Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 480 din 2 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 4 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef delegat
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Iancu C. Toader în Dosarul nr. 174/301/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Autorul excepţiei pune concluzii de respingere a acesteia, reluând motivele invocate în faţa instanţei de drept comun.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 174/301/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Iancu C. Toader în dosarul de mai sus, având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 11, 15, 20, 21 şi 25, precum şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece prin instituirea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 60 de zile este limitat dreptul la liberã circulaţie. De asemenea, autorul excepţiei face trimitere la dispoziţiile art. 1 din Convenţia Europeanã din 3 iunie 1976 cu privire la efectele internaţionale ale interzicerii exercitãrii dreptului de a conduce un vehicul cu motor şi art. 6 lit. c) din anexa nr. 1^1 din aceeaşi convenţie referitoare la Fondul Comun al Infracţiunilor Rutiere, act ratificat de România prin <>Legea nr. 126/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 14 iulie 1997. Cu privire la celelalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate, autorul excepţiei nu a arãtat în mod concret în ce constã contrarietatea prevederilor legale criticate cu acestea.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã în raport cu dispoziţiile art. 15, art. 1 alin. (3), art. 11, 20 şi 25 din Constituţia României, respectiv inadmisibilã în raport de prevederile art. 21 din Legea fundamentalã şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 101 alin. (3) lit. a): "(3) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 60 de zile sãvârşirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte:
a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depãşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacã prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusã prevederilor <>art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 25 care consacrã dreptul la liberã circulaţie, acestea din urmã nu au legãturã cu dispoziţiile de lege contestate. Astfel, dreptul la liberã circulaţie vizeazã libertatea de mişcare a cetãţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formeazã acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţãrii. Dreptul la liberã circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefãcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizeazã libera circulaţie.
Ca urmare, fiecare cetãţean poate folosi mijloacele de transport pe care le considerã potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea, însã, a regulilor impuse prin actele normative care reglementeazã utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit <>art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , "asigurarea desfãşurãrii fluente şi în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]" şi nu este de naturã sã încalce, pentru motivele arãtate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie. De altfel, şi "libera circulaţie", prevãzutã de textul constituţional invocat în motivarea excepţiei, se desfãşoarã potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, precum şi a unei normale desfãşurãri a relaţiilor interstatale.
Cât priveşte referirea la dispoziţiile <>Legii nr. 126/1997 pentru ratificarea Convenţiei europene cu privire la efectele internaţionale ale interzicerii exercitãrii dreptului de a conduce un vehicul cu motor, adoptatã la Bruxelles la 3 iunie 1976, Curtea constatã cã aspectele semnalate îmbracã elementele specifice aplicãrii şi interpretãrii legii, cu aplicabilitate directã a dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) potrivit cãrora, "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile". Aşa fiind, excepţia este din aceastã perspectivã inadmisibilã.
În sfârşit, referitor la celelalte prevederi constituţionale şi convenţionale invocate, Curtea constatã cã autorul excepţiei s-a limitat doar la o simplã trimitere la acestea, fãrã a arãta în mod concret în ce constã viciul de constituţionalitate pretins existent. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate", şi, pe cale de consecinţã, şi din aceastã perspectivã excepţia este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Iancu C. Toader în Dosarul nr. 174/301/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
