Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 485 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 400 din 8 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Sohel Sohel în Dosarul nr. 8.110/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Abdul Salam Pasha, interpretul autorizat de limba bengali.
Magistratul-asistent învedereazã faptul cã partea Oficiul Român pentru Imigrãri a depus note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 167 din 27 februarie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.110/4/2009, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Sohel Sohel într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta împotriva hotãrârii Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererii sale de azil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã articolul de lege criticat este neconstituţional, întrucât exclude în totalitate posibilitatea controlului judiciar, eliminând posibilitatea de a exercita mãcar o singurã cale de atac şi, implicit, îngrãdind accesul liber la justiţie.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, având în vedere faptul cã "petentul are garantat accesul la justiţie din moment ce el poate ataca hotãrârea Oficiului Român pentru Imigrãri, un organ ce nu reprezintã o instanţã în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar statele au posibilitatea sã suprime anumite cãi de atac împotriva hotãrârii instanţelor de fond pe considerente de celeritate şi [în funcţie] de gradul de complexitate al diferitelor cauze".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 81 alin. (2): "(2) Hotãrârea instanţei prevãzutã la alin. (1) lit. b) este irevocabilã."
Hotãrârea la care se referã textul de lege criticat este cea prin care instanţa soluţioneazã plângerea împotriva soluţiei de respingere a cererii de azil ca evident nefondatã, menţinând hotãrârea Oficiului Român pentru Imigrãri.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, sunt nesocotite dispoziţiile din Constituţie cuprinse la art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, la art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare şi la art. 129 care consacrã dreptul de a exercita, în condiţiile legii, cãile de atac [pe care autorul excepţiei îl menţioneazã în mod eronat ca art. 128 alin. (1) ]. De asemenea, invocã şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul persoanei la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile de lege ce formeazã obiectul acesteia, din perspectiva unor critici similare, constatând conformitatea acestora cu textele constituţionale şi convenţionale invocate. Astfel, prin mai multe decizii, Curtea a reţinut cã domeniul de reglementare al Legii nr. 122/2006 privind azilul în România impune stabilirea unor reguli speciale, cum ar fi, de exemplu, cea referitoare la procedura acceleratã în cadrul cãreia se soluţioneazã anumite cauze privind solicitanţii de azil, caracterizatã prin termene scurte pentru formularea cãilor de atac legale şi pentru soluţionarea acestora sau prin lipsa recursului. Aceasta nu echivaleazã însã cu o îngrãdire a accesului liber la justiţie, având în vedere faptul cã dreptul menţionat nu presupune parcurgerea tuturor cãilor de atac existente la un moment dat în ordinea juridicã internã. Totodatã, nici art. 21 din Constituţie şi nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu consacrã obligaţia asigurãrii dublului grad de jurisdicţie, acesta fiind garantat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie doar în materie penalã. În plus, Curtea a constatat cã, în funcţie de anumite situaţii date, legiuitorul are competenţa exclusivã de a reglementa competenţa instanţelor de judecatã şi procedura de judecatã, atâta vreme cât îşi subordoneazã acest demers regulilor şi principiilor constituţionale. În acest sens sunt Decizia nr. 167 din 27 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 29 martie 2007, şi Decizia nr. 681 din 18 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 22 iunie 2010.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine modificarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Sohel Sohel în Dosarul nr. 8.110/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
