiilor economiei de piaţã şi inechitabile pentru o mare categorie de jurişti, contravenind astfel prevederilor constituţionale. Examinând textele de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: I. Referitor la dispoziţiile <>Decretului nr. 143/1955 , ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, acestea au fost abrogate în temeiul prevederilor <>art. 27 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003. Potrivit noii reglementãri, consilierii juridici pot sã fie numiţi în funcţie sau angajaţi în muncã, în condiţiile legii (art. 2); cei numiţi în funcţie au statutul de funcţionar, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia [art. 3 alin. (1)], iar cei angajaţi în muncã au statutul de salariat [art. 3 alin. (2)]. De asemenea, conform dispoziţiilor <>art. 10 lit. a) şi c) din Legea nr. 514/2003 , exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilã cu calitatea de avocat şi cu orice altã profesie autorizatã sau salarizatã în ţarã sau în strãinãtate. Cu privire la excepţia ridicatã, este de observat cã absolvenţii facultãţilor de drept au acces şi pot exercita diferitele profesii juridice numai în condiţiile stabilite prin legile de organizare şi exercitare a acelor profesii, ceea ce exclude ipoteza inegalitãţii în drepturi a juriştilor care exercitã o profesie, în raport cu cei care exercitã o altã profesie, ori îngrãdirea dreptului la muncã al acestora. Curtea constatã cã nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate, deoarece nici reglementãrile legale ce configureazã statutul juridic al consilierului juridic şi nici acelea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu pot fi considerate neconstituţionale. Pretinsa inegalitate a statutului celor douã categorii profesionale are la bazã deosebiri ce decurg din specificul atribuţiilor şi al temeiurilor juridice ale fiecãreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce priveşte faptul cã într-un caz ne aflãm în prezenţa unui contract de muncã, în timp ce în celãlalt caz activitatea se desfãşoarã în baza unui contract de mandat ce împrumutã elemente ale contractului de antreprizã. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999. Cu privire la susţinerea cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns prin lege, dacã aceasta se impune, între altele, pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, precum şi pe cele ale art. 135 alin. (1) din Legea fundamentalã, republicatã, referitoare la economia de piaţã, Curtea constatã cã acestea nu au legãturã cu prevederile legale a cãror neconstituţionalitate a fost invocatã. II. Cea de a doua criticã de neconstituţionalitate priveşte raportarea de cãtre autorul excepţiei a dispoziţiilor <>art. 15 din Decretul nr. 143/1955 la prevederile <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 , republicatã. Curtea constatã cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultã deci cã nu ne aflãm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea unor texte de lege. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 22 din Legea nr. 51/1995 (devenit art. 25 în urma republicãrii legii), Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii acestora prin <>Decizia nr. 66/1996 , definitivã prin <>Decizia nr. 124/1996 , ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, precum şi prin <>Decizia nr. 391/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998. Curtea a precizat cã incriminarea exercitãrii ilegale a profesiei de avocat este consecinţa logicã a garantãrii constituţionale a dreptului la apãrare prin asistarea de cãtre un avocat, adicã de o persoanã având aceastã calitate dobânditã în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi ale <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, excepţie ridicatã de Alecu Petrea în Dosarul nr. 1.362/C/2003 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
