Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 477 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Cabinetul individual nr. 13 Dr. Micul Nicolae Sorin din Constanţa în Dosarul nr. 4.742/83/CA/2009-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.742/83/CA/2009-R, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de reclamantul Cabinet individual nr. 13 Dr. Micul Nicolae Sorin din Constanţa într-o cauzã în contencios administrativ având ca obiect obligarea de emitere a unui act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate, fãcând referire doar la contractele încheiate de autoritãţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã, iar nu şi la cele ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate privatã aparţinând statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale, sunt contrare prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie referitoare la controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia invocatã este neîntemeiatã, din conţinutul art. 126 alin. (6) din Constituţie rezultând cã este garantat controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice pe calea contenciosului administrativ, iar din teza a doua a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 rezultând cã sunt asimilate actelor administrative în sensul acestei legi şi contractele încheiate de autoritãţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul susţine cã din categoria contractelor enumerate la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 fac parte acelea pe care doctrina şi legea le denumeşte "contracte administrative", contracte distincte de celelalte contracte pe care autoritãţile publice le încheie în regim de drept privat. Asimilarea acestor contracte actelor administrative a fost fãcutã plecând de la regimul juridic special aplicabil acestor contracte. Celelalte contracte încheiate de autoritãţile publice sunt şi rãmân supuse unui regim de drept privat (civil, comercial), litigiile izvorâte din încheierea şi executarea lor fiind date în competenţa instanţelor care soluţioneazã astfel de litigii, iar nu a celor de contencios administrativ. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au urmãtorul conţinut: Art. 2. - "Semnificaţia unor termeni" "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: [...] c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publicã, în regim de putere publicã, în vederea organizãrii executãrii legii sau a executãrii în concret a legii, care dã naştere, modificã sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autoritãţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã, executarea lucrãrilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevãzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ". Din analiza motivãrii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (6) din Constituţie referitoare la controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: Textul de lege criticat defineşte "actul administrativ" ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publicã, în regim de putere publicã, în vederea organizãrii executãrii legii sau a executãrii în concret a legii, care dã naştere, modificã sau stinge raporturi juridice. Totodatã, potrivit aceluiaşi text de lege, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autoritãţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã, executarea lucrãrilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã, deoarece face referire doar la contractele încheiate de autoritãţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã, iar nu şi la cele ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate privatã aparţinând statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece, potrivit normei constituţionale invocate, controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Or, Curtea reţine cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte controlul judecãtoresc, pe calea contenciosului administrativ, al actelor administrative ale autoritãţilor publice, ci defineşte noţiunea de "act administrativ". Calificarea unui anumit contract ca fiind act administrativ aparţine în exclusivitate instanţelor judecãtoreşti chemate sã soluţioneze un litigiu. În acelaşi sens, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei au în realitate natura unor considerente de fapt, relevante pentru soluţionarea recursului aflat pe rolul instanţei, iar nu a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, şi urmãresc modalitatea în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat prevederile de lege criticate. Or, aceste aspecte nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, aceasta nefiind instanţã de control judiciar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Cabinetul individual nr. 13 Dr. Micul Nicolae Sorin din Constanţa în Dosarul nr. 4.742/83/CA/2009-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
