Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 481 din 29 mai 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146, art. 209 alin. 3 si art. 248^1 din Codul penal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 481 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146, art. 209 alin. 3 si art. 248^1 din Codul penal

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 5 iulie 2007

Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146, art. 209 alin. 3 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 30.184/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte care a avut termen în cunoştinţã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia pentru motivele depuse la instanţa de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã autorul acesteia criticã de fapt modul de aplicare a legii de cãtre instanţele de judecatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 30.184/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146, art. 209 alin. 3 şi art. 248^1 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Miron Victor Panaitescu în apelul formulat împotriva sentinţei prin care a fost condamnat pentru sãvârşirea infracţiunilor de furt şi fals în înscrisuri sub semnãturã privatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3). În acest sens, se aratã cã art. 146 din Codul penal contravine "principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi ideii de proces echitabil", deoarece "ar fi echitabil sã se considere cã s-au produs consecinţe deosebit de grave dacã paguba materialã a depãşit 200.000 RON doar dacã aceastã pagubã a fost suferitã de o singurã persoanã, nu de mai multe persoane împreunã". Prevederile art. 209 alin. 3 din Codul penal contravin, de asemenea, dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, deoarece "nu este echitabil ca autorul unui furt al cãrui prejudiciu este de 1 leu, ca şi autorul unui furt al cãrui prejudiciu este de 200.000 RON, sã poatã primi o pedeapsã de un an, iar dacã prejudiciul a fost de 200.001 RON pedeapsa sã nu poatã scãdea sub 10 ani închisoare".
Totodatã, dispoziţiile art. 248^1 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât "nu este echitabil ca autorul unui abuz în serviciu contra intereselor persoanei care a produs un prejudiciu de cel mult 200.000 RON sã poatã primi o pedeapsã de maxim 2 ani închisoare, pe când dacã prejudiciul este 200.001 RON pedeapsa minimã sã fie 5 ani de închisoare".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã "sancţionarea diferitã a unei infracţiuni de furt, în raport cu cuantumul pagubei produse este justificatã de gradul de pericol social mai ridicat sau mai scãzut al acestei fapte". Prevederile art. 146 din Codul penal nu încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "legea se aplicã în mod egal tuturor cetãţenilor care au încãlcat-o, avându-se în vedere aceleaşi criterii de apreciere, fãrã niciun privilegiu sau discriminare". Totodatã, nu sunt încãlcate nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât orice persoanã care încalcã legea beneficiazã de dreptul la un proces echitabil, în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, prevederile legale criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã, fãrã privilegii ori discriminãri. De asemenea, limitele de pedeapsã pentru infracţiunea de furt ori furt în formã calificatã "sunt suficient de largi pentru a oferi posibilitatea instanţei de a individualiza pedeapsa în funcţie de pericolul social concret al faptei şi de gradul de pericol social pe care îl prezintã fãptuitorul, şi a nu se crea situaţii inechitabile".
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât se aplicã în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipotezele normelor, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare. Astfel, dispoziţiile art. 146 din Codul penal cuprind o normã cu caracter explicativ prin care se lãmureşte înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave". Aceastã reglementare este necesarã cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni, cum ar fi, de exemplu, furtul calificat, fãrã a contraveni egalitãţii în drepturi prevãzute de art. 16 din Constituţie. Totodatã, cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 146, art. 209 alin. 3 şi art. 248^1 din Codul penal faţã de art. 21 din Constituţie, se constatã cã dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate reprezintã norme de drept substanţial, care nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de garanţiile care condiţioneazã desfãşurarea unui proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146, art. 209 alin. 3 şi <>art. 248^1 din Codul penal, cu modificãrile aduse prin Legea nr. 456/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, <>Legea nr. 20/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, şi <>Legea nr. 278/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 146: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
- Art. 209 alin. 3: "Furtul privind urmãtoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolinã, condensat, etan lichid, benzinã, motorinã, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternã;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţã publicã;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale feratã, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;
f) instalaţii de siguranţã şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însuşirea cãrora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.";
- Art. 248^1 din Codul penal: "Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006, Curtea a constatat cã art. 146 din Codul penal "cuprinde o normã cu caracter explicativ prin care se lãmureşte înţelesul expresiei consecinţe deosebit de grave. Aceastã reglementare este necesarã cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni, cum ar fi, spre exemplu, furtul calificat [...]".
Pe de altã parte, susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia "ar fi echitabil sã se considere cã s-au produs consecinţe deosebit de grave, dacã paguba materialã a depãşit 200.000 RON, doar dacã aceastã pagubã a fost suferitã de o singurã persoanã, nu de mai multe persoane împreunã" priveşte modul de interpretare a textului de lege criticat, fãrã a constitui o veritabilã criticã de neconstituţionalitate. Or, interpretarea şi aplicarea în speţã a textului de lege criticat intrã în competenţa exclusivã a instanţei de judecatã.
Curtea constatã cã susţinerile potrivit cãrora art. 209 alin. 3 şi art. 248^1 din Codul penal contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie nu pot fi primite. Principiul egalitãţii, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii, nu înseamnã eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalitãţii nu presupune uniformitate, aşa încât toate situaţiile sã fie tratate în acelaşi fel, ci presupune ca la situaţii egale sã corespundã un tratament egal, iar la situaţii diferite sã existe un tratament diferit.
Totodatã, este neîntemeiatã şi susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea prin textele de lege criticate şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. Aplicarea cerinţei "procesului echitabil" se impune numai în legãturã cu procedura de desfãşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adicã în materia dreptului substanţial.
Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia cã aplicarea cerinţei "procesului echitabil" ar trebui sã excedeze necesitãţii asigurãrii garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146, art. 209 alin. 3 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 30.184/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2007.

PREŞEDINTE,
ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016