Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 481 din 21 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, art. 10, art. 12, art. 15, art. 17, art. 21, art. 22 şi art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 4 februarie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Mugur Viorel Mitrana în Dosarul nr. 944/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 450D/2013 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Alina Pîrvănescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. De asemenea, se prezintă, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, şeful serviciului din cadrul Direcţiei generale juridice, control, relaţii publice şi comunicare, Dragoş Vaida, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea Societatea Comercială "Raja" - S.A. din Constanţa, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosarul cauzei, partea Societatea Comercială "Raja" - S.A. din Constanţa a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, sens în care susţine că, în contradicţie cu normele constituţionale privind realizarea justiţiei, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, prevederile de lege criticate conferă Agenţiei Naţionale de Integritate atribuţii jurisdicţionale. De asemenea, prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 restrâng, în contradicţie cu Legea fundamentală şi cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 503 din 20 aprilie 2010, dreptul de a fi ales.
Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 316 din 18 iunie 2013, nr. 311 din 13 iunie 2013, nr. 207 şi nr. 208 din 29 aprilie 2013.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Precizează că Agenţia Naţională de Integritate realizează doar o activitate de evaluare a unor date şi informaţii referitoare la averea, stările de incompatibilitate şi conflict de interese în cazul persoanelor care ocupă funcţiile şi demnităţile prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate jurisdicţională. Controlul activităţii desfăşurate de Agenţie se realizează de o instanţă judecătorească, astfel încât legea asigură toate garanţiile necesare dreptului la un proces echitabil. Totodată, prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie o măsură sancţionatorie care are drept scop înlăturarea suspiciunilor alegătorilor cu privire la integritatea şi imparţialitatea candidaţilor la funcţiile publice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 944/36/2012, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.
Excepţia a fost ridicată de Mugur Viorel Mitrana într-o cauză având ca obiect anularea/suspendarea unui act administrativ - raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate menţin atribuţiile Agenţiei Naţionale de Integritate, deoarece reiau, sub o altă formulare, prevederile art. 1-9 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, prevederi constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010.
Astfel, activităţile pe care le desfăşoară inspectorul de integritate, respectiv primirea, colectarea şi prelucrarea informaţiilor cu privire la situaţia averii, pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice, evaluarea stării de incompatibilitate sau de conflict de interese şi întocmirea unui raport de evaluare, implică în realitate efectuarea unor acte de cercetare şi de anchetă. Raportul de evaluare are efecte similare unei hotărâri judecătoreşti definitive, în situaţia în care nu se sesizează instanţa judecătorească pentru verificarea legalităţii actului. Astfel, prin raportul de evaluare, inspectorul de integritate analizează şi decide, printr-un procedeu specific funcţiei de judecată, dacă există o stare de incompatibilitate. Prin urmare, inspectorul de integritate "spune dreptul"; or, această activitate este atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti.
Totodată, consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece conferă inspectorului de integritate atribuţii de organ administrativ cu veritabilă activitate jurisdicţională.
Referitor la prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010, autorul susţine că acestea preiau dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 144/2007, constatat ca fiind neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010. Astfel, sancţiunea prevăzută de textul de lege ce formează obiectul excepţiei restrânge exerciţiul dreptului de a fi ales, fără a respecta exigenţele art. 53 din Constituţie.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal opinează că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate, deoarece Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară doar o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, ci o activitate esenţialmente administrativă, pe baza unei proceduri administrative supuse controlului judecătoresc. Totodată, instanţa judecătorească reţine că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 nu se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ci la aplicarea de sancţiuni persoanelor evaluate care încalcă regimul juridic al incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 este neîntemeiată, sens în care invocă Deciziile Curţii Constituţionale nr. 663 din 26 iunie 2012 şi nr. 1.606 din 15 decembrie 2011. De asemenea, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 şi 17 din acelaşi act normativ este inadmisibilă, deoarece aceste texte de lege se referă la evaluarea averii şi nu au legătură cu soluţionarea cauzei referitoare la regimul incompatibilităţilor.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, nr. 663 din 26 iunie 2012, nr. 29 din 5 februarie 2013, prin care aceasta a statuat că prevederile din Legea nr. 176/2010 nu mai conservă viciul de neconstituţionalitate constatat prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitor la art. 1-9 din Legea nr. 144/2007 privind competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, arată că acestea dau expresie opţiunii legiuitorului, fără a fi de natură să aducă restrângeri dreptului de a fi ales.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Societatea Comercială "Raja" - S.A., susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.
Prevederile art. 8 din Legea nr. 176/2010 stabilesc scopul Agenţiei Naţionale de Integritate, art. 10 se referă la activităţile pe care le desfăşoară inspectorii de integritate, art. 12 instituie reguli procedurale privind îndeplinirea activităţii de evaluare, art. 15 stabileşte posibilitatea inspectorului de integritate de a solicita tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice, altor persoane juridice de drept privat, precum şi persoanelor fizice, documentele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii de evaluare, art. 17 şi art. 21 se referă la întocmirea şi cuprinsul raportului de evaluare, art. 22 stabileşte posibilitatea contestării raportului de evaluare la instanţa de contencios administrativ şi art. 25 prevede sancţiunea aplicabilă în cazul încălcării obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21 şi 22 din Legea nr. 176/2010 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (4) privind trăsăturile statului român şi principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti, şi că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 37 privind dreptul de a fi ales şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile privind dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013, şi Decizia nr. 204 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 iunie 2013).
Astfel, referitor la criticile de neconstituţionalitate vizând, în principal, presupusul caracter jurisdicţional al activităţii desfăşurate de Agenţia Naţională de Integritate, Curtea a statuat că Agenţia desfăşoară o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010.
De asemenea, Curtea a mai reţinut că funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a spune dreptul, de a soluţiona printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective şi de a dispune, în condiţiile legii, măsuri restrictive. Această funcţie se circumscrie activităţii jurisdicţionale propriu-zise, care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate şi oralitate.
Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, deoarece se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate şi deoarece în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.
Curtea nu a reţinut nici critica vizând presupusa încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, deoarece acest principiu este susceptibil de opozabilitate numai în materie penală.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, Curtea observă că aceste norme instituie sancţiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcţie ca urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de lege de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicţie de 3 ani priveşte funcţiile sau demnităţile prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepţia celor electorale.
În aceste condiţii, Curtea reţine că interdicţia de a mai exercita, timp de 3 ani, o funcţie sau o demnitate publică, cu excepţia celor electorale, este o sancţiune cu natură juridică distinctă, cuprinsă în Legea nr. 176/2010 care vizează asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.
Limitele prevăzute de art. 37 din Constituţie cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-şi exercita dreptul de vot în condiţiile art. 36 din Constituţie, la condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din aceasta cu privire la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, în condiţiile legii, de către persoane care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, precum şi la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice (judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică).
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
În sfârşit, Curtea constată că, în raport cu criticile formulate, prevederile de lege nu contravin celorlalte dispoziţii din Legea fundamentală invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mugur Viorel Mitrana în Dosarul nr. 944/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
