Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 485 din 29 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.032 din 21 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe cãile ferate din România, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 79/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
La dosarul cauzei Societatea Naţionalã de Transport Feroviar de Marfã "C.F.R. Marfã" - S.A. a depus concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 79/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România şi ale <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect o acţiune comercialã în pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã sunt neconstituţionale dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România şi cele ale <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România. Astfel, prevederile art. 93.1 (respectiv art. 69.1), coroborate cu ale art. 87.1 (respectiv art. 65.1) şi art. 87.2 (respectiv art. 65.2), din regulamentele menţionate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie deoarece creeazã un privilegiu nepermis operatorului de transport feroviar, întrucât "termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al cãii ferate este de 3 ani, în timp ce termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al celorlalte pãrţi împotriva cãii ferate este de 1 an". De asemenea, autorul excepţiei apreciazã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului.
Autorul excepţiei susţine cã "instanţa supremã din România a pronunţat de-a lungul timpului hotãrâri contradictorii în privinţa termenului de prescripţie a dreptului la acţiune izvorând din contractul de transport".
De asemenea aratã cã prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din data de 8 februarie 1994 s-a statuat cã "liberul acces la justiţie se realizeazã numai în respectul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, astfel încât orice excludere care ar avea semnificaţia încãlcãrii egalitãţii de tratament juridic este neconstituţionalã". Pentru aceste motive atât reclamanta, cât şi pârâta, care sunt persoane juridice de drept privat român, trebuie sã se bucure de o protecţie egalã din partea legii şi sub aspectul termenului special de prescripţie a dreptului la acţiune. Totodatã, în conformitate cu principiul simetriei obligaţiilor şi din raţiuni de egalitate de tratament juridic, termenul special de prescripţie a dreptului la acţiune de un an, izvorât din contractul de transport, trebuie sã fie aplicabil şi acţiunilor cãii ferate contra expeditorului/destinatarului/beneficiarului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece tratamentul diferenţiat ce rezultã din termenele diferite de prescriere a dreptului la acţiune creeazã un regim privilegiat uneia dintre pãrţi.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã principiul egalitãţii nu este incident în cauzã, întrucât, aşa cum s-a statuat prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 3 mai 2001 , acest principiu se aplicã numai cetãţenilor aflaţi în situaţii identice.
Regulamentul de transport pe cãile ferate din România conţine norme cu privire la efectuarea transportului pe cãile ferate române de cãtre toţi operatorii de transport feroviar public, care trebuie sã-şi îndeplineascã, în mod egal, fãrã nici o discriminare sau vreun privilegiu, toate obligaţiile ce le revin din contractul de transport pe liniile publice, în vederea realizãrii transportului în condiţii de celeritate, siguranţã şi securitate.
Prin textele de lege criticate s-a avut în vedere reglementarea uniformã a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru realizarea corespunzãtoare a transportului feroviar, asigurându-se astfel şi posibilitatea realizãrii - în condiţii egale - a drepturilor beneficiarilor transportului.
Termenul de prescripţie de un an pentru acţiunile introduse de operatorul de transport feroviar a fost stabilit de legiuitor în mod obiectiv, ţinându-se seama de specificul activitãţii de transport pe calea feratã şi al obligaţiilor operatorilor feroviari, ca şi de obiectul acţiunilor ce pot fi introduse împotriva acestora, fãrã a se aduce atingere textelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
De altfel, şi în Codul comercial legiuitorul a stabilit termene speciale pentru acţiunile "contra cãrãuşilor", de 6 luni şi de un an, ţinând cont şi de specificul transportului.
Mai mult, termenul de un an în care se prescrie acţiunea împotriva transportatorului pe calea feratã a fost stabilit în acord cu prevederile Convenţiei pentru transporturile internaţionale (1980), semnatã la Berna, şi cu prevederile art. 48 (fostul art. 58) din Regulile uniforme privind Contractul de transport internaţional feroviar al mãrfurilor CIM, apendice B la Convenţie, la care România a aderat prin <>Decretul nr. 100/1983 , cu amendamentele ulterioare.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România este inadmisibilã, întrucât acest text de lege a fost abrogat expres prin dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 .
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 , apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 29 august 1997, şi cele ale <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul acesteia contestã constituţionalitatea dispoziţiilor art. 93.1 din Regulamentul de transport pe cãile ferate din România, astfel cum a fost aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 , şi a dispoziţiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe cãile ferate din România, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 .
Anterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 a fost abrogatã prin dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România. Curtea reţine însã cã soluţia legislativã iniţialã, cuprinsã în art. 93.1 din regulament, a fost conservatã şi preluatã de dispoziţiile art. 69.1 din regulamentul aprobat prin aceastã din urmã ordonanţã. În consecinţã, potrivit jurisprudenţei sale, prin prezenta decizie Curtea urmeazã a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea acestui text legal, care are urmãtorul cuprins:
- Art. 69.1: "Acţiunea izvorâtã din contractul de transport se prescrie în termen de un an."
În susţinerea excepţiei sunt invocate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie.
Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular."
Cu aceeaşi finalitate mai sunt invocate şi prevederile art. 7 teza întâi din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 26 teza întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului, ratificat prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, şi ale art. 58 pct. 1 teza întâi din apendicele B la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980, ratificatã prin <>Decretul nr. 100/1983 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 23 din 1 aprilie 1983.
Textele menţionate au urmãtorul cuprins:
- Art. 7 teza întâi din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii si au, fãrã nici o deosebire, dreptul la o egalã protecţie a legii.";
- Art. 26 teza întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului: "Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egalã din partea legii.";
- Art. 58 pct. 1 teza întâi din apendicele B la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare: "Acţiunea izvorâtã din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an."
Asupra acestei excepţii Curtea s-a mai pronunţat în precedent prin <>Decizia nr. 326 din 14 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 22 august 2005, respingând excepţia invocatã.
În motivarea soluţiei s-a reţinut în esenţã cã reglementarea legalã criticatã nu conţine nici o dispoziţie care sã contravinã textelor de referinţã invocate.
Împrejurarea cã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, pe cale de interpretare, în procesul de aplicare a normei juridice la speţã, cã termenul de prescripţie de un an, prevãzut de textul de lege criticat, se referã exclusiv la dreptul la acţiune al beneficiarului, în vreme ce acelaşi drept avându-l titular pe cãrãuş, respectiv cãile ferate, este supus termenului de prescripţie de drept comun de 3 ani, nu impune şi nici nu justificã concluzia desprinsã de autorul excepţiei, în sensul calificãrii ca neconstituţionalã a reglementãrii deduse controlului. Starea de neconstituţionalitate constituie, prin definiţie, o stare organicã a unei norme legale, neputând fi dedusã din semnificaţia atribuitã acesteia de o instanţã în procesul de "rostire a dreptului", domeniu în care are o competenţã proprie şi exclusivã, în afara competenţei Curţii. Aşa fiind, chiar dacã, prin ipotezã, interpretarea judiciarã este susceptibilã de rezerve şi de naturã sã confere normei o semnificaţie evident neconstituţionalã, Curtea nu este abilitatã, de lege lata, sã constate, pe aceastã bazã, neconstituţionalitatea normei legale astfel interpretate, ceea ce ar avea semnificaţia unei cenzuri a actului de judecatã.
Dispoziţiile art. 69.1 din Regulamentul de transport pe cãile ferate din România, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 , nu încalcã prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, întrucât instituirea anumitor condiţii de admisibilitate a acţiunilor în justiţie nu constituie o încãlcare a accesului liber la justiţie şi nici a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, prin <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat cã judecãtorul "«spune dreptul» [...], dar numai în formele şi în condiţiile procedurale instituite de lege. Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege".
În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat cã accesul liber la justiţie nu este absolut, "ci este un drept ce poate fi supus unor limitãri aduse implicit, cu excepţia restrângerilor care aduc atingere chiar substanţei dreptului", aşa cum rezultã din hotãrârile adoptate în cauzele Golder împotriva Regatului Unit, 1975, Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit, 1995, Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 1996, precum şi Z. şi alţii împotriva Regatului Unit, 2001.
Aşa fiind, nu se poate susţine cã instituirea unor termene de prescripţie ar constitui o îngrãdire a accesului liber la justiţie, sens în care Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003. În considerentele acesteia se aratã cã "instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile". În cauzã, de altfel, Curtea observã cã instituirea termenului de prescripţie special de un an se impune datoritã specificului drepturilor, obligaţiilor şi rãspunderilor ce revin administratorului şi gestionarilor infrastructurii feroviare, operatorilor de transport feroviar, precum şi beneficiarilor transporturilor efectuate pe cãile ferate din România.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã impunã reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe cãile ferate din România, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 79/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
