Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 482 din 29 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 373^1 si ale cartii V din Codul de procedura civila, ale art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996 si ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Florentina Baltã - procuror Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 373^1 şi ale cãrţii V din Codul de procedurã civilã, ale art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 15.077/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei personal precum şi partea Asociaţia de Proprietari bl. 104, bd. Naţiunile Unite nr. 8, prin preşedinte, Exacustodian Pãuşescu. Autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arãtând cã <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 este discriminatoriu şi creeazã confuzii cu privire la cuantumul taxei de timbru care trebuie plãtitã, iar art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 încalcã principiul egalitãţii în drepturi, deoarece scuteşte de la plata taxei de timbru asociaţia de proprietari reclamantã, dar nu şi pe proprietarul aflat în litigiu cu aceasta. Cu privire la dispoziţiile art. 373^1 şi ale cãrţii V din Codul de procedurã civilã, susţine cã acestea îi încalcã dreptul de proprietate, deoarece procedura executãrii silite, care are ca rezultat privarea de proprietate, poate fi încuviinţatã şi fãrã citarea pãrţilor. În sfârşit, cu privire la <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aratã cã din eroare instanţa de judecatã a reţinut invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a acestui text. Reprezentantul pãrţii Asociaţia de Proprietari bl. 104, bd. Naţiunile Unite nr. 8, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arãtând cã se raliazã punctelor de vedere exprimate în dosar de Guvern şi de Avocatul Poporului. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , deoarece acest text nu are legãturã cu soluţionarea cauzei, şi concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei referitoare la dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 373^1 şi ale cãrţii V din Codul de procedurã civilã, precum şi ale art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 15.077/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 373^1 şi ale cãrţii V din Codul de procedurã civilã, ale art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Aurel Ionescu cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii la executare silitã imobiliarã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , ale art. 373^1 şi ale cãrţii V din Codul de procedurã civilã, ale art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea nr. 114/1996 şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale, deoarece încalcã principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, şi dreptul la apãrare, prevãzut la art. 24 din Constituţie, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care se referã la protecţia proprietãţii. Astfel, este neconstituţionalã procedura executãrii silite, care poate fi încuviinţatã şi fãrã citarea pãrţilor. De asemenea, autorul excepţiei considerã cã scutirea de la plata taxei de timbru a asociaţiilor de proprietari, în cazul acţionãrii în justiţie a oricãrui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, este contrarã Constituţiei, deoarece proprietarii nu beneficiazã de aceastã scutire. Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, instituirea unor taxe de timbru este lãsatã la latitudinea legiuitorului şi, ca atare, nu constituie o încãlcare a dreptului de proprietate garantat de art. 44 din Legea fundamentalã şi de art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, Curtea Constituţionalã statuând de nenumãrate ori cã acestea sunt constituţionale. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, instanţa apreciazã cã aceste dispoziţii sunt constituţionale, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege, iar întreaga procedurã de executare silitã este prevãzutã de lege, respectiv de cartea V din Codul de procedurã civilã. Din ansamblul acestor reglementãri rezultã cã pãrţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit sã se adreseze instanţei de judecatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã nu îngrãdesc principiile enunţate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivã, constituie expresia aplicãrii lor, garantând desfãşurarea procedurii de executare silitã, cu respectarea Constituţiei. Dând expresie dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme privind executarea silitã, instituţie proceduralã al cãrei scop este reprezentat de realizarea definitivã şi practicã a unor drepturi recunoscute printr-o hotãrâre judecãtoreascã sau alt titlu executoriu. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , aratã cã instanţa de contencios constituţional a statuat cã prevederile art. 21 din Legea fundamentalã nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, contribuţia justiţiabilului, prin avansarea unei pãrţi din aceste cheltuieli, poate fi recuperatã, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, de la partea care cade în pretenţii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a normelor privind taxele de timbru faţã de principiul garantãrii dreptului de proprietate, aratã cã instituirea taxei de timbru nu afecteazã nici existenţa şi nici protecţia acestui drept. În ceea ce priveşte <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , aratã cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea acestei prevederi, iar prin <>Decizia nr. 517 din 25 noiembrie 2004 şi prin <>Decizia nr. 5 din 18 februarie 2005 a statuat cã acestea sunt în concordanţã cu Legea fundamentalã. Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea nr. 114/1996 , faţã de dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu poate fi reţinutã. Astfel, taxa aferentã contestaţiei la executare silitã poate diminua patrimoniul celui executat silit sau poate atinge unele atribute ale dreptului de proprietate, dar nu poate fi consideratã ca fiind contrarã garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 şi ale cãrţii V din Codul de procedurã civilã, deoarece aceste texte de lege nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, instanţa încuviinţeazã executarea silitã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, opţiunea legiuitorului în acest caz fiind impusã de exigenţa soluţionãrii cu celeritate a procesului dedus judecãţii. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 vin în contradicţie cu prevederile art. 44 din Constituţie, aratã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece prevederile legale criticate sunt norme de procedurã pe care instanţa este obligatã sã le aplice, în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele prevederi legale: - dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997; taxa judiciarã de timbru prevãzutã de <>art. 2 alin. (2) a fost actualizatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 783/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004. Textul criticat are urmãtorul conţinut: "În cazul contestaţiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestaţii nu poate depãşi suma de 1.830.000 lei, indiferent de valoarea contestatã."; - dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul criticat are urmãtoarea formulare: "Cererea de executare silitã se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu dispune altfel. Executorul judecãtoresc va solicita încuviinţarea executãrii de cãtre instanţa de executare, cãreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmãritor şi titlul executoriu. Instanţa încuviinţeazã executarea silitã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor. Dupã încuviinţarea cererii instanţa va alcãtui un dosar privind executarea, la care executorul judecãtoresc este obligat sã depunã câte un exemplar al fiecãrui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia."; - dispoziţiile cãrţii V din Codul de procedurã civilã, referitoare la executarea silitã; - cu privire la dispoziţiile art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , din examinarea motivãrii formulate de autorul excepţiei reiese cã, în realitate, acesta criticã doar prevederile alin. 3 al acestui articol, care se referã la scutirea de taxa de timbru a acţiunii formulate în justiţie de cãtre asociaţia de proprietari. Anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997. Potrivit acestui text, "Acţiunea este scutitã de taxã de timbru"; - dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textul criticat are urmãtorul conţinut: "(1) Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicatã la cererea uneia dintre pãrţi sau, din oficiu, de cãtre instanţa de judecatã ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicatã de procuror în faţa instanţei de judecatã, în cauzele la care participã. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi. Dacã excepţia a fost ridicatã din oficiu, încheierea trebuie motivatã, cuprinzând şi susţinerile pãrţilor, precum şi dovezile necesare. (5) Pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconsti-tuţionalitate judecarea cauzei se suspendã. (6) Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 16 şi 24 din Constituţie, potrivit cãrora: - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi. (4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale."; - Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." De asemenea, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea urmãtoarelor dispoziţii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: - Art. 6: "1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei. 2. Orice persoanã acuzatã de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãţia va fi legal stabilitã. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul: a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa; b) sã dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale; c) sã se apere el însuşi sau sã fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plãti un apãrãtor, sã poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer; d) sã întrebe sau sã solicite audierea martorilor acuzãrii şi sã obţinã citarea şi audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzãrii; e) sã fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la audiere."; - Art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţa la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie."; - Art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, text care are urmãtorul conţinut: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: I. Cu privire la <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , autorul excepţiei îşi motiveazã critica de neconstituţionalitate, prin aceea cã acest text de lege "nu detaliazã progresiv cu art. 20 alin. (1) taxele de timbru pentru contestaţii", fãrã a indica o dispoziţie sau un principiu din Legea fundamentalã care ar fi încãlcat prin prevederile criticate. Aşa fiind, se constatã cã nu sunt întrunite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale, prevãzute la <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate", excepţia de neconstituţionalitate cu privire la acest text legal urmând a fi respinsã ca inadmisibilã. II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, aceste dispoziţii de lege prevãd cã cererea de executare silitã se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu dispune altfel, iar acesta va solicita încuviinţarea executãrii de cãtre instanţa de executare, cãreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmãritor şi titlul executoriu. Instanţa încuviinţeazã executarea silitã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, iar dupã încuviinţarea cererii instanţa va alcãtui un dosar privind executarea, la care executorul judecãtoresc este obligat sã depunã câte un exemplar al fiecãrui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia. Se observã cã aceste dispoziţii reprezintã norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. De altfel, prin <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte, fiind de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti. Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. De aceea, regula art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãreia nici o lege nu poate îngrãdi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul cã legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social. III. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a cãrţii V din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã şi aceastã criticã este neîntemeiatã. Cartea V se referã la executarea silitã, stabilind scopul şi obiectul executãrii, procedura de sesizare a organului de executare, persoanele şi bunurile supuse executãrii, procedura cauţiunii, a contestaţiei la executare, a întoarcerii executãrii, urmãrirea silitã a bunurilor mobile şi imobile, distribuirea sumelor realizate prin executarea silitã şi predarea silitã a bunurilor, proceduri asupra cãrora Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în numeroase rânduri, stabilind cã acestea nu încalcã dispoziţiile Legii fundamentale sau ale convenţiilor internaţionale la care România este parte. În acest sens sunt <>Decizia nr. 30 din 25 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 24 februarie 2005, <>Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, Decizia nr. 488 din 16 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2004, <>Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, şi <>Decizia nr. 467 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.084 din 22 noiembrie 2004. IV. Cu privire la art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea nr. 114/1996 , autorul excepţiei de neconstituţionalitate aratã cã textul de lege criticat încalcã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, prevãzut de art. 16 din Constituţie, prin faptul cã asociaţia de proprietari care administreazã clãdirile cu mai multe apartamente proprietate privatã sau mixtã, în condiţiile <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , este scutitã de taxa de timbru, în cazul acţionãrii în justiţie a oricãrui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, în timp ce proprietarul nu beneficiazã de aceastã scutire. Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã ele nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenţei sale, spre exemplu <>Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, "instituirea unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind aşadar la aprecierea legiuitorului sã stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi". De altfel, prevederile legale criticate au mai fãcut obiect al controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile <>art. 16 alin. (1) din Constituţie, iar prin Decizia nr. 163 din 4 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, şi prin <>Decizia nr. 271 din 26 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 12 iulie 2005, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã. Soluţia pronunţatã în deciziile menţionate, precum şi considerentele pe care acestea s-au bazat sunt valabile şi în prezenta cauzã. V. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea constatã cã aceasta este inadmisibilã. Potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 146 lit. d), Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial". În aplicarea acestor dispoziţii, <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede: "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia." Rezultã cã, în cadrul controlului constituţionalitãţii legilor, prevãzut de dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie, sesizarea instanţei de contencios constituţional în vederea declanşãrii controlului poate fi fãcutã numai pe calea ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecãtoreşti, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sã depindã de legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã criticatã ca neconstituţionalã. Astfel, Curtea constatã cã textul invocat nu este determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 fiind, aşadar, inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 15.077/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 şi a celor ale cãrţii V din Codul de procedurã civilã, precum şi a dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 2 a <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mãdãlina Ştefania Diaconu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
