Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul penal, excepţie ridicatã de Andrei Vasile Molnar în Dosarul nr. 1.221/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Ioan Ban, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Apãrãtorul autorului excepţiei aratã cã dispoziţiile art. 317 din Codul penal incrimineazã infracţiunea de propagandã naţionalist-şovinã, ale cãrei elemente constitutive sunt de naturã a aduce atingere libertãţii de opinie politicã a cetãţeanului. De asemenea, susţine cã, în aplicarea acestui text de lege, magistratul este obligat sã procedeze, contrar conştiinţei profesionale, la analize politice. În opinia sa se impune reformularea art. 317 din Codul penal, astfel încât sã se dea expresie libertãţii de conştiinţã şi exprimare, şi solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale şi normelor de drept internaţional invocate de autorul excepţiei. În codurile penale române anterioare nu a existat o incriminare asemãnãtoare, dar texte similare se regãsesc şi în legislaţia altor ţãri, de exemplu în Codul penal german. Pe de altã parte, art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocat în susţinerea excepţiei de cãtre autor, instituie în alineatul 2 o serie de mãsuri necesare - formalitãţi, condiţii sau restrângeri - care limiteazã exercitarea libertãţii de exprimare, dispoziţii care îşi gãsesc corespondent şi în art. 53 din Legea fundamentalã. În consecinţã, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece nu existã contrarietate între articolul criticat şi textele constituţionale şi internaţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iulie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.221/2004, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Andrei Vasile Molnar în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Sibiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat nu mai corespunde noilor realitãţi şi valorilor democratice apãrate de statul de drept român. Forma infracţiunii prevãzute de art. 317 din Codul penal este în strânsã dependenţã cu infracţiunea prevãzutã de art. 166 din acelaşi cod. În timp ce pentru aceastã din urmã faptã incriminarea a fost modificatã tocmai pentru a indica abolirea regimului totalitar şi înlocuirea lui cu unul democratic, infracţiunea prevãzutã de art. 317 a rãmas în acelaşi spirit în decursul celor 40 de ani care au trecut de la adoptarea codului, ceea ce indicã, în opinia autorului, dorinţa legiuitorului de a sancţiona în continuare anumite fapte de naturã politicã. Prevederile art. 317 din Codul penal au fost concepute în perioada comunismului pentru a sancţiona idei sau concepţii care nu corespundeau cu idealurile impuse forţat de cãtre statul comunist. În noile realitãţi democratice ale statului român, incriminarea faptelor prevãzute în textul de lege criticat vine în contradicţie cu o serie de principii constituţionale, cum ar fi cel al pluralismului ideilor şi formelor de manifestare politice. Textul criticat nu permite manifestarea liberã a oricãror opinii, idei sau concepte, ci, dimpotrivã, constrânge cetãţeanul, sub ameninţarea unor sancţiuni penale, sã adopte o anumitã linie de gândire sau o anumitã atitudine şi interzice de asemenea, asocierea în vederea împãrtãşirii anumitor idei sau concepţii care nu sunt conforme cu ideile exprimate de spectrul politic.
În sfârşit, autorul excepţiei mai considerã cã "art. 317 din Codul penal face o discriminare crasã între cetãţeni, deoarece legile privesc pe toţi cetãţenii, indiferent cã sunt înscrişi într-un partid politic sau nu". Prin acţiunea Ministerului Public se încalcã prevederile art. 18 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 18 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 73, legiuitorul este unica autoritate competentã sã stabileascã, prin lege organicã, care fapte constituie infracţiuni, în vederea apãrãrii valorilor statului de drept consacrate de art. 1-13 din Constituţie, precum şi a garantãrii efective a exercitãrii, potrivit legii, a drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului consacrate în Titlul II din Constituţie - Drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale.
Aratã de asemenea, cã "întrucât exercitarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale se face în spaţiul statului de drept, drepturile fundamentale nu sunt absolute, ci trebuie folosite numai în limitele interne şi externe stabilite de lege, cu respectarea drepturilor altor persoane", ce decurg din Constituţie, precum şi din tratatele şi convenţiile la care România este parte.
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri cã neluarea, de cãtre statele semnatare ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, a mãsurilor pozitive necesare apãrãrii reale a drepturilor garantate de convenţie, constituie o încãlcare a angajamentelor asumate prin semnarea acesteia (cauza Barbera împotriva Spaniei). Mãsurile pozitive se concretizeazã în mãsuri legislative, administrative şi de orice altã naturã, necesare salvgardãrii drepturilor omului.
Libertatea de exprimare consacratã de art. 30 din Legea fundamentalã trebuie exercitatã, de asemenea, în limitele stabilite de lege. Potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau libertãţi poate fi restrâns în situaţiile expres prevãzute în alin. (1), cu condiţia existenţei necesitãţii, într-o societate democraticã, a restrângerii pe criterii nediscriminatorii şi cu respectarea proporţionalitãţii cu situaţia care a determinat-o.
De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat în mai multe hotãrâri (Handyside împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Lingens împotriva Austriei) cã restrângerea adusã libertãţii de exprimare este în concordanţã cu dispoziţiile convenţiei dacã este prevãzutã de lege, este îndreptatã spre apãrarea unui scop legitim, dintre cele prevãzute la art. 10, şi este necesarã într-o societate democraticã.
Prin urmare, Guvernul apreciazã cã sunt întrunite toate elementele prevãzute de art. 53 din Constituţie şi de art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece restrângerea este prevãzutã de lege într-o manierã clarã şi accesibilã, iar mãsura se impune pentru apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor. Or, securitatea naţionalã, ordinea şi morala publicã sunt valori a cãror existenţã şi dezvoltare depind de asigurarea bunei înţelegeri între cetãţeni, indiferent de rasã sau naţionalitate.
În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii constituţionale, invocate în sprijinul excepţiei, Guvernul considerã cã nu au legãturã cu obiectul cauzei.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, dispusã de cãtre instanţa de judecatã, rezultã cã nu au fost indicate temeiurile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei şi, pe cale de consecinţã, ar fi aplicabile dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora sesizãrile adresate Curţii Constituţionale trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate.
În subsidiar, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 317 din Codul penal nu contravin nici unui text din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 din Codul penal, care are urmãtorul conţinut: "Propaganda naţionalist-şovinã, aţâţarea urii de rasã sau naţionale, dacã fapta nu constituie infracţiunea prevãzutã în art. 166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 4 alin. (2) referitoare la egalitatea între cetãţeni, ale art. 8 alin. (1) referitoare la pluralismul politic, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor, ale art. 20 referitoare la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", ale art. 29 alin. (1) şi (2) referitoare la libertatea gândirii şi opiniilor şi garantarea lor în spiritul toleranţei şi respectului reciproc, ale art. 30 alin. (1)-(4) referitoare la inviolabilitatea libertãţii de exprimare, ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul de a avea acces la orice informaţie de interes public, ale art. 33 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea accesului la culturã în condiţiile legii, ale art. 40 alin. (1) referitoare la dreptul cetãţenilor de a se asocia liber şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 18 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 18 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 317 din Codul penal, care incrimineazã propaganda naţionalist-şovinã şi aţâţarea urii de rasã sau de naţionalitate, nu contravin Constituţiei şi nici textelor internaţionale invocate, deoarece nici unul dintre aceste texte nu legitimeazã sãvârşirea unor asemenea fapte.
Curtea Constituţionalã nu poate primi susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã prin dispoziţia legalã atacatã se restrâng drepturi şi libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, cum ar fi dreptul la asociere, dreptul la informaţie, libertatea conştiinţei sau libertatea de exprimare, dat fiind cã exercitarea acestor drepturi şi libertãţi nu implicã intoleranţa naţionalã sau rasialã, adicã negarea drepturilor şi libertãţilor altor persoane pe criterii de apartenenţã naţionalã ori rasialã.
Libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor morale şi presupune elaborarea unor asemenea norme de drept care sã garanteze tuturor persoanelor sã se manifeste potrivit propriilor opţiuni în relaţiile cu ceilalţi membri ai colectivitãţii. Tocmai de aceea, exercitarea unei propagande naţionalist-şovine reprezintã, în esenţã, o manifestare abuzivã a drepturilor şi libertãţilor de mai sus.
Curtea Constituţionalã nu poate primi nici susţinerea cã prin incriminarea propagandei naţionalist-şovine şi a aţâţãrii urii de rasã sau de naţionalitate se lezeazã principiile constitutive şi funcţionale ale statului român şi unicitatea poporului ori principiile pluralismului politic şi egalitãţii în drepturi, cãci faptele incriminate prin dispoziţia atacatã sunt strãine literei şi spiritului normelor care consacrã principiile amintite.
Dimpotrivã, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, precum şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul penal, excepţie ridicatã de Andrei Vasile Molnar în Dosarul nr. 1.221/2004 al Curţii de Apel Alba-Iulia - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
