Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 485 din 10 mai 2012 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 492 din 18 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Maria Crainic în Dosarul nr. 6.650/100/2010 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.184D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.650/100/2010, Tribunalul Maramureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de contestatoarea Maria Crainic într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la decizia de pensionare, emisã în baza Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea şi al personalului care funcţioneazã în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate se aplicã situaţiei juridice nãscute anterior şi afecteazã în chiar substanţa sa dreptul câştigat, ceea ce contravine principiului neretroactivitãţii legii.
Mai aratã cã existenţa dreptului câştigat trebuie raportatã la data emiterii deciziei privind acordarea pensiei de serviciu. Pensia specialã de care a beneficiat contestatoarea a fost stabilitã în baza legilor speciale, derogatorii de la dreptul comun, menite a reglementa situaţiile juridice constituite, modificate şi stinse sub imperiul acelor reglementãri. Chiar dacã plata pensiei se face prin prestaţii periodice, statul nu poate, printr-o lege ulterioarã, sã suprime dreptul la plata unei pensii speciale stabilite în baza unei decizii care şi-a produs deja efectele, sub imperiul legislaţiei în vigoare la data emiterii. În acest sens invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 375/2005.
De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dreptul la pensia de serviciu poate fi asimilat unui drept de proprietate, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotãrârea din 26 noiembrie 2002, pronunţatã în Cauza Buchen împotriva Cehiei, şi Hotãrârea din 12 octombrie 2004, pronunţatã în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei.
În acelaşi sens invocã Decizia nr. 38/2011, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus suspendarea executãrii Hotãrârii Guvernului nr. 735/2010, şi Sentinţa civilã nr. 3.811/2010, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus suspendarea executãrii Hotãrârii Guvernului nr. 737/2010.
Tribunalul Maramureş - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, astfel cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 871/2010 şi nr. 873/2010.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Cât priveşte critica referitoare la încãlcarea art. 15 din Constituţie, invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 871/2010, nr. 873/2010 şi nr. 458/2003. Referitor la încãlcarea art. 44 din Constituţie, considerã cã aceastã criticã este neîntemeiatã, deoarece partea din pensie ce reprezintã suplimentul din partea statului se acordã numai în mãsura în care existã resursele financiare necesare, iar suprimarea pentru viitor a acestei componente, fãrã afectarea pãrţii contributive nu poate avea semnificaţia unei exproprieri. În acest sens, invocã Hotãrârea pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Cauza Muller împotriva Austriei, 1972.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea;
d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;
e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;
f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;
g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilã;
h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevãzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevãzute la art. 1, devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrileulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie : art. 15 alin. (1) potrivit cãrora "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea", art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã.
I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Curtea constatã cã, în cauza de faţã, obiectul litigiului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintã contestaţia depusã de Maria Crainic la decizia privind recalcularea pensiei de serviciu de care beneficia în baza Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea şi al personalului care funcţioneazã în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.
Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constatã cã numai dispoziţiile art. 1 lit. c), art. 2 şi 3 din Legea nr. 119/2010 au legãturã cu soluţionarea litigiului, acestea referindu-se la pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea. Celelalte dispoziţii ale art. 1 din Legea nr. 119/2010, cuprinse în lit. a), b), d)-h), se referã la pensiile de serviciu ale altor categorii socioprofesionale şi, prin urmare, nu au legãturã cu soluţionarea litigiului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
În consecinţã, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), b), d)-h) din Legea nr. 119/2010, ca inadmisibilã.
II. Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2 şi 3 din Legea nr. 119/2010, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra acestor dispoziţii de lege, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în cauza de faţã, prin Decizia nr. 1.481/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 36 din 17 ianuarie 2012, şi prin Decizia nr. 1.359/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, constatând constituţionalitatea acestora.
În ceea ce priveşte critica referitoare la dreptul de proprietate şi principiul neretroactivitãţii legii civile, prin deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţã, cã "pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã "nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat, reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie ". "Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
În concluzie, Curtea a reţinut cã "partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de ┬\'bdbun┬╗, ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
De altfel, prin Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţatã în cauzele conexate nr. 45.312/11 nr. 45.581/11 nr. 45.583/11, 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, s-a constatat cã mãsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformã prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacã acest lucru a însemnat o scãdere cu 70% a cuantumului pensiilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), b), d)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Maria Crainic în Dosarul nr. 6.650/100/2010 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
