Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 479 din 9 noiembrie 2004 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 166 alin. (4^1) din Legea invatamantului nr. 84/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 62 din 18 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , precum şi celor ale <>art. I din Legea nr. 713/2001 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ARIS" - S.A. Baia Mare în Dosarul nr. 1.016/2004 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate nu instituie un transfer de proprietate şi, prin urmare, nu sunt încãlcate prevederile art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie, iar omisiunea legislativã de reglementare a situaţiei unor bunuri excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.016/2004, Tribunalul Maramureş - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , precum şi celor ale <>art. I din Legea nr. 713/2001 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ARIS" - S.A. Baia Mare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , precum şi cele ale <>art. I din Legea nr. 713/2001 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2), (3) şi (6).
Se apreciazã cã prevederile criticate "omit a reglementa situaţia terenurilor şi a clãdirilor care la momentul apariţiei <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 şi a <>Legii nr. 713/2001 erau şi sunt în proprietatea tabularã legalã a persoanelor fizice sau juridice", ceea ce face ca aplicarea prevederilor criticate sã reprezinte o expropriere. În acest mod, se încalcã "principiul constituţional potrivit cãruia dreptul de proprietate este garantat, indiferent de forma de proprietate", precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la expropriere, care se face cu o justã şi prealabilã despãgubire, aceasta fiind stabilitã prin acordul pãrţilor sau pe cale judecãtoreascã.
Autorul excepţiei mai aratã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 a fost respinsã de cãtre Parlament, prin urmare aceasta este inexistentã.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, "având în vedere cã atât proprietatea publicã, cât şi cea privatã sunt proteguite în egalã mãsurã potrivit art. 41 (devenit, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 44) şi art. 135 (devenit art. 136) din Constituţie". În legãturã cu pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la expropriere, se aratã cã "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 reglementeazã reintegrarea în patrimoniul unitãţilor de învãţãmânt din sistemul învãţãmântului de stat a imobilelor care au aparţinut Ministerului Învãţãmântului şi care în baza <>Legii nr. 15/1990 au trecut în patrimoniul unor societãţi comerciale".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Guvernul precizeazã cã, în realitate, prevederile legale criticate pentru neconstituţionalitate sunt cele ale <>art. 166 alin. (4^1) şi (4^2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 .
În punctul de vedere prezentat, Guvernul aratã cã prevederile art. 166 alin. (4^1) din Legea învãţãmântului au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea "statuând cã aceste prevederi nu aduc atingere dispoziţiilor privitoare la garantarea proprietãţii din Legea fundamentalã". Guvernul susţine cã, "în spiritul celor statuate prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 85/2001 , pentru a elimina o eventualã interpretare a textelor în cauzã în sensul neconstituţionalitãţii lor, prin <>Legea nr. 520/2002 s-a modificat alin. (4^2) al <>art. 166 din Legea nr. 84/1995 , teza finalã a acestui alineat prevãzând expres: «Nu fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, terenurile şi clãdirile deţinute de unitãţile de învãţãmânt în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice»". Se mai aratã cã "aceastã soluţie legislativã este menţinutã şi prin proiectul de modificare şi completare a <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 - forma adoptatã de cele douã Camere ale Parlamentului".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se susţine cã "textele legale criticate sunt conforme prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege".
De asemenea, se mai aratã cã prevederile criticate nu încalcã nici prevederile constituţionale ale art. 136 alin. (3), întrucât "textul constituţional menţionat prevede cã prin lege organicã se pot stabili şi alte categorii de bunuri ce constituie obiectul exclusiv al proprietãţii publice, ceea ce se face, de altfel, prin <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 şi <>art. I din Legea nr. 713/2001 ". În acest sens se invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2)-(9) şi art. 136 alin. (1), (2), (4) şi (5) nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, precum şi cele ale <>art. I din Legea nr. 713/2001 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 decembrie 2001.
În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei formulate în memoriul depus la instanţã de cãtre autorul excepţiei de neconstituţionalitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile <>art. 166 alin. (4^1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 , prin cele ale <>art. I pct. 1 din Legea nr. 713/2001 de aprobare a ordonanţei de urgenţã, cu modificãri şi completãri, precum şi prin dispoziţiile <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 29 decembrie 2001.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prevederile criticate au fost modificate prin <>art. I pct. 14 din Legea nr. 354/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, însã soluţia legislativã iniţialã a fost, în principiu, conservatã. În concordanţã cu jurisprudenţa sa, Curtea va examina constituţionalitatea textului <>art. 166 alin. (4^1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 166 alin. (4^1): "Terenurile şi clãdirile în care îşi desfãşoarã activitatea unitãţile de învãţãmânt preuniversitar de stat - grãdiniţe, şcoli generale, primare şi gimnaziale, licee, seminarii teologice, grupuri şcolare, şcoli de arte şi meserii şi şcoli postliceale - fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a cãror razã teritorialã îşi desfãşoarã activitatea, prin delegare cãtre consiliile de administraţie ale unitãţilor de învãţãmânt. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unitãţilor de învãţãmânt preuniversitar de stat şi sunt administrate de acestea. Nu fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, terenurile şi clãdirile deţinute de unitãţile de învãţãmânt în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice."
Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. [...]
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã prin dispoziţiile <>art. 166 alin. (4^1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 se realizeazã o expropriere în ceea ce priveşte "terenurile şi clãdirile în care îşi desfãşoarã activitatea unitãţile de învãţãmânt preuniversitar de stat", încãlcându-se astfel prevederile constituţionale referitoare la garantarea proprietãţii, precum şi cele referitoare la expropriere.
Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 166 alin. (4^1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 , au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 85 din 20 martie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 iunie 2001, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 166 alin. (4^1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 . În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut: "acest text de lege nu contravine art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie. Reglementarea cuprinsã în textele de lege criticate de autorii excepţiei priveşte terenurile şi clãdirile în care îşi desfãşoarã activitatea învãţãmântul preuniversitar, fãcând astfel parte din domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti. Apartenenţa acestor bunuri la domeniul public implicã în mod incontestabil existenţa unui titlu legal pe care instanţele de judecatã urmeazã sã îl verifice.
În mãsura în care în procesul de aplicare a acestor prevederi legale s-ar nesocoti dispoziţiile constituţionale referitoare la protecţia proprietãţii private, prevederile cuprinse în alin. (4^1) al <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 ar putea fi interpretate ca având un înţeles contrar Constituţiei. Acest aspect priveşte însã aplicarea legii, care este de competenţa instanţelor judecãtoreşti, iar nu controlul de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã". Cu privire la acest aspect, neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Din examinarea textului de lege criticat, Curtea observã cã nu s-a operat un transfer de proprietate, astfel cã nu se poate reţine încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (3) şi (6), prin care se reglementeazã exproprierea şi stabilirea despãgubirilor în cazul exproprierii.
De asemenea, în legãturã cu susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã prevederile criticate "omit a reglementa situaţia terenurilor şi a clãdirilor care la momentul apariţiei <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 206/2000 şi a <>Legii nr. 713/2001 erau şi sunt în proprietatea tabularã legalã a persoanelor fizice sau juridice", Curtea constatã cã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 166 alin. (4^1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ARIS" - S.A. Baia Mare în Dosarul nr. 1.016/2004 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
