Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 476 din 8 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302^1 alin. 1 si art. 322 pct. 6 din Codul de procedura civila
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 şi ale art. 322 pct. 6 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Daniel Craiovan în Dosarul nr. 11.665/CA/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca fiind inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, arãtând cã acest text a fost deja declarat neconstituţional, şi ca fiind neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 322 pct. 6 din acelaşi act normativ.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 11.665/CA/2005, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 şi ale art. 322 pct. 6 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Daniel Craiovan cu prilejul soluţionãrii unei cereri de revizuire împotriva unei decizii civile. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, urmãtoarele: formula "sub sancţiunea nulitãţii" din art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reprezintã un exces de zel al legiuitorului, care încalcã art. 21, 24 şi 129 din Constituţie. Cu privire la art. 322 pct. 6 din Codul de procedurã civilã, aratã cã este discriminator, contravenind, aşadar, art. 16 din Constituţie, deoarece permite numai statului şi altor persoane juridice de drept public sau de utilitate publicã, care au fost apãrate cu viclenie de cei însãrcinaţi sã-i apere, sã foloseascã calea de atac a revizuirii, în vreme ce alte persoane fizice şi juridice care s-ar gãsi în aceeaşi situaţie nu au deschisã calea revizuirii. Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, aratã cã acesta este contrar Legii fundamentale pentru motivele reţinute în <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2005 ; de asemenea, învedereazã Curţii cã, "deşi textul art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã prevede sancţiunea nulitãţii absolute, el nu ocroteşte un interes general, ci un interes personal, aparţinând pãrţii potrivnice, situaţie în care se impune ca nulitatea prevãzutã de lege sã aibã un caracter relativ". Referitor la art. 322 pct. 6 din Codul de procedurã civilã, considerã cã acest text creeazã o "realã discriminare între stat, pe de o parte, ca subiect de drept, şi celelalte subiecte de drept, persoane fizice şi juridice, pe de altã parte, prin faptul cã de calea extraordinarã de atac a revizuirii, întemeiatã pe acest text de lege, poate sã uzeze doar instituţia statului, nu şi alte subiecte de drept". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Avocatul Poporului apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 şi art. 322 pct. 6 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii potrivit cãrora: - art. 302^1 alin. 1: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, urmãtoarele menţiuni: a) numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupã caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacã recurentul locuieşte în strãinãtate, va arãta şi domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul; b) indicarea hotãrârii care se atacã; c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiazã recursul şi dezvoltarea lor sau, dupã caz, menţiunea cã motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; d) semnãtura."; - art. 322 pct. 6: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...] 6. dacã statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publicã, dispãruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelã sau consiliu judiciar*) nu au fost apãraţi deloc sau au fost apãraţi cu viclenie de cei însãrcinaţi sã-i apere." ------ *) Termenul "consiliu judiciar" a fost eliminat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 .
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 16, 21, 24 şi 129 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare şi folosirea cãilor de atac. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: I. Art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã se referã la condiţiile de formã pe care trebuie sã le îndeplineascã cererea de recurs. Curtea constatã însã cã excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã într-un litigiu având ca obiect o cerere de revizuire. Aşadar, judecarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu are legãturã cu soluţionarea cererii de revizuire, în sensul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta fiind, aşadar, inadmisibilã. II. Cu privire la art. 322 pct. 6 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acesta apãrã, prin posibilitatea declanşãrii revizuirii, douã categorii de interese, circumscrise unor categorii de subiecte de drept limitativ prevãzute de lege. Astfel, acest text de lege se referã la persoanele dispãrute, incapabile sau puse sub curatelã; acestea constituie o categorie faţã de care legiuitorul a manifestat o grijã specialã, având în vedere situaţia defavorizatã în care se gãsesc aceste persoane, luând mãsuri de protecţie sporitã a intereselor acestora. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate se referã la stat şi la alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publicã. Faţã de acestea, justificarea posibilitãţii de a promova calea de atac a revizuirii, atunci când nu au fost apãraţi deloc sau au fost apãraţi cu viclenie, provine din necesitatea ocrotirii cu precãdere a interesului public pe care îl realizeazã subiectele de drept enumerate, care ar fi grav afectat dacã nu ar avea deschisã calea de atac a revizuirii. De asemenea, nu se poate reţine existenţa vreunei discriminãri între aceste persoane de drept public şi persoanele private, fie ele fizice sau juridice, deoarece cele douã categorii se gãsesc în situaţii juridice obiectiv diferite, unele fiind purtãtoare ale prerogativelor de putere publicã, exorbitante faţã de dreptul comun, iar celelalte urmãrind numai realizarea unui interes privat. Aşadar, tratamentul juridic diferit al celor douã categorii de persoane - publice şi private - este justificat de existenţa unui criteriu obiectiv şi raţional de diferenţiere, care este existenţa unei cauze de interes public. Aceastã soluţie este în concordanţã şi cu jurisprudenţa constantã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform cãreia orice diferenţã de tratament, fãcutã între persoane aflate în situaţii analoage, trebuie sã-şi gãseascã o justificare obiectivã şi rezonabilã (a se vedea cauza Marckx contra Belgiei, 1979).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Daniel Craiovan în Dosarul nr. 11.665/CA/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. 2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 6 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent, Mãdãlina Ştefania Diaconu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
