Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 482 din 10 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 5 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Oltchim" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 10.661/288/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 890D/2011.
La apelul nominal, pentru pãrţile Waldemar Preussner şi Wojcieh Zaremba rãspunde apãrãtorul ales Tiberius Bãrbãcioru, cu împuternicire avocaţialã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.639D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 şi 13 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mircea Iulian Porţeanu în Dosarul nr. 28.605/299/2011 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 14D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Carol Stanciu în Dosarul nr. 13.231/245/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal, pentru autorul excepţiei rãspunde apãrãtorul ales Marius Sebastian Striblea, cu împuternicire avocaţialã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 105D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dorel Cheche în Dosarul nr. 27.452/299/2011 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 392D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Colierul" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.390/89/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei a transmis concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 453D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rubin 2000 Import Export" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.391/89/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei a transmis concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 890D/2011, nr. 1.639D/2011, nr. 14D/2012, nr. 105D/2012, nr. 392D/2012 şi nr. 453D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Avocaţii şi autorul excepţiei prezent aratã cã sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 1.639D/2011, nr. 14D/2012, nr. 105D/2012, nr. 392D/2012 şi nr. 453D/2012 la Dosarul nr. 890D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul apãrãtorului ales al autorului excepţiei Carol Stanciu, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, reiterând argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Autorul excepţiei Dorel Cheche solicitã, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã în faţa Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penalã şi depune note scrise.
Apãrãtorul ales al pãrţilor Waldemar Preussner şi Wojcieh Zaremba solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând trimitere la deciziile nr. 1.131/2011 şi nr. 62/2012 ale Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia penalã nr. 689/R din 9 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 10.661/288/2010, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Oltchim" - S.A. din Râmnicu Vâlcea cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Încheierea din 13 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 28.605/299/2011, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 şi 13 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Mircea Iulian Porţeanu cu ocazia soluţionãrii unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin deciziile penale nr. 1.308 din 24 noiembrie 2011 şi nr. 53 şi 54 din 17 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 13.231/245/2011, nr. 2.390/89/2011 şi nr. 2.391/89/2011, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Carol Stanciu, Societatea Comercialã "Colierul" - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Comercialã "Rubin 2000 Import Export" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii recursurilor împotriva unor sentinţe penale pronunţate în cauze având ca obiect plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 27.452/299/2011, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Dorel Cheche cu ocazia soluţionãrii unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, folosirea cãilor de atac, dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, întrucât soluţia pronunţatã de judecãtor în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecatã, nu este supusã niciunei cãi de atac.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penalã şi Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 242/2011, nr. 1.626/2011 şi nr. 62/2012.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit Încheierii de sesizare din 13 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 28.605/299/2011 de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penalã, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 şi 13 din Codul de procedurã penalã, modificate prin prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Din notele scrise ale autorului excepţiei Mircea Iulian Porţeanu, depuse în motivarea criticii, reiese însã cã aceasta priveşte doar dispoziţiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Prin urmare, având în vedere şi celelalte acte de sesizare din cauza de faţã, Curtea se va pronunţa doar asupra dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 este definitivã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 15 privind universalitatea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac şi ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţie, respectiv raportate la dispoziţiile art. 8 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 30 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 2 privind dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 5 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientã şi la un proces echitabil şi ale art. 54 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã între dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora hotãrârea pronunţatã de judecãtor în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã este definitivã, şi prevederile din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu poate fi reţinutã nicio contradicţie. Stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului, deci şi reglementarea cãilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, cã acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac ("Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii"), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai prin lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].
Dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu aduc atingere dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Legea fundamentalã şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât nu înlãturã posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu reglementeazã dreptul la exercitarea cãilor de atac în orice cauzã. Astfel, aşa cum s-a arãtat mai sus, art. 129 din Constituţie stipuleazã cã pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac numai în condiţiile legii. Totodatã, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în care nu se judecã infracţiunea care a format obiectul cercetãrii sau urmãririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã emisã de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. De asemenea, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice nu au aplicabilitate în cauza de faţã, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confundã cu dreptul la exercitarea unei cãi de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti.
În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, şi Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, prin care Curtea a statuat cã eliminarea cãilor de atac în aceastã materie este justificatã de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, legiuitorul urmãrind sã asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotãrâri definitive prin care sã fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele arãtate, dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu aduc atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 1 şi 15.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei, a art. 53 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinutã, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care nu s-a constatat.
În fine, referitor la invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 1 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 54 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziţii care privesc obligaţia de a respecta drepturile omului şi interzicerea abuzului de drept, cu raportare la art. 11 şi 20 din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã, întrucât ipoteza lor normativã nu are aplicabilitate cu privire la art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. De asemenea, nu este aplicabil nici art. 148 din Constituţie, care vizeazã competenţa instanţelor de judecatã de a se pronunţa asupra conformitãţii legislaţiei naţionale cu cea europeanã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Oltchim" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 10.661/288/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Mircea Iulian Porţeanu şi Dorel Cheche în dosarele nr. 28.605/299/2011 şi nr. 27.452/299/2011 ale Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penalã şi de Carol Stanciu, de Societatea Comercialã "Colierul" - S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Comercialã "Rubin 2000 Import Export" - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 13.231/245/2011, nr. 2.390/89/2011 şi nr. 2.391/89/2011 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,%0D
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
