Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Rãzvan Constantin Moisa în Dosarul nr. 2.397/866/2011 al Judecãtoriei Paşcani şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 783D/2011.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 798D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Elena Pãsãrelu în Dosarul nr. 598/192/2011 al Judecãtoriei Bolintin-Vale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei, Elena Pãsãrelu, a transmis concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 783D/2011 şi nr. 798D/2011 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 798D/2011 la Dosarul nr. 783D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã procedura reglementatã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã reprezintã o veritabilã cale de atac a soluţiilor procurorului de netrimitere în judecatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 2.397/866/2011, Judecãtoria Paşcani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Rãzvan Constantin Moisa cu ocazia soluţionãrii unei plângeri formulate împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior.
Prin Încheierea din 25 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 598/192/2011, Judecãtoria Bolintin-Vale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Elena Pãsãrelu cu ocazia soluţionãrii unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, întrucât soluţia de respingere dispusã de procurorul ierarhic superior cu privire la plângerea contra actelor procurorului, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecatã, nu poate fi atacatã în faţa instanţei de judecatã. Totodatã, autorul excepţiei Elena Pãsãrelu considerã cã prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã aduc atingere aceloraşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, deoarece soluţia pronunţatã de judecãtor în cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecatã nu este supusã niciunei cãi de atac. Mai aratã cã dispoziţiile de lege criticate aduc atingere şi prevederilor art. 361 şi art. 385^1 din Codul de procedurã penalã.
Judecãtoria Paşcani apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Aratã cã petentul are posibilitatea de a contesta actele efectuate în cursul cercetãrilor dupã finalizarea acestora şi dupã ce procurorul dispune în cauzã, petentul putând sã formuleze plângere potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Judecãtoria Bolintin-Vale nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 242/2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, introduse prin art. XVIII pct. 38 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din acelaşi cod, modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 278 alin. 2^1: "Plângerea formulatã împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilã.";
- art. 278^1 alin. 10: "Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 este definitivã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora hotãrârea pronunţatã de judecãtor în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecatã, este definitivã, nu poate fi reţinutã nicio contradicţie între acest text de lege şi prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi instituirea regulilor de desfãşurarea procesului, deci şi reglementarea cãilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, cã acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac ("Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii"), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai prin lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].
Dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, consacrate de art. 21 şi 24 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu înlãturã posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil. Niciuna din prevederile din Legea fundamentalã şi din Convenţie invocate de autorul excepţiei nu reglementeazã dreptul la exercitarea cãilor de atac în orice cauzã. Astfel, aşa cum s-a arãtat mai sus, art. 129 din Constituţie stipuleazã cã pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac numai în condiţiile legii. Având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în care nu se judecã infracţiunea care a format obiectul cercetãrii sau urmãririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã emisã de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. Prin urmare, eliminarea cãilor de atac în aceastã materie este justificatã de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, legiuitorul urmãrind sã asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotãrâri definitive prin care sã fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.
Referitor la presupusa încãlcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, nu este contrarã principiului egalitãţii în drepturi instituirea unor reguli speciale de procedurã, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, reţinând, totodatã, cã posibilitatea formulãrii plângerii împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, constituie o garanţie procesualã, iar rãmânerea definitivã a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 2^1, introdus în Codul de procedurã penalã prin Legea nr. 202/2010, are ca scop asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie. În acest sens, Curtea a statuat cã, în faza de urmãrire penalã, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât şi pentru eliminarea unor garanţii procesuale, precum cea din speţã, cu condiţia ca actele organelor de urmãrire penalã sã poatã fi cenzurate de instanţa de judecatã. Or, în cazul de faţã, rãmânerea definitivã a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, nu înlãturã dreptul pãrţii interesate de a formula plângere, în condiţiile art. 278^1 alin. 1, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei de clasare şi nici dreptul de a beneficia de garanţiile procesuale care însoţesc faza judecãţii propriu-zise şi de cãile de atac prevãzute de lege în cazul trimiterii în judecatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Rãzvan Constantin Moisa în Dosarul nr. 2.397/866/2011 al Judecãtoriei Paşcani şi de Elena Pãsãrelu în Dosarul nr. 598/192/2011 al Judecãtoriei Bolintin-Vale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
