Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 478 din 9 noiembrie 2004 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 178 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 69 din 20 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 173 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 22/2004.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se aratã cã prevederile criticate nu încalcã textul constituţional al art. 21 alin. (4), întrucât acestea nu consacrã existenţa unei jurisdicţii speciale administrative obligatorii, astfel încât partea se poate adresa direct instanţei de judecatã, în conformitate cu dispoziţiile art. 169 din Codul de procedurã fiscalã. În acest sens se invocã şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 409/2004 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 22/2004, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 173 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã, din oficiu, de instanţa de judecatã.
Tribunalul Satu Mare, în motivarea excepţiei, considerã cã prevederile <>art. 173 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (4). Se aratã cã textul legal criticat este neconstituţional "în mãsura în care se interpreteazã ca obligatorie parcurgerea procedurii administrativ jurisdicţionale", întrucât în aceastã situaţie contravine art. 21 alin. (4) din Constituţie, "în conformitate cu care jurisdicţiile administrative sunt facultative şi gratuite".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
În punctul de vedere prezentat se aratã cã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 182 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, "hotãrârea organului de jurisdicţie administrativã este supusã controlului judecãtoresc". Astfel, se apreciazã cã "instituirea unei asemenea proceduri speciale are ca scop asigurarea accesului la justiţie şi nu limitarea acestuia", ceea ce nu contravine textului constituţional invocat.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Se aratã cã <>art. 169 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, astfel cum a fost modificat prin <>Legea de aprobare nr. 174/2004 , stabileşte regimul juridic al contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, "iar în formularea actualã acesta consacrã caracterul facultativ al acestei jurisdicţii administrative şi posibilitatea contestatorului de a se adresa direct instanţei judecãtoreşti". Potrivit punctului de vedere formulat, contestaţia este o cale administrativã de atac şi "nu înlãturã dreptul la acţiune al celui care se considerã lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii".
Totodatã, se apreciazã cã "nici chiar în formularea iniţialã a prevederilor <>art. 169 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã nu se putea susţine cã soluţionarea pe cale administrativjurisdicţionalã a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale avea un caracter obligatoriu, contestatorul având posibilitatea de a opta, ab initio, între cele douã cãi jurisdicţionale".
Prin urmare, Guvernul considerã cã "susţinerea autoarei excepţiei referitoare la încãlcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituţia României [...] a rãmas, în prezent, fãrã obiect".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile <>art. 173 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã a fost aprobatã prin <>Legea nr. 174/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004, şi, în baza prevederilor art. II din aceastã lege, a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004. Dupã republicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 , dispoziţiile art. 178 au preluat, în esenţã, soluţia legislativã cuprinsã în textul fostului art. 173. În concordanţã cu jurisprudenţa sa, Curtea va examina constituţionalitatea textului din Codul de procedurã fiscalã care a conservat reglementarea legalã anterioarã, acesta având urmãtorul cuprins:
- Art. 178: "(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de creanţã privind datoria vamalã se soluţioneazã dupã cum urmeazã:
a) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, precum şi accesorii ale acestora, al cãror cuantum este sub 5 miliarde lei, se soluţioneazã de cãtre organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal sau, dupã caz, de cãtre organul fiscal stabilit la art. 33 alin. (3);
b) contestaţiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, precum şi accesorii ale acestora, al cãror cuantum este sub 5 miliarde lei, se soluţioneazã de cãtre organele competente constituite în cadrul respectivelor direcţii generale de administrare a marilor contribuabili;
c) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, accesoriile acestora, al cãror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum şi cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale se soluţioneazã de cãtre organe competente de soluţionare constituite la nivel central.
(2) Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţioneazã de cãtre organele fiscale emitente.
(3) Contestaţiile formulate de cei care se considerã lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţioneazã de cãtre organul ierarhic superior organului fiscal competent sã emitã acel act.
(4) Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritãţile administraţiei publice locale se soluţioneazã de cãtre acestea.
(5) Cuantumul sumelor prevãzute la alin. (1) se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 21 alin. (4), acestea având urmãtorul cuprins:
- Art. 21 alin. (4): "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã obligativitatea parcurgerii unei cãi administrativ-jurisdicţionale pentru soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale este de naturã a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (4), conform cãrora jurisdicţiile administrative sunt facultative şi gratuite.
În legãturã cu aceste susţineri, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 178 din Codul de procedurã fiscalã instituie în materia impozitelor şi taxelor, precum şi a contribuţiilor şi datoriilor vamale proceduri prealabile administrative de contestare a actelor emise de organele fiscale sau vamale - recursuri graţioase la organele administrative emitente sau recursuri ierarhice, la organele ierarhic superioare ale autoritãţilor emitente ale actelor respective, soluţiile acestora neavând însã caracterul unor acte administrative jurisdicţionale. Astfel cum s-a arãtat prin <>Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004 , "asemenea proceduri, în care soluţionarea plângerilor şi a contestaţiilor introduse de persoanele interesate este atribuitã însuşi organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activitãţii de jurisdicţie - caracterizatã prin soluţionarea de cãtre un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcţiei administrative", iar actele de soluţionare a contestaţiilor sau reclamaţiilor emise de cãtre aceste organe sunt acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecatã.
De altfel, potrivit dispoziţiilor <>art. 169 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 174/2004 , "Contestaţia este o cale administrativã de atac şi nu înlãturã dreptul la acţiune al celui care se considerã lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii".
Curtea reţine cã textul art. 21 alin. (4) din Constituţie prevede cã jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite, fãrã a se referi la cãile administrative de atac.
În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004 , prin care a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate care privea, printre altele, dispoziţiile art. 169-182 din Codul de procedurã fiscalã.
Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 178 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 22/2004.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
