Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 484 din 9 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 14 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omniasig" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.783/2004 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul reglementeazã procedura de judecatã, precum şi posibilitatea exercitãrii cãilor de atac. Astfel, în anumite situaţii, acesta poate sã prevadã o singurã cale de atac sau poate chiar elimina total posibilitatea exercitãrii cãilor de atac. Invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.783/2004, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omniasig" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã reglementarea legalã, consacrând caracterul irevocabil al încheierii prin care instanţa îl obligã pe debitor sã plãteascã în favoarea statului o amendã civilã stabilitã pe zi de întârziere pânã la executarea obligaţiei prevãzute în titlul executoriu, încalcã în mod flagrant dreptul la apãrare al debitorului. Dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã deschid astfel calea arbitrariului, nemaiexistând posibilitatea ca o încheiere nelegalã sã poatã fi îndreptatã pe calea controlului judiciar.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti apreciazã cã prevederile art. 580^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã reprezintã o garanţie a bunei desfãşurãri a executãrii silite, prin care se încearcã evitarea tergiversãrii acestei proceduri. Întrucât legiuitorul a avut intenţia clarã de a limita în timp întinderea procedurilor execuţionale şi de a anihila eventualele abuzuri ale debitorilor în detrimentul creditorilor, dispoziţiile de lege criticate nu încalcã dreptul la apãrare sau liberul acces la justiţie.
Mai mult, legiuitorul poate limita sau înlãtura total posibilitatea utilizãrii cãilor de atac, în anumite împrejurãri expres prevãzute de lege, deoarece accesul liber la justiţie nu presupune ca, în toate situaţiile, pãrţile sã beneficieze de toate sau chiar de o cale de atac.
În concluzie, instanţa de judecatã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã norma conţinutã de art. 580^3 din Codul de procedurã civilã, conceputã de legiuitor ca o mãsurã de evitare a tergiversãrilor în faza executãrii silite, constituie în ansamblul ei expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale prevãzute de art. 126 alin. (3) şi de art. 129, referitoare la reglementarea procedurii de judecatã şi a cãilor de atac. Textul de lege criticat nu contravine nici principiului liberului acces la justiţie sau dreptului la apãrare, întrucât, aflat în faza executãrii obligaţiei consemnate în titlul executoriu, debitorul a avut posibilitatea de a formula apãrãri de fond şi de a parcurge cãile de atac prevãzute de lege.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, conferind caracter irevocabil încheierii instanţei de judecatã, nu îngrãdesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor lor legitime. Accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la cãile de atac prevãzute de lege, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, competenţa instanţelor, procedura de judecatã şi cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. Invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia Plenului nr. 1/1994 , <>Decizia nr. 129/1995 şi <>Decizia nr. 102/2000 .
Prin urmare, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale ridicatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora: "Dacã obligaţia de a face nu poate fi îndeplinitã prin altã persoanã decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizatã de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilã, datã cu citarea pãrţilor, sã plãteascã, în favoarea statului, o amendã civilã de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilitã pe zi de întârziere pânã la executarea obligaţiei prevãzute în titlul executoriu."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 129 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul cuprins: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Reglementarea criticatã se subsumeazã Cãrţii a V-a a Codului de procedurã civilã, consacratã executãrii silite a obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu, constituind Secţiunea a IV-a referitoare la executarea silitã a obligaţiilor de a face sau de a nu face. Finalitatea acesteia este evidentã şi constã în determinarea debitorului rãu platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere pânã la data executãrii. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmãreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurãrii celeritãţii, ca exigenţã imperativã a executãrii silite.
Aşa fiind, ar fi ilogic şi contrar finalitãţii urmãrite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile sã fie supusã unor cãi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este, deci, în deplinã concordanţã cu finalitatea reglementãrii, fãrã ca prin aceasta sã se încalce prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, aşa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate cãile de atac şi, deci, la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru raţiuni impuse de specificul domeniului supus reglementãrii, un atare acces.
Faţã de cele arãtate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale privind dreptul la apãrare, precum şi cu reglementãrile internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omniasig" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.783/2004 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
