Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 482 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 30 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristian Florin Puicã în Dosarul nr. 1.546/219/2007 al Judecãtoriei Dej.
La apelul nominal lipsesc pãrţile.
Magistratul-asistent referã Curţii cã procedura de citare a fost legal îndeplinitã faţã de partea Rãzvan Vasile Petric şi cã pentru autorul excepţiei a fost returnatã telegrama cu menţiunea "destinatar necunoscut la adresã", iar acesta nu a înştiinţat Curtea despre schimbarea domiciliului.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale raportat la art. 98 din Codul de procedurã civilã, constatã cã procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.546/219/2007, Judecãtoria Dej a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Cristian Florin Puicã în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apãrare, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece nu asigurã asistenţã juridicã obligatorie şi în faza de urmãrire penalã în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Judecãtoria Dej apreciazã ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã faţã de dispoziţiile art. 24 din Constituţie, întrucât dreptul la apãrare garantat de Legea fundamentalã nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţã juridicã obligatorie, cazurile în care este recunoscut acesta din urmã fiind lãsate la latitudinea legiuitorului. Raportând însã dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã la prevederile art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aratã cã s-ar impune, de lege ferenda, reglementarea asistenţei juridice obligatorii a învinuitului sau a inculpatului, în cazurile prevãzute la alin. 2 şi 3 ale art. 171 din Codul de procedurã penalã, în tot cursul procesului, atât în faza de urmãrire penalã, cât şi în faza de judecatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât autorul acesteia doreşte în realitate completarea textului de lege criticat, or Curtea Constituţionalã nu se poate substitui în activitatea sa legiuitorului şi nu poate modifica sau completa normele legale în vigoare.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale. Aratã cã dreptul la apãrare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţã juridicã obligatorie, primul fiind garantat de Legea fundamentalã în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi situaţiile în care considerã cã este necesar. Invocã în acest sens <>Deciziile Curţii Constituţionale nr. 916/2006 şi nr. 232/1999.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins: "În cursul judecãţii, asistenţa juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 referitoare la "Dreptul la apãrare", precum şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind "Dreptul la un proces echitabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 600 din 21 septembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã dreptul la apãrare, consacrat de art. 24 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se referã la asistenţa juridicã facultativã, iar excepţiile de la aceastã regulã pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistenţa juridicã obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apãrarea are valoarea unei instituţii de cert interes social, care funcţioneazã atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât şi în vederea asigurãrii unei bune desfãşurãri a procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce rezultã din însãşi enumerarea cuprinsã în textul de lege.
Prin urmare, dreptul la apãrare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţã juridicã obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi cazurile în care se considerã cã este necesar. Astfel, nu se poate susţine cã dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale pentru cã nu prevãd cã asistenţa juridicã este obligatorie şi în cursul urmãririi penale, câtã vreme exercitarea dreptului la asistenţã juridicã este garantatã.
Aceleaşi considerente şi aceeaşi soluţie au fost reţinute şi prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 756 din 18 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia din deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristian Florin Puicã în Dosarul nr. 1.546/219/2007 al Judecãtoriei Dej.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
