Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 480 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală şi alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 480 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală şi alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 701 din 8 septembrie 2016

Comenteaza legea


    Valer Dorneanu         - preşedinte
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Augustin Zegrean       - judecător
    Andreea Costin         - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 2.064/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.518D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a transmis note scrise prin care solicită admiterea acesteia şi învederează aspecte de fond.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că susţinerile autoarei excepţiei privesc aplicarea şi interpretarea legii, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale. În consecinţă, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 21 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.064/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei rezoluţii de clasare emisă de Inspecţia Judiciară pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cauză în care instanţa de judecată a pus în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a magistraţilor vizaţi de sesizare, în calitate de beneficiari ai actului.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă încalcă accesul cetăţenilor la justiţie şi dreptul la apărare, precum şi principiul disponibilităţii părţilor. În ceea ce priveşte art. 78 alin. (3) din Codul de procedură civilă se apreciază că aceste dispoziţii legale încalcă principiul egalităţii armelor, precum şi dreptul la un proces echitabil.
    7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 78 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza finală şi alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul cuprins:
    "(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.
    (3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe."
    14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare, astfel cum se interpretează prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în prezenta cauză autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât judecătorul nu poate deveni parte procesuală activă în dosarul civil, fiind încălcat accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi principiul disponibilităţii.
    16. Astfel, Curtea reţine că dispoziţiile legale ale art. 78 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează condiţiile şi termenele introducerii forţate în cauză, din oficiu, a altor persoane. Această procedură este incidentă numai în cazurile expres prevăzute de lege, instanţa având dreptul de a introduce în proces din oficiu terţe persoane, chiar dacă părţile iniţiale se împotrivesc, în procedura contencioasă numai în cazurile expres prevăzute de lege şi în procedura necontencioasă, în toate cazurile.
    17. Art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează situaţia, în materie contencioasă, în care legea nu prevede în mod expres dreptul instanţei de a introduce din oficiu terţi în proces. În această ipoteză judecătorul pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a terţului. Aşadar, părţile iniţiale au dreptul să hotărască dacă se vor judeca sau nu în contradictoriu şi cu persoana arătată de instanţă. Dacă părţile sunt de acord cu introducerea în cauză a terţului, aceasta se va dispune, ca urmare a consimţământului lor, prin încheiere.
    18. În situaţia în care părţile iniţiale nu solicită introducerea în cauză a terţului [art. 78 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă], terţul nu va deveni parte în proces, însă, dacă o asemenea intervenţie era necesară pentru ca pricina să poată fi soluţionată, instanţa va respinge cererea fără a se pronunţa pe fond.
    19. În ipoteza art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, spre deosebire de situaţia prevăzută în alin. (1) al aceluiaşi articol, legiuitorul a reglementat dreptul părţilor de a aprecia asupra necesităţii lărgirii sferei subiective a procesului, la solicitarea judecătorului care consideră că, pentru valabilitatea hotărârii ce urmează a fi pronunţată, pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului.
    20. Curtea reţine că dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă nu pot fi apreciate ca fiind neconstituţionale, deoarece refuzul introducerii în cauză a altor persoane este manifestat de chiar părţile din proces. Dispoziţiile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei, ci au în vedere ipoteza în care judecătorul apreciază necesară introducerea în cauză a altor persoane, iar părţile refuză, astfel încât nu sunt afectate garanţiile unui proces echitabil şi nici dreptul la apărare. Dispoziţia legală criticată dă expresie principiului rolului activ al judecătorului, în virtutea căruia acesta poate propune lărgirea cadrului procesual în scopul asigurării unei soluţionări juste şi complete a cauzei, însă cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, printre care şi principiul disponibilităţii părţilor. Acest principiu este derivat din prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) care consacră trăsăturile pe care trebuie să le întrunească justiţia într-un stat de drept. Pentru a putea fi unică, egală şi imparţială, justiţia trebuie administrată de judecători care să dispună de putere de apreciere asupra unor aspecte diverse, inclusiv în ceea ce priveşte depunerea tuturor diligenţelor în vederea stabilirii corecte şi cuprinzătoare a cadrului procesual (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.567 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011).
    21. În continuare, referitor la art. 78 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia introducerea în cauză din oficiu a unor persoane se dispune "prin încheiere, până la terminarea procesului înaintea primei instanţe", Curtea reţine că acesta are în vedere atât ipoteza alin. (1) (în materie contencioasă, în cazurile expres prevăzute de lege, iar în materie necontencioasă, în toate cazurile), cât şi pe cea a alin. (2) al aceluiaşi articol (în materie contencioasă, când nu există o prevedere expresă pentru a conferi dreptul instanţei de a introduce din oficiu o altă persoană în proces), când una dintre părţi solicită introducerea în cauză a unui terţ, la propunerea instanţei.
    22. Autoarea apreciază că dispoziţiile art. 78 alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, arătând, în acest sens, că, faţă de art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu poate să completeze acţiunea introductivă şi să propună proba cu interogatoriul persoanelor introduse în cauză. Faţă de această critică, Curtea reţine că excepţia este neîntemeiată, deoarece introducerea în cauză va fi dispusă până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe; or, momentul terminării cercetării procesului este determinat de art. 244 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia când judecătorul se socoteşte lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată şi fixează termen pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică.
    23. Totodată, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale.

    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 2.064/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza finală şi alin. (3) teza finală Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2016.

                PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                                 Andreea Costin

                                     -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 480 din 30 iunie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIE nr. 480 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală şi alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIE nr. 480 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală şi alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă