Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 484 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 432 din 28 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Agafia Ţicalã în Dosarul nr. 702/336/2006 al Judecãtoriei Vişeu de Sus.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 702/336/2006, Judecãtoria Vişeu de Sus a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Agafia Ţicalã într-o cauzã penalã privind trimiterea în judecatã a inculpatului Ileana Andreica pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de <>art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional şi de <>art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 privind Codul silvic.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã, în cauzele în care acţiunea penalã se pune în mişcare din oficiu, partea civilã nu are posibilitatea ca prin intermediul instanţei, şi nu al procurorului, sã cearã extinderea învinuirii şi astfel sã se punã în mişcare acţiunea penalã faţã de alte persoane. Se mai aratã cã, din moment ce procurorul, în cursul judecãţii, declarã cã nu pune în mişcare acţiunea penalã, sesizarea de cãtre instanţã a organului de urmãrire penalã competent ar însemna trimiterea cauzei aceluiaşi parchet care şi-a exprimat anterior punctul de vedere referitor la cauzã. Totodatã, în susţinerea acestei excepţii se invocã şi considerentele care au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 100 din 9 martie 2004 şi nr. 482 din 9 noiembrie 2004.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul criticat nu interzice accesul liber la justiţie, nu împiedicã soluţionarea cauzei în mod imparţial şi nu impieteazã cu nimic asupra drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor, aplicându-se în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţii identice.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins: "În cursul judecãţii, când se descoperã date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului sau date cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o altã persoanã, dar în legãturã cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoanã.
Dispoziţiile art. 336 se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei susţine cã textul legal criticat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 49 (devenit, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 53) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 123 (devenit art. 124) privind înfãptuirea justiţiei. De asemenea sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prevederile art. 337 din Codul de procedurã penalã au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, sub aspectele avute în vedere de autorul excepţiei. Astfel, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004, Curtea a statuat cã "procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, reglementatã de normele criticate, este aplicabilã doar în cazul în care procesul penal este pornit din oficiu, prin rechizitoriu, de cãtre procuror (în cazul pornirii procesului penal la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, aceasta având posibilitatea chemãrii în judecatã, în limitele prevãzute la art. 279 din Codul de procedurã penalã, a persoanei vinovate). Aceastã procedurã este în concordanţã cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, republicatã, referitoare la rolul Ministerului Public, potrivit cãrora, «În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor». Corespunzãtor acestor atribuţii constituţionale, Ministerul Public este singurul îndreptãţit sã cearã extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare, în cazurile în care procesul penal este pornit din oficiu. Aceastã simetrie juridicã respectã accesul liber la justiţie, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, deoarece împotriva mãsurilor şi actelor efectuate de procuror se poate formula plângere în justiţie potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, respectându-se astfel dreptul de acces liber la justiţie al oricãrei persoane.
Curtea mai reţine cã prevederile criticate nu încalcã dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, şi nici dreptul la apãrare, reglementat de prevederile constituţionale ale art. 24. Astfel, în cazul în care instanţa de judecatã gãseşte întemeiatã cererea de extindere a procesului penal şi procedeazã conform dispoziţiilor art. 336 din Codul de procedurã penalã [...], partea nemulţumitã poate exercita împotriva acestor hotãrâri judecãtoreşti cãile de atac prevãzute de Codul de procedurã penalã, putându-se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil.
Curtea mai constatã cã dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor art. 124 alin. (1) din Legea fundamentalã, întrucât înfãptuirea justiţiei în numele legii are semnificaţia, în speţã, a judecãrii cauzei penale în limitele actului de sesizare, persoana nemulţumitã de soluţiile adoptate de organele judiciare având la dispoziţie suficiente modalitãţi de contestare a acestora, folosind cãile de atac.
De altfel, dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã stabilind, în repetate rânduri, cã aceste dispoziţii sunt conforme prevederilor Legii fundamentale (<>Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, <>Decizia nr. 256 din 20 septembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 27 decembrie 2001, <>Decizia nr. 307 din 15 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2002, <>Decizia nr. 336 din 29 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2002, <>Decizia nr. 195 din 27 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 august 2002, <>Decizia nr. 221 din 11 iulie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 4 octombrie 2002)".
Mai mult, prin <>Decizia nr. 530 din 27 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 2 august 2006, Curtea a reţinut, în esenţã, cã în situaţia în care procurorul nu formuleazã o cerere de extindere a procesului penal partea interesatã poate sesiza organele de urmãrire penalã, în temeiul art. 221 (Modurile de sesizare), respectiv art. 279 (Organele cãrora li se adreseazã plângerea) din Codul de procedurã penalã. Se asigurã astfel accesul liber la justiţie şi, în mod corespunzãtor, toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil, inclusiv sub aspectul asigurãrii dreptului la apãrare şi al îndeplinirii exigenţelor privind înfãptuirea justiţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Agafia Ţicalã în Dosarul nr. 702/336/2006 al Judecãtoriei Vişeu de Sus.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
