Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 481 din 10 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 16 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Fãnel Voicu în Dosarul nr. 625/229/2011 (numãr în format vechi 1.638/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 856D/2011.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia ridicã o problemã de interpretare şi aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 625/229/2011 (numãr în format vechi 1.638/2011), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Fãnel Voicu cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, dreptul la un proces echitabil, imparţialitatea justiţiei şi independenţa judecãtorilor, întrucât limiteazã efectele procedurii simplificate la aplicarea unei pedepse, excluzând posibilitatea achitãrii inculpatului. Aratã cã, prin condiţionarea reducerii limitelor de pedeapsã de pronunţarea unei hotãrâri de condamnare, se creeazã premisele unei discriminãri între inculpaţii care au apelat la procedura acceleratã, ca urmare a recunoaşterii vinovãţiei, şi aceia care nu au înţeles sã se judece conform acestei proceduri, deşi aceste persoane se gãsesc în situaţii obiectiv identice. Tratamentul juridic aplicat inculpaţilor care solicitã reducerea pedepsei cu o treime este, astfel, incompatibil cu aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Instituirea acestui tratament diferit, în funcţie de opţiunea inculpaţilor, nu este justificatã de situaţia diferitã în care s-ar afla aceştia, ci de celeritatea soluţionãrii cauzei, nepermiţând judecãtorului cauzei sã adopte hotãrârea pe care o considerã corectã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Aratã cã soluţia pronunţatã în recurs, respectiv achitarea inculpatului, cu aplicarea art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, demonstreazã cã instanţa poate aprecia şi în cazul procedurii simplificate cã fapta existã şi a fost sãvârşitã de inculpat, dar nu prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului menţioneazã cã, prin Decizia nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale. Prin urmare, considerã cã excepţia a devenit inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au urmãtorul cuprins: "Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiazã de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pãtrime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1-6 nu se aplicã în cazul în care acţiunea penalã vizeazã o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi la independenţa judecãtorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei nu formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci solicitã, în realitate, completarea prevederilor de lege criticate, în sensul reglementãrii posibilitãţii ca, în cadrul procedurii simplificate, instanţa de judecatã sã pronunţe şi o soluţie de achitare. O asemenea solicitare nu intrã însã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Fãnel Voicu în Dosarul nr. 625/229/2011 (numãr în format vechi 1.638/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
