Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 480 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 411 din 2 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Octavian Rache în Dosarul nr. 10.188/302/2007 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.710D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , excepţie ridicatã de Dorel Cheche în Dosarul nr. 10.681/302/2007 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 190D/2008, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , excepţie ridicatã, din oficiu, de instanţa de judecatã în Dosarul nr. 8.850/302/2007 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipseşte partea Gabriel Solomon, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.709D/2007, nr. 1.710D/2007 şi nr. 190D/2008 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorul excepţiei prezent este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.710D/2007 şi nr. 190D/2008 la Dosarul nr. 1.709D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Autorul excepţiei, Dorel Cheche, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, şi depune documente referitoare la admiterea de cãtre instanţa de judecatã a unei alte contestaţii formulate de autorul excepţiei împotriva unei încheieri a judecãtorului delegat, prin care a fost soluţionatã plângerea împotriva unei alte hotãrâri de sancţionare date de comisia de disciplinã din penitenciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 14 şi 19 noiembrie 2007 şi din 11 decembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 10.188/302/2007, nr. 10.681/302/2007 şi nr. 8.850/302/2007, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicatã de Octavian Rache, de Dorel Cheche şi, din oficiu, de instanţa de judecatã, cu ocazia soluţionãrii unor contestaţii privind încheieri ale judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate referitoare la plângeri formulate împotriva unor hotãrâri de sancţionare date de comisia de disciplinã din penitenciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , potrivit cãrora contestaţia introdusã împotriva încheierii judecãtorului delegat nu suspendã executarea sancţiunilor disciplinare, încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovãţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 129 cu privire la folosirea cãilor de atac, precum şi prevederile art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 lit. b) şi c) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceastã Convenţie privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã. Aratã cã sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate unei persoane condamnate (avertismentul, suspendarea dreptului de a participa la activitãţi culturale, artistice şi sportive, suspendarea dreptului de a presta o muncã, suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpãra bunuri, suspendarea dreptului de a primi vizite) se pot dispune pe o duratã cuprinsã între o lunã şi 3 luni, perioadã care expirã de cele mai multe ori pe parcursul procedurii judiciare în care persoana condamnatã contestã legalitatea sau temeinicia sancţiunii disciplinare. Prin urmare, deşi persoana condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate, sancţionatã disciplinar, recurge la procedura judiciarã prevãzutã de lege pentru a contesta sancţiunea disciplinarã ce i-a fost aplicatã, pe parcursul procedurii demersul rãmâne în mare mãsurã fãrã obiect, deoarece executã sancţiunea disciplinarã, în aceastã ipotezã neexistând niciun mijloc de întoarcere a executãrii. Singurul efect pe care l-ar mai putea avea admiterea plângerii sau a contestaţiei este eliminarea din dosarul personal a sancţiunii disciplinare, cu consecinţe asupra unei eventuale liberãri condiţionate sau asupra unei ulterioare modificãri a regimului de executare. Se constatã astfel cã, deşi în mod formal condamnatul are acces la justiţie, acesta nu este un recurs efectiv, cât timp instanţa nu poate dispune nicio mãsurã reparatorie în ipoteza în care ar admite contestaţia.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 este neîntemeiatã, invocând în acest sens <>Deciziile Curţii Constituţionale nr. 462/2007 şi nr. 463/2007.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã textul de lege criticat nu prevede posibilitatea suspendãrii executãrii sancţiunilor disciplinare prevãzute de <>art. 71 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 275/2006 , deoarece îngrãdirea drepturilor nu este atât de gravã ca în cazul aplicãrii sancţiunii izolãrii prevãzute de art. 71 alin. (1) lit. f). Considerã cã dispoziţiile <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 nu încalcã dreptul la un proces echitabil, consacrat de prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), asigurându-se tuturor pãrţilor interesate posibilitatea de a se folosi de toate regulile şi garanţiile procesuale în vederea apãrãrii şi realizãrii intereselor lor legitime. De asemenea, susţine cã art. 23 alin. (11) din Constituţie stabileşte principiul prezumţiei de nevinovãţie în procesul penal, nu pentru orice procedurã adusã în faţa unei instanţe de judecatã. În cazul în care instanţa de judecatã constatã cã aplicarea sancţiunii disciplinare s-a fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor legale, atunci persoana sancţionatã ilegal poate cere sancţionarea penalã, disciplinarã sau civilã a persoanei respective, precum şi despãgubiri şi repunerea în drepturi.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 sunt constituţionale, întrucât nu conţin norme contrare dreptului persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil. De asemenea, considerã cã textul de lege criticat nu încalcã principiul prezumţiei de nevinovãţie, întrucât aplicarea unei sancţiuni disciplinare nu implicã pronunţarea instanţei asupra fondului procesului penal, adicã şi asupra vinovãţiei inculpatului. Invocã în acest sens <>Deciziile Curţii Constituţionale nr. 462/2007 , nr. 463/2007, nr. 1.005/2007, nr. 1.243/2007 şi nr. 21/2008.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, având urmãtorul cuprins: "Plângerea formulatã conform alin. (1) şi contestaţia introdusã potrivit alin. (5) nu suspendã executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevãzute în art. 71 alin. (1) lit. f)."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovãţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 129 cu privire la folosirea cãilor de atac, precum şi prevederile art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 lit. b) şi c) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceastã convenţie privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 74 din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse, în integralitatea acestora, controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la o serie de texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 462 din 15 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 din Legea nr. 275/2006 , în integralitatea acestora. Astfel, Curtea a reţinut cã prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi anume fazei de executare. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizeazã o activitate ulterioarã fazei de judecatã, în care s-a stabilit deja existenţa vinovãţiei în materie penalã. Aşa fiind, aspectele criticate excedeazã procedurii penale speciale care guverneazã numai fazele de urmãrire penalã şi de judecatã, deoarece situaţia juridicã a condamnatului nu este identicã cu cea a fãptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului. Cu aceastã ocazie, Curtea a mai constatat cã <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 se referã la mãsurile disciplinare şi la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de cãile procesuale de atac în materie penalã caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea, legiuitorul, în considerarea acestor diferenţe, are dreptul de a reglementa o procedurã specialã referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuţie principiul referitor la prezumţia de nevinovãţie.
Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut cã nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea liberului acces la justiţie, deoarece condamnatul are, în acord cu art. 21 din Constituţie şi cu art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dreptul de a se adresa unei instanţe de judecatã, dupã ce nemulţumirile acestuia au fost examinate de judecãtorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Pilla contra Italiei, prin Decizia asupra admisibilitãţii din 23 septembrie 2004, când a decis cã, în mãsura în care cererile reclamantului se referã la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse. În plus, niciuna din prevederile contestate de autor nu suprimã dreptul la apãrare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentalã. Astfel, nimic nu îl opreşte pe condamnat sã îşi angajeze un avocat pe tot parcursul procesului ce vizeazã aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea cã acesta este privat de libertate, ca urmare a unei condamnãri definitive, nu este de naturã a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridicã obligatorie.
Având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 faţã de prevederile art. 23 alin. (11) şi ale art. 24 din Constituţie, respectiv faţã de dispoziţiile art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 lit. b) şi c) şi ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale,
Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat este în concordanţã şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, întrucât dispoziţiile <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 nu vizeazã faza de executare a procesului penal, considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia menţionatã mai sus sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu poate fi reţinutã.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 în raport cu prevederile art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la interzicerea abuzului de drept, prevederile invocate nu sunt aplicabile în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Octavian Rache, de Dorel Cheche şi, din oficiu, de instanţa de judecatã în dosarele nr. 10.188/302/2007, nr. 10.681/302/2007 şi nr. 8.850/302/2007 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
