Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 479 din 9 decembrie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 479 din 9 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 124 din 11 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 2/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 şi 21, invocând în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (<>Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 4 martie 2003).

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2/2002, Curtea Supremã de Justiţie - Completul de 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de reprezentantul Ministerului Public într-o cauzã având ca obiect plângerea formulatã de Ciprian Vasile Hîrţan, procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângã Judecãtoria Bacãu, împotriva hotãrârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au validat rezultatele examenului de capacitate al judecãtorilor stagiari.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale menţionate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 şi 21 din Constituţia României, deoarece nu se prevede nici o cale de atac în justiţie împotriva hotãrârilor Consiliului Superior al Magistraturii de validare a examenului de capacitate pentru candidaţii care nu au reuşit.
Curtea Supremã de Justiţie - Completul de 9 judecãtori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã în speţã nu sunt incidente dispoziţiile <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 referitoare la refuzul de a propune Preşedintelui României numirea în funcţia de magistrat, ci cele ale art. 62 alin. 2 care se referã la validarea examenului de capacitate. Prin urmare nu depinde soluţionarea cauzei de prevederile legale criticate, nefiind respectate dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Cu privire la susţinerea referitoare la contrarietatea prevederilor legale criticate în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Guvernul apreciazã cã este neîntemeiatã, deoarece aceste prevederi instituie tocmai posibilitatea de a ataca în justiţie, printr-o plângere suspensivã de executare, refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea ca magistrat. Mai mult, contestaţia introdusã la Completul de 9 judecãtori ai Curţii Supreme de Justiţie constituie o dovadã cã nu este îngrãdit accesul la justiţie al magistratului nemulţumit de rezultatele examenului de capacitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate nu instituie un tratament discriminatoriu între candidaţii admişi şi candidaţii respinşi la examenul de capacitate, deoarece aceştia se aflã în situaţii juridice distincte. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã, principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, astfel încât, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Cu privire la accesul liber la justiţie, apreciazã cã dispoziţiile criticate nu conţin norme restrictive privind exercitarea acestui drept de cãtre persoanele la care se referã, ci, dimpotrivã, prevãd dreptul acestora de a formula plângere la Curtea Supremã de Justiţie. Totodatã, apreciazã cã posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen nu constituie un drept de sine stãtãtor, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul, prin intermediul procedurilor de examen reglementate de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Prin Încheierea din 20 mai 2002, Curtea Supremã de Justiţie - Completul de 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins:
- "În cazul în care magistratul nu a fost propus de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numit de Preşedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data validãrii examenului de capacitate îi înceteazã calitatea de magistrat.
Împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevãzut la alin. 1. Plângerea este suspensivã de executare. Curtea Supremã de Justiţie judecã plângerea în complet format din 9 judecãtori. Hotãrârea pronunţatã este irevocabilã.[...]"
Curtea reţine cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile <>art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, deoarece critica autorului excepţiei le vizeazã exclusiv pe acestea.
Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2), care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile ulterioare, reglementeazã, în cuprinsul art. 58-64, examenul de capacitate pe care trebuie sã-l susţinã magistraţii stagiari - judecãtori şi procurori - pentru a fi numiţi în funcţie prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 47 din aceeaşi lege, examen care se susţine în faţa unei comisii în compunerea prevãzutã de lege şi ale cãrui rezultate sunt validate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Dispoziţiile criticate nu se referã la validarea examenului de capacitate, ci la situaţia în care, dupã desfãşurarea examenului şi în condiţiile în care candidatul a fost declarat reuşit, Consiliul Superior al Magistraturii refuzã sã propunã Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului. Numai în acest caz, expres prevãzut de lege, magistratul se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie.
Curtea constatã cã dispoziţiile criticate nu contravin principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât prevederile pe care le cuprind se aplicã în mod egal tuturor persoanelor pe care le vizeazã, şi anume candidaţilor declaraţi admişi la examenul de capacitate, care însã - din motive a cãror temeinicie poate fi apreciatã de justiţie - nu au fost propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiţi, prin decret, de Preşedintele României.
De asemenea, Curtea reţine cã, în cadrul procedurii prevãzute de <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, candidaţii declaraţi nereuşiţi la examenul de capacitate nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã cu cei declaraţi reuşiţi la acelaşi examen, astfel cã tratamentul diferenţiat ce li se aplicã - în ceea ce priveşte folosirea cãilor de atac în justiţie - nu încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, fiind justificat în mod obiectiv şi raţional.
Pe de altã parte, Curtea observã cã dispoziţiile art. 21 din Constituţie au în vedere accesul la justiţie pentru apãrarea drepturilor şi a intereselor legitime, adicã a acelor drepturi şi interese care sunt reglementate prin lege.
Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stãtãtor, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a obţine funcţia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementeazã.
A decide altfel ar însemna sã se recunoascã organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluãrile fãcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluãrile proprii ale judecãtorilor, ceea ce ar exceda în mod evident atribuţiilor instanţelor judecãtoreşti.
Aşa fiind, Curtea constatã cã textul criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece nu conţine norme restrictive privind accesul la justiţie al persoanelor la care se referã, ci, dimpotrivã, stabileşte dreptul acestora de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie.
Cu privire la dispoziţiile legale criticate Curtea s-a mai pronunţat, respingând excepţia de neconstituţionalitate, de exemplu prin <>Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 4 martie 2003. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei constante a Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii subzistã şi în prezenta cauzã.

Faţã de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ministerul Public în Dosarul nr. 2/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat asistent,
Claudia Miu

---------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016