Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 483 din 11 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 4 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Radu-Nicolae Enescu, prin mandatar Dan-Mircea Enescu, în Dosarul nr. 4.378/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia civilã.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, prin mandatar Dan-Mircea Enescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, având în vedere prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, mandatarul autorului excepţiei depune note scrise în susţinerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.378/2003, Tribunalul Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Radu-Nicolae Enescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece "s-a rezolvat parţial problema restituirii pãdurilor preluate abuziv de cãtre stat, restituindu-se pânã la limita de 10 ha de pãdure". În acest mod "se legifereazã preluarea de cãtre stat a pãdurilor chiar dacã acesta nu are nici un fel de titlu". Autorul excepţiei considerã cã în cazul dispoziţiilor criticate este vorba despre o "expropriere", înfrângându-se astfel dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, aratã cã textul criticat stabileşte excepţiile de la aplicarea <>Legii nr. 10/2001 , determinând bunurile care nu se vor restitui potrivit acestei legi, ci potrivit altor dispoziţii legale. Guvernul considerã cã dispoziţiile art. 8 alin. (1) constituie o normã de trimitere, iar neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale nu poate fi invocatã prin raportarea lor la alte dispoziţii legale.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã aspectul invocat de autorul excepţiei se referã la o soluţie legislativã care corespunde unei opţiuni ce ţine de competenţa legiuitorului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Nu intrã sub incidenţa prezentei legi terenurile al cãror regim juridic este reglementat prin <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, şi prin <>Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 ."
Textul constituţional invocat de autorul excepţiei este cel al art. 41 alin. (3).
Potrivit Constituţiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi renumerotarea textelor, art. 41 alin. (3) a devenit art. 44 alin. (3), cu urmãtoarea redactare: "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire."
Autorul excepţiei criticã textul pe motiv cã "rezolvã parţial problema restituirii pãdurilor preluate abuziv de cãtre stat".
Examinând aceastã criticã de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederea legalã în discuţie nu poate avea înţelesul pe care i-l atribuie autorul excepţiei, fiind vorba, de fapt, despre o precizare potrivit cãreia restituirea bunurilor la care se referã urmeazã regimul stabilit prin legi anterioare, iar nu normele cuprinse în <>Legea nr. 10/2001 .
Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, a statuat urmãtoarele: "Chiar dacã naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzãtoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementãrilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrãrii în vigoare a acesteia, independent de modificãrile aduse regimului juridic al proprietãţii. Aşa fiind, [...] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii, potrivit art. 41 din Constituţie, se aplicã numai dupã reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate."
Considerentele din aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând elemente de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Aspectul invocat de autorul excepţiei privind limitarea suprafeţei restituite pe fiecare titular deposedat la 50 ha pentru terenurile agricole şi 10 ha pentru terenurile forestiere, potrivit <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, se referã la o soluţie legislativã care corespunde unei opţiuni politice ce ţine de competenţa legiuitorului, nefiind o problemã de contencios constituţional.
Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa cã este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri reparatorii, Curtea nu numai cã nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea sã completeze sau sã schimbe mãsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".
De altfel, nu revine Curţii Constituţionale aprecierea caracterului mãsurilor de reformã agrarã din 1945. Ele au fost anterioare perioadei care face obiectul reparaţiilor dispuse prin legile ce fac obiectul criticilor de neconstituţionalitate. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin <>Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , statuând cã acest text este constituţional.
Considerentele şi soluţia din aceastã decizie sunt valabile şi în cauza prezentã, neintervenind elemente noi care sã determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Faţã de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de RaduNicolae Enescu, prin mandatar Dan-Mircea Enescu, în Dosarul nr. 4.378/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
