Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 48 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 3 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Dobra în Dosarul nr. 1/195/2004 al Curţii de Apel Alba-Iulia - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea acesteia, arãtând cã, atât timp cât procesele-verbale şi actele de constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile administrative de control, au forţã probatorie, procesul penal în care acestea sunt administrate nu prezintã suficiente garanţii de echitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Referitor la susţinerile şi trimiterile autorului excepţiei la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, expuse în notele scrise depuse la dosar, aratã cã administrarea unor probe în cadrul procesului penal ar putea pune în discuţie, în anumite împrejurãri, încãlcarea dreptului persoanei de a nu se autoincrimina, respectiv a dreptului la tãcere. Însã nu este cazul în speţa de faţã în care persoana incriminatã nu a fost prezentã la întocmirea proceselor-verbale ale organelor de control, folosite ulterior ca mijloace de probã în instanţã, deci nu a fost pusã în situaţia de a se autoincrimina. Persoana incriminatã are, însã, posibilitatea de a contesta respectivele acte, potrivit legii.
În fine, întrucât Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate, respingând critica cu un atare obiect, se propune menţinerea jurisprudenţei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 iunie 2007 pronunţatã în Dosarul nr. 1/195/2004, Curtea de Apel Alba-Iulia - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 coroborate cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Dobra.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã prevederile art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã permit ca procesele-verbale şi actele de constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile administrative de control, sã fie mijloace de probe "dacã legea prevede aceasta". Textul de lege criticat nu prezintã suficiente garanţii pentru desfãşurarea unui proces penal echitabil, autorizând un "amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale".
Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorul excepţiei ajunge la concluzia cã probele obţinute în cadrul procedurilor administrative ar putea fi considerate legale şi, implicit, ar putea fi folosite în procesul penal, doar dacã în procedurile preliminare se respectã exigenţele dreptului la un proces echitabil.
Or, procedurile administrative de control la care se referã art. 90 alin. 2 coroborat cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã nu prezintã caracteristicile unei proceduri preliminare pentru a putea legitima folosirea proceselor-verbale şi a actelor de constatare, fãrã nicio distincţie, în procesul penal declanşat ulterior. Astfel, judecãtorul nu îşi poate fundamenta intima convingere pe faptele relevate de organele administrative, fiind necesar ca hotãrârea pe care o pronunţã sã se întemeieze exclusiv pe elementele probatorii produse din dezbateri, supuse discuţiei libere şi contradictorii a pãrţilor.
În concluzie, autorul excepţiei apreciazã cã, în acord cu principiul echitãţii procesului penal, înscrisurile cu valoare "probatorie" menţionate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu pot constitui decât simple informaţii obţinute în urma unor anchete conduse de organele administrative de control, dupã procedurile proprii.
Curtea de Apel Alba-Iulia - Secţia penalã aratã cã funcţia justiţiei de a interpreta şi aplica legile la cazurile concrete, de a judeca şi aplica sancţiuni este asiguratã de regulile de desfãşurare a activitãţii de judecatã, care permit instanţelor sã dezbatã în contradictoriu, public, oral şi nemijlocit legalitatea şi temeinicia mijlocului de probã, iar pãrţile pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii. Aşa fiind, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã respingând prin mai multe decizii, de exemplu, prin <>Decizia nr. 331/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, sau prin <>Decizia nr. 524/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, criticile cu un atare obiect.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probã procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacã legea prevede aceasta.";
- Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probã."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 şi art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) şi (3) referitor la independenţa şi imparţialitatea justiţiei. De asemenea, se mai invocã şi încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 509/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2006, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã dispoziţiile criticate nu contravin dreptului pãrţilor la un proces echitabil, întrucât procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã pot fi combãtute cu orice alte probe propuse de pãrţi, în condiţiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. De asemenea, Curtea a statuat cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere unicitãţii şi imparţialitãţii justiţiei şi nici independenţei judecãtorilor, întrucât instanţa judecãtoreascã este cea care apreciazã asupra concludenţei şi utilitãţii probelor, iar, cu ocazia deliberãrii, tot instanţa de judecatã este cea care face aprecierea definitivã a probelor care, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã penalã, nu au valoare mai dinainte stabilitã.
Pentru aceleaşi motive, Curtea a reţinut cã nici dispoziţiile art. 214 din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Dobra în Dosarul nr. 1/195/2004 al Curţii de Apel Alba-Iulia - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
