Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 477 din 22 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 928 din 18 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, excepţie ridicatã de Ioana Elisabeta Cantacuzino în Dosarul nr. 829/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat, lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei considerã cã menţinerea valabilitãţii Listei cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobatã de Comisia Naţionalã a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992, este de naturã a încãlca prevederile art. 21, 44 şi 51 din Constituţie. Se considerã cã, în acest mod, este limitat nejustificat atributul de dispoziţie al dreptului de proprietate. Totodatã, se apreciazã cã sunt încãlcate prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, prin menţinerea valabilitãţii listei în cauzã, proprietarii imobilelor clasate ca monumente istorice nu au fost în mãsurã sã atace în contencios administrativ înscrierea efectuatã. Autorul excepţiei solicitã constatarea neconstituţionalitãţii prevederilor <>art. 38 din Legea nr. 422/2001 , care sunt într-o strânsã legãturã cu cele ale art. 60 alin. (1) din lege, întrucât acestea, deşi limiteazã dreptul de proprietate, au fost adoptate printr-o lege ordinarã şi nu printr-o lege organicã. În consecinţã, se solicitã admiterea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În acest sens se apreciazã cã dispoziţiile criticate au caracter tranzitoriu şi prelungesc efectele aplicãrii listei în cauzã pe o perioadã de maximum 3 ani. Or, prin intrarea în vigoare a <>Ordinului ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizatã, şi a Listei monumentelor istorice dispãrute la 16 iunie 2004, prevederile <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 şi-au încetat aplicabilitatea.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 829/2005, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, excepţie ridicatã de Ioana Elisabeta Cantacuzino într-o cauzã având ca obiect soluţionarea apelului împotriva sentinţei prin care a fost respinsã o acţiune pentru constatarea nulitãţii absolute a unui contract de vânzare-cumpã rare încheiat la data de 4 septembrie 2003, cu privire la un imobil clasificat monument istoric.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 încalcã textele constituţionale ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi şi ale art. 51. Totodatã, se considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 pct. 1 din Protocolul adiţional la convenţie.
Autorul excepţiei considerã cã textul legal criticat, menţinând, "în mod arbitrar şi nelegal", calitatea de monument istoric a unui imobil, realizeazã, "practic, o nouã naţionalizare", ceea ce este de naturã a încãlca prevederile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 pct. 1 din Protocolul adiţional la convenţie. De asemenea, se apreciazã cã, deşi "<>Legea nr. 422/2001 prevede dreptul proprietarului imobilului de a contesta ordinul ministrului de clasificare a bunului", dispoziţiile legale criticate nu oferã proprietarilor aceastã posibilitate cu privire la monumentele înscrise în lista aprobatã în anii 1991-1992 şi, în consecinţã, sunt încãlcate prevederile art. 21 şi 51 din Constituţie, "care garanteazã accesul la justiţie şi dreptul de a formula cereri pentru apãrarea drepturilor proprii".
De asemenea, astfel cum reiese din motivarea excepţiei, autorul acesteia considerã cã textul <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 contravine şi prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 11 alin. (2) şi (3), ale art. 12 alin. (4), ale art. 13 alin. (2) şi ale art. 15 alin. (2) din aceeaşi lege.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii instanţa aratã cã dispoziţiile legale criticate "reprezintã norme juridice tranzitorii şi prevãd prelungirea efectelor clasãrii stabilite în baza <>Ordonanţei Guvernului nr. 27/1992 pe o perioadã de maximum 3 ani de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 422/2001 , respectiv pânã la data de 24 iulie 2004". De asemenea, se apreciazã cã "existenţa unei liste de clasare a monumentelor istorice şi stabilirea unui regim special de protejare a acestor bunuri imobile nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, dimpotrivã, sunt în concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Constituţie".
Instanţa considerã cã existenţa unui drept de preempţiune al statului, în cazul clasãrii unui bun în calitate de monument istoric, nu poate fi consideratã o îngrãdire a dreptului de proprietate. Totodatã, se aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile art. 1 pct. 1 din Protocolul adiţional la convenţie, având în vedere cã "pct. 2 al aceluiaşi articol recunoaşte statelor dreptul de a reglementa prin lege folosinţa bunurilor conform interesului general".
În opinia instanţei, nu sunt încãlcate nici dispoziţiile art. 21 şi ale art. 51 alin. (1) din Constituţie şi nici cele ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât "proprietarii bunurilor declarate ca monumente istorice pot solicita Ministerului Culturii declasarea bunului, iar în ipoteza unui rãspuns negativ, pot contesta acest refuz în justiţie, conform procedurii contenciosului administrativ".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 este neîntemeiatã, având în vedere faptul cã "legiuitorul este îndrituit sã reglementeze diferitele aspecte legate [de dreptul de proprietate] în concordanţã cu interesul naţional, legislaţia europeanã trasând doar reguli şi principii generale". În ceea ce priveşte posibilitatea legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, Guvernul invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 127 din 16 noiembrie 1994 şi nr. 564 din 16 decembrie 2004.
Se apreciazã cã prevederile legale criticate nu încalcã principiul constituţional al liberului acces la justiţie, ci exprimã "doar opţiunea legiuitorului de a stabili reguli speciale [...], ceea ce înseamnã cã o persoanã îşi poate valorifica dreptul de proprietate, dar numai în anumite condiţii stabilite de legiuitor". Guvernul aratã cã "textul <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 nu îngrãdeşte dreptul de dispoziţie al proprietarului [...], un astfel de proprietar poate cere declasarea bunului şi poate urma procedura contenciosului administrativ în cazul unui rãspuns negativ". Totodatã, se apreciazã cã prevederile criticate nu contravin textului art. 51 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se aratã cã "dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie şi nici dreptul pãrţilor la un proces echitabil, la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, aceştia beneficiind de toate garanţiile procesuale". Avocatul Poporului apreciazã cã textul <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 nu opereazã un transfer de proprietate şi, în consecinţã, "nu aduce atingere dreptului de proprietate al persoanelor fizice".
Totodatã, se considerã cã textul legal criticat "nu conţine norme contrare dreptului cetãţenilor de a se adresa autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 24 iulie 2001, care au urmãtorul cuprins: "(1) Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobatã de Comisia Naţionalã a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992, rãmâne în vigoare şi produce efecte ca atare timp de maximum 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, perioadã în care aceasta va fi actualizatã potrivit art. 3, 7 şi 21."
Textele constituţionale invocate, în mod expres, în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi şi ale art. 51. Este de reţinut faptul cã, deşi autorul excepţiei invocã în susţinerea acesteia întregul text al art. 51 din Constituţie, în realitate, astfel cum rezultã din motivarea criticii de neconstituţionalitate, aceasta se referã numai la prevederile art. 51 alin. (1) din Constituţie. Aceste texte constituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular [...].";
- Art. 51 alin. (1): "Cetãţenii au dreptul sã se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor."
Totodatã, în susţinerea criticii de neconstituţionalitate, sunt invocate şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 paragraful 1 din Primul protocol adiţional la convenţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 6 pct. 1 din Convenţie: "1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei.";
- Art. 1 paragraful 1 din Primul protocol adiţional la convenţie: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."
În esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã menţinerea în vigoare a Listei cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobatã de Comisia Naţionalã a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992, este de naturã a contraveni atât prevederilor art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi şi ale art. 51 alin. (1) din Constituţie, cât şi celor ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv ale art. 1 paragraful 1 din Primul protocol adiţional la convenţie.
Curtea observã cã textul legal criticat face parte din titlul VII - Dispoziţii tranzitorii şi finale - al <>Legii nr. 422/2001 , fiind o normã juridicã tranzitorie cu aplicare limitatã în timp, potrivit <>art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004. Astfel, dispoziţiile <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 prevãd prelungirea efectelor clasãrii stabilite în baza <>Ordonanţei Guvernului nr. 27/1992 pe o perioadã de maximum 3 ani de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 422/2001 , respectiv pânã la data de 24 iulie 2004.
Totodatã, Curtea observã cã, anterior sesizãrii sale, în baza dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din lege, a fost emis <>Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizatã, şi a Listei monumentelor istorice dispãrute, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 16 iulie 2004, listã care cuprinde şi monumentele istorice clasate ca atare prin Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobatã de Comisia Naţionalã a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992.
În consecinţã, potrivit <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibilã, întrucât textul legal criticat nu mai este în vigoare, acesta încetându-şi efectele la data de 16 iulie 2004, când a fost publicat în Monitorul Oficial al României <>Ordinul nr. 2.314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizatã, şi a Listei monumentelor istorice dispãrute, emis de ministrul culturii şi cultelor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca fiind inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, excepţie ridicatã de Ioana Elisabeta Cantacuzino în Dosarul nr. 829/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
