Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 479 din 22 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 946 din 25 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Alexandru Lambã în Dosarul nr. 1.113/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei, susţinând neconstituţionalitatea textului de lege criticat, pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat reprezintã o normã tranzitorie care, în materia competenţei instanţelor judecãtoreşti, instituie principiul aplicãrii imediate a noii reglementãri.
În ceea ce priveşte reglementarea pe calea ordonanţei de urgenţã, aceasta este justificatã prin existenţa unei situaţii extraordinare, constând în necesitatea adoptãrii imediate a unor norme procedurale în scopul îmbunãtãţirii actului de justiţie şi al degrevãrii rolului instanţelor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.113/2005, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Alexandru Lambã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã, potrivit textului de lege criticat, instanţa competentã sã soluţioneze recursul declarat într-o cauzã este aceeaşi cu cea care a judecat apelul, astfel încât, în temeiul modificãrilor survenite, ne aflãm în situaţia în care aceeaşi instanţã sã fie învestitã cu controlul legalitãţii propriilor hotãrâri. În acest mod pãrţilor li se îngrãdeşte dreptul la un proces echitabil care implicã egalitatea de arme şi posibilitatea promovãrii unui recurs efectiv, ceea ce este de naturã a încãlca dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi cele ale art. 6 paragraful întâi şi ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 14 paragraful întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Mai mult, dispoziţiile criticate contravin şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât au fost introduse printr-o ordonanţã de urgenţã, în situaţia în care nu existã un caz excepţional care sã justifice salvgardarea unui interes public prin intermediul unor modificãri legislative în regim de urgenţã ale Codului de procedurã civilã.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât aceeaşi instanţã judecã ambele cãi de atac, apelul şi recursul, fapt ce determinã încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a art. 21 din Constituţia României, referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, dacã în materia aplicãrii în timp a normelor de procedurã referitoare la competenţa instanţelor principiul este acela al ultrctivitãţii legii vechi, textul de lege criticat adoptã o soluţie diferitã, constând în aplicarea imediatã a legii noi. O asemenea derogare ţine de competenţa legiuitorului şi nu contravine nici unei prevederi constituţionale, legiuitorul aplicând şi în aceastã materie regula de drept comun consacratã de art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãreia dispoziţiile legii noi de procedurã se aplicã din momentul intrãrii ei în vigoare şi proceselor în curs de judecatã începute sub legea veche.
Modificarea competenţei, aplicarea de îndatã a noilor norme şi stabilirea normelor tranzitorii nu constituie o încãlcare a principiilor constituţionale, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, reglementarea competenţei, a procedurii şi a cãilor de atac reprezintã aributele exclusive ale legiuitorului. Sub acest aspect se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale (de exemplu <>Decizia nr. 129/1995 ), care a statuat cã accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, legiuitorul având posibilitatea de a institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite.
Pe de altã parte se mai apreciazã cã situaţiile tranzitorii decurgând din aplicarea imediatã a normelor de competenţã nu impieteazã asupra exercitãrii drepturilor procesuale ale pãrţilor, întrucât cãile de atac se soluţioneazã de complete diferite, într-o altã compunere a instanţei. În acest sens, tocmai judecarea recursurilor de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi fost de naturã sã impieteze asupra dreptului la un proces echitabil, asupra celeritãţii în materie civilã şi, în ultimã instanţã, asupra liberului acces la justiţie.
Nu pot fi primite nici susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora Codul de procedurã civilã nu poate fi modificat prin ordonanţã de urgenţã. Astfel, art. 73 din Constituţie, care enumerã categoriile de materii ce intrã în sfera de reglementare a legii organice, prevede la alin. (3) lit. t) cã numai Legea fundamentalã poate califica o lege ca atare. Or, art. 126 alin. (2) nu conţine o astfel de calificare, procedura de judecatã şi competenţa instanţelor judecãtoreşti fiind stabilite prin lege ordinarã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, echitatea procesului fiind asiguratã prin aplicarea egalã, faţã de toate pãrţile în proces, a normelor de procedurã dupã care se desfãşoarã judecata, iar termenul rezonabil este apreciat în funcţie de circumstanţele cauzei supuse judecãţii. În plus, stabilirea competenţei şi procedurii de judecatã reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului, dispoziţiile legale criticate fiind în deplinã concordanţã cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a alin. 2 al articolului unic din <>Legea nr. 493/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, raportatã la art. 115 alin. (4) din Constituţie, se apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât ordonanţa de urgenţã nu reprezintã o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci un act normativ adoptat de Guvern, în baza unei prevederi constituţionale, pentru reglementarea unor situaţii extraordinare, în speţã o mai bunã administrare a justiţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, ordonanţã aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 493/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004.
Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul conţinut: "Cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în:
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.";
- Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi."
De asemenea, sunt nesocotite şi prevederile art. 6 paragraful întâi şi ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 14 paragraful întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra criticii având ca obiect dispoziţiile <>art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 instanţa constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 361/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 22 august 2005, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Cu acel prilej, Curtea a învederat cã, "având în vedere susţinerile autorului, potrivit cãrora în litigiul dedus judecãţii recursul ar trebui judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de curtea de apel respectivã, care a soluţionat apelul în aceeaşi cauzã, Curtea constatã cã din dispoziţiile şi principiile constituţionale nu reiese competenţa instanţei supreme de a soluţiona toate recursurile.
În realitate este vorba despre reglementarea unor situaţii tranzitorii, reglementare care nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, întrucât cãile de atac respective - apelul şi recursul - se soluţioneazã de complete diferite, asigurându-se astfel respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dreptului la un recurs efectiv, prevãzut de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã aceastã susţinere este nefondatã, întrucât pãrţile au un real acces la toate cãile de atac, ordinare sau extraordinare, iar faptul cã apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţã, dar într-o compunere diferitã a completelor, nu are semnificaţia unei îngrãdiri aduse efectivitãţii cãilor de atac".
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Faţã de criticile de neconstituţionalitate, potrivit cãrora dispoziţiile "au fost introduse printr-o ordonanţã de urgenţã, în situaţia în care nu existã un caz excepţional care sã justifice salvgardarea unui interes public", Curtea reţine cã în cazul ordonanţelor de urgenţã, care se adoptã de cãtre Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, emiterea lor este condiţionatã de existenţa unor "situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã", iar Guvernul este obligat sã motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei. În ceea ce priveşte <>Ordonanţa de urgenţã nr. 65/2004 , Guvernul a motivat emiterea acesteia prin necesitatea adoptãrii unor mãsuri imediate, de naturã sã înlãture anumite disfuncţionalitãţi în înfãptuirea actului de justiţie, determinate de suprglomerarea activitãţii instanţelor judecãtoreşti, respectiv printr-o mai bunã administrare a dosarelor aflate în curs de judecatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Alexandru Lambã în Dosarul nr. 1.113/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
