Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 480 din 22 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 924 din 17 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amur Company" - S.R.L. Iaşi în Dosarul nr. 1.566/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã prevederile art. 129 din Constituţie au lãsat la latitudinea legiuitorului reglementarea cãilor de atac.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.566/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amur Company" - S.R.L. Iaşi în dosarul menţionat, având ca obiect judecarea recursului autorului excepţiei împotriva sentinţei prin care s-a admis excepţia inadmisibilitãţii acţiunii formulate în condiţiile ordonanţei de urgenţã criticate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã "prin sintagma «sunt irevocabile» din textul legal criticat, legiuitorul a îngrãdit dreptul pãrţilor de a se adresa justiţiei şi de a exercita cãile de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti, pronunţatã de prima instanţã". Sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 129.
Se aratã cã, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, "exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege, însã libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a cãilor de atac şi procedura de judecatã nu sunt absolute, legiuitorul fiind ţinut de respectarea normelor şi principiilor referitoare la drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului".
Este invocatã în sensul acestor susţineri <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005 , referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã, în esenţã, cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
În legãturã cu incidenţa prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, instanţa aratã cã "privarea pãrţilor interesate de posibilitatea de a cere examinarea hotãrârii pronunţate de prima instanţã sesizatã de cãtre o instanţã superioarã reprezintã o atingere adusã dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã dispoziţia legalã criticatã, "prin care se derogã de la principiul dublului grad de jurisdicţie, nu reprezintã o încãlcare a dreptului fundamental privind accesul liber la justiţie instituit prin art. 21 din Constituţie, ci este destinatã sã asigure, în primul rând, celeritatea judecãrii cauzei, scurtând durata procesului şi evitând, astfel, tergiversarea judecãţii prin reluarea ciclului procesual, iar pentru pãrţi economie de timp şi bani". De asemenea, în continuare se aratã cã "dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie au lãsat la latitudinea legiuitorului reglementarea «competenţei», a «procedurii», precum şi a «cãilor de atac», în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate". În acest sens sunt menţionate deciziile Curţii Constituţionale nr. 129/1995 şi nr. 38/1998.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege".
Avocatul Poporului apreciazã, de asemenea, cã stabilirea prin dispoziţiile criticate a unor reguli privind exercitarea cãilor de atac este în deplin acord cu prevederile art. 129 din Constituţie. Sunt invocate, în acest sens, <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 , precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 363/2004, nr. 425/2004, nr. 476/2004 şi nr. 150/2005.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 faţã de prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciazã cã "pãrţilor nu le este îngrãdit sub nici un aspect dreptul la apãrare, acestea beneficiind, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apãrare şi de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitu-ţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2003, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 486/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2003.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 11: "(3) Hotãrârile se redacteazã în termen de 10 zile de la pronunţare şi sunt irevocabile."
În esenţã, autorul excepţiei considerã cã textul criticat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi ale art. 129 privind cãile de atac.
Textele constituţionale invocate au urmãtorul cuprins:
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţia legalã criticatã a mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 251 din 10 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005, Curtea respingând excepţia, a reţinut urmãtoarele: "În conformitate cu procedura aprobãrii tacite prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 , cererea de chemare în judecatã a autoritãţii administraţiei publice având ca obiect constatarea aprobãrii tacite se introduce la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã [art. 9 alin. (2)]. Potrivit art. 11 alin. (2) al ordonanţei criticate, în cazul în care instanţa constatã îndeplinirea condiţiilor prevãzute de aceastã ordonanţã de urgenţã, pronunţã o hotãrâre prin care obligã autoritatea administraţiei publice sã elibereze documentul oficial prin care se permite solicitantului sã desfãşoare o anumitã activitate, sã presteze un serviciu sau sã exercite o profesie.
Prevederea criticatã prin excepţia de neconstituţionalitate, potrivit cãreia hotãrârile pronunţate de instanţele judecãtoreşti în aceastã materie sunt irevocabile, nu încalcã prevederile Constituţiei sau pe cele ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Constituţia nu cuprinde prevederi care sã stabileascã cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, stabilind, în art. 129, cã acestea se exercitã «în condiţiile legii»."
De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se referã la posibilitatea efectivã de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţã, «nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac» (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Totodatã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) şi ale <>art. 129 din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003 , cã «accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac». În acest sens, este şi <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994".
În consecinţã, prin decizia menţionatã, Curtea a constatat cã, "în cazul procedurii aprobãrii tacite, persoana care se considerã vãtãmatã de o autoritate a administraţiei publice prin neemiterea unei autorizaţii prevãzute de <>art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 se poate adresa unei instanţe judecãtoreşti pentru soluţionarea plângerii sale, fiind, astfel, îndeplinite, fãrã echivoc, cerinţele impuse de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale". Totodatã, în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, a statuat cã "acestea consacrã, într-adevãr, dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut, însã, doar în materie penalã. Având în vedere cã obiectul cauzei care se judecã de cãtre instanţã, în cazul de faţã, nu este de naturã penalã, Curtea constatã cã prevederile art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 nu au incidenţã în cauzã".
Soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã.
În legãturã cu invocarea, în prezenta cauzã, a încãlcãrii dreptului la apãrare prevãzut de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie, Curtea observã cã, în cadrul procesului în care se pronunţã hotãrârea irevocabilã, pãrţile beneficiazã neîngrãdit de toate drepturile procesuale prevãzute de lege, inclusiv de acela de a fi reprezentate sau asistate de un avocat, de a propune probe pentru dovedirea susţinerilor lor şi de a-şi face toate apãrãrile pe care le considerã necesare.
În sfârşit, invocarea de cãtre autorul excepţiei a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, nu are relevanţã în cauzã, întrucât, prin decizia respectivã, Curtea s-a pronunţat cu privire la un text al Codului de procedurã civilã care prevedea sancţiunea nulitãţii absolute în cazul lipsei din cererea de recurs a unor elemente de identificare a pãrţilor, ceea ce nu are nici o legãturã cu textul criticat în cazul de faţã.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amur Company" - S.R.L. Iaşi în Dosarul nr. 1.566/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
