Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 478 din 22 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 951 din 26 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 5 alin. (1) şi <>art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 ", excepţie ridicatã de Ye Xiudan şi Ye Xiao în dosarele nr. 551/RF/2005 şi nr. 7.895/RF/2004 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal, cauze înregistrate la Curtea Constituţionalã sub nr. 484D/2005, respectiv nr. 527D/2005.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 484D/2005 şi nr. 527D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 527D/2005 la Dosarul nr. 484D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã prin deciziile nr. 281 din 7 iunie 2005 şi nr. 345 din 28 iunie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Considerã cã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina modificarea jurisprudenţei constante a Curţii în materie, soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza deciziilor menţionate se impun a fi menţinute şi în prezenta cauzã şi, în consecinţã, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 28 şi 21 aprilie 2005, pronunţate în dosarele nr. 551/RF/2005 şi nr. 7.895/RF/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 5 alin. (1) şi <>art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 ". Excepţia a fost ridicatã de Ye Xiudan şi Ye Xiao în cauze civile având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a respins plângerile acestora împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie umanitarã condiţionatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (2), precum şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care instituie şi garanteazã dreptul persoanei la protecţie împotriva riscului de torturã, pedepse sau tratamente inumane sau degradante.
Se susţine cã textul de lege menţionat nu este "suficient de accesibil şi precis încât sã înlãture orice risc de arbitrariu" şi nu îndeplineşte criteriul de calitate consacrat atât de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi în practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului ("cauza B. contra Franţei"). Dispoziţiile legale criticate permit interpretãri "eronate" în sensul limitãrii condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã, pedepse sau tratamente inumane sau degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiatã de persecuţie, pentru unul dintre cele cinci motive cuprinse în definiţia Convenţiei de la Geneva (rasa, religia, naţionalitatea, opinii politice, apartenenţa la un anumit grup social). Or, astfel de limitãri sunt contrare principiilor fundamentale cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţie şi în art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece aceste principii - absolute şi necondiţionate - devin incidente "în toate cazurile existenţei riscului de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante, indiferent de motive".
Totodatã, dispoziţiile <>art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 "nu includ în motivele de acordare a protecţiei umanitare pedepsele inumane sau degradante, limitând astfel şi mai mult sfera posibilitãţilor de acordare a acesteia".
Autoarea excepţiei, Ye Xiudan, menţioneazã cã, în fapt, se aflã în situaţia de a fi supusã sterilizãrii forţate, la întoarcerea în statul de origine, deoarece a încãlcat regulamentul planificãrii natalitãţii prin naşterea a trei copii. Or, instanţa de fond nu a apreciat aceastã situaţie ca fiind un motiv de acordare a unei forme de protecţie umanitarã condiţionatã.
Se precizeazã, de asemenea, cã "prezenta excepţie nu priveşte dispoziţiile <>art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , republicatã, întrucât noile dispoziţii, aşa cum au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 , nu sunt aplicabile cauzei de faţã - potrivit art. 36 din acelaşi act normativ - cererea de acordare a unei forme de protecţie umanitarã fiind anterioarã intrãrii în vigoare a modificãrilor".
În final, se face referire şi la practica Curţii Europene a Drepturilor Omului de a interveni în planul legislaţiei naţionale, în mod excepţional, însã, atunci când constatã cã o lege internã nu respectã criteriul calitãţii, impus de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "argumentele invocate se referã la posibilitatea interpretãrii restrictive a prevederilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , fãrã a releva însã un real conflict între textul în cauzã şi norma înscrisã în art. 22 din Constituţie".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a textului de lege criticat faţã de prevederile <>art. 22 din Constituţie, se aratã cã prin Decizia nr. 151 din 17 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2003, Curtea Constituţionalã a reţinut cã beneficiul acordãrii unei forme de protecţie umanitarã condiţionatã, reglementatã de <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , "se aflã în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi integritate fizicã şi psihicã, prevãzut de art. 22 din Constituţie".
În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cãrora dispoziţiile de lege criticate contravin art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se precizeazã cã principalul scop al acestui articol este de a proteja demnitatea umanã şi integritatea fizicã şi mentalã a persoanei, prin instituirea unei obligaţii negative a statului de a nu practica tortura şi de a nu aplica tratamente inumane şi degradante, dar şi a unei obligaţii pozitive, ce constã în protejarea oricãrei persoane aflate sub jurisdicţia sa contra unei situaţii iremediabile de pericol de a fi supusã la rele tratamente, chiar dacã acest risc ar urma sã se materializeze în afara teritoriului sãu. Or, reglementarea, prin ordonanţa criticatã, a condiţiilor în care se poate acorda protecţia umanitarã condiţionatã reprezintã tocmai asumarea de cãtre stat a acestei obligaţii pozitive.
Referitor la susţinerile autorilor excepţiei potrivit cãrora dispoziţiile art. 5 lit. b) limiteazã cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã sau de tratamente inumane sau degradante are la bazã unul dintre cele cinci criterii prevãzute de Convenţia de la Geneva, se aratã cã prin <>Decizia nr. 291 din 1 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 21 ianuarie 2002, Curtea Constituţionalã a constatat cã "aprecierea conţinutului şi înţelesului termenilor dintr-un text de lege, precum şi a gradului de obiectivitate a criteriilor stabilite de legiuitor pentru adoptarea unor acte de decizie de cãtre autoritãţile chemate sã aplice legea, cu alte cuvinte, interpretarea legii nu intrã în competenţa justiţiei constituţionale, ci în competenţa instanţelor de drept comun".
În sfârşit, se menţioneazã cã, urmare a modificãrilor şi completãrilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 , art. 5 prevede, ca motiv de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, pe lângã riscul de a fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante, şi pe acela al riscului de a fi supus pedepselor inumane sau degradante.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 5 pct. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã, sunt constituţionale.
În acest sens, se aratã cã stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a condiţiilor în care se va acorda protecţie umanitarã condiţionatã este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi integritate fizicã şi psihicã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare şi motivãrilor formulate de autorii excepţiei, dispoziţiile "art. 5 alin. (1) şi <>art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , modificate prin <>Legea nr. 323/2001 ". <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, modificatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004, şi republicatã apoi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 5: "Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în:
(...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 22 alin. (2): "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant."
De asemenea, autorii excepţiei invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, conform cãrora "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse, în repetate rânduri, controlului de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 151 din 17 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2003, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , reţinând cã nu sunt încãlcate prevederile art. 22 din Constituţie.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 281 din 7 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 13 iulie 2005, precum şi prin <>Decizia nr. 345 din 28 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 25 august 2005, Curtea a constatat constituţionalitatea <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 faţã de aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate ca fiind încãlcate şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la lipsa de claritate şi precizie a textului de lege atacat, Curtea, prin deciziile anterior menţionate, a reţinut cã acesta "(...) oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitatã de protecţie umanitarã. Determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedeazã obiectul controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în aceastã materie sau instanţei de judecatã."
Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina modificarea jurisprudenţei sale în materie, Curtea constatã cã soluţiile şi argumentele ce au stat la baza deciziilor amintite îşi menţin valabilitatea.
În ceea ce priveşte precizãrile exprese ale autorilor excepţiei, potrivit cãrora dispoziţiile de lege criticate vizeazã forma acestora aşa cum au fost modificate prin <>Legea nr. 323/2001 , şi nu aşa cum au fost ele modificate ulterior prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 , Curtea Constituţionalã constatã cã acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea decide asupra dispoziţiilor de lege în vigoare. În acest sens, Curtea a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu prin <>Decizia nr. 214 din 6 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iunie 2004, cã textul de lege supus controlului trebuie sã fie în vigoare, deoarece intervenţia Curţii în aprecierea constituţionalitãţii unor norme juridice care şi-au încetat existenţa ar fi contrarã rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, precum şi principiului neretroactivitãţii legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Ye Xiudan şi Ye Xiao în dosarele nr. 551/RF/2005 şi nr. 7.895/RF/2004 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
