Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 476 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 476 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 804 din 12 octombrie 2016

Comenteaza legea


    Valer Dorneanu          - preşedinte
    Mircea Ştefan Minea     - judecător
    Daniel Marius Morar     - judecător
    Mona-Maria Pivniceru    - judecător
    Puskas Valentin Zoltan  - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu   - judecător
    Augustin Zegrean        - judecător
    Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea "GB INDCO" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 563/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 901 D/2015.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că asupra textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015 şi Decizia nr. 93 din 25 februarie 2016, în acest ultim caz excepţia fiind ridicată de acelaşi autor ca şi în prezenta cauză. Se solicită păstrarea jurisprudenţei Curţii şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia civilă nr. 1.415 din 9 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 563/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Excepţia a fost ridicată de Societatea "GB INDCO" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei decizii emise de Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, decizie prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de autor pentru nedepunerea garanţiei de bună conduită.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că accesul, formularea şi exercitarea căilor de atac în sistemul achiziţiilor publice reprezintă un aspect al accesului liber la justiţie, drept fundamental protejat de art. 21 din Constituţie. Prin instituirea obligativităţii constituirii unei garanţii de bună conduită drept condiţie de admisibilitate a exercitării căii de atac a contestaţiei adresate Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau direct instanţei de judecată legiuitorul a reglementat o limită a accesului liber la justiţie, aspect care se constituie într-o veritabilă intervenţie a statului în configurarea şi structurarea acestui drept fundamental. Procedura contestaţiei, reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, este o jurisdicţie specială administrativă, care trebuie să fie "facultativă şi gratuită" conform art. 21 alin. (4) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 701 din 27 noiembrie 2014). Obligaţia constituirii garanţiei există şi în cazul în care participantul la o procedură de achiziţie publică se adresează direct instanţei de judecată. Aşadar, indiferent de calea urmată pentru a ataca un act al unei autorităţi contractante considerat abuziv (contestaţia la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau contestaţia la instanţa de judecată), participantul la o procedură de achiziţie publică este supus aceleiaşi obligaţii de constituire a unei "garanţii de bună conduită". Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea măsurii criticate este însă unul nelegitim. Deşi, în mod declarativ, are în vedere fluidizarea procedurii de achiziţie, în mod real asigură prezervarea sistemului de achiziţii publice aşa cum este el configurat (nu prin prevederile legale existente, ci prin practica autorităţilor contractante). Prin adoptarea Directivei nr. 89/665/CEE Consiliul a relevat drept un principal motiv în adoptarea acestei reglementări comunitare forţa regeneratoare şi reformatoare a exercitării căilor de atac din sistemul achiziţiilor publice.
    6. Aşadar, scopul legitim al instituirii căilor de atac împotriva actelor autorităţilor contractante este acela de a feri sistemul de abuzurile acestor autorităţi. În acest context, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că măsura introducerii garanţiei de bună conduită este redundantă şi excesivă, existând deja reglementări care să asigure acelaşi scop, şi, de asemenea, autorul arată că termenele prevăzute de lege pentru derularea căilor de atac din sistemul achiziţiilor publice sunt scurte şi asigură celeritatea impusă de natura procedurilor de achiziţie publică.
    7. În ceea ce priveşte pretinsele pagube pe care le-ar suferi autorităţile contractante şi statul în ansamblul său, ca urmare a promovării abuzive a căilor de atac din sistemul achiziţiilor publice, autorul arată că acestea pot fi sancţionate şi recuperate prin procedurile de drept comun. De altfel, chiar legea specială în materia achiziţiilor publice are deja prevederi menite să descurajeze utilizarea abuzivă a căilor de atac şi să asigure despăgubirea rapidă a autorităţii contractante prejudiciate, respectiv art. 43^1 cu privire la garanţia de participare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. În practică, însă, pretinsele părţi prejudiciate nu au utilizat aceste mijloace existente în legislaţie pentru a descuraja fenomenul şi pentru a obţine despăgubirile cuvenite pentru prejudiciul pretins. Faţă de acestea, autorul excepţiei consideră că legiuitorul a adoptat o măsură care nu este necesară, inutilă din perspectiva legislaţiei deja existente, cu scopul de a restricţiona accesul agenţilor economici la căile de atac, neexistând un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general, referitoare la buna administrare a sistemului de achiziţii publice, şi protecţia drepturilor fundamentale ale participantului la acest sistem, consacrându-se un dezechilibru între cele două interese concurente.
    8. Condiţionarea exercitării căii de atac de constituirea, la dispoziţia autorităţii contractante, a unei garanţii de bună conduită, drept condiţie de admisibilitate a accesului la justiţie, impune condiţii excesive pentru exercitarea căii de atac, respectiv cheltuieli ocazionate de plata taxei judiciare de timbru, fără a fi însă reglementat un mecanism de natură a acorda ajutor public judiciar pentru agenţii economici care doresc utilizarea căilor de atac şi se află în imposibilitate de a-şi finanţa aceste obligaţii procesuale. În acest context, menţionează Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 89/665/CEE şi 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce priveşte ameliorarea eficacităţii căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice. De asemenea, expune aspecte referitoare la situaţia concretă a societăţii şi susţine că, deşi, teoretic, statul permite accesul liber la justiţie, practic persoana participantă la o procedură de achiziţie publică nu se poate adresa justiţiei. Totodată, precizează că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică. În acest sens, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului de acces la justiţie (Hotărârea din 9 octombrie 1979, pronunţată în Cauza Airey împotriva Irlandei), iar restricţiile care sunt de o natură pur financiară şi care sunt complet lipsite de legătura cu temeiurile căii de atac sau cu şansele sale de succes trebuie să fie supuse în mod special unei cercetări din punctul de vedere al intereselor justiţiei (Hotărârea din 26 iulie 2005, pronunţată în Cauza Podbielski şi PPU Polpure împotriva Poloniei).
    9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, la preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi arătând că garanţia de bună conduită se restituie la final.
    10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    11. Guvernul a transmis punctul său de vedere, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 271^1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 271^1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, şi au următorul cuprins: "(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.
    (2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1)."
    15. Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii a fost abrogată prin art. 238 lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016, care a intrat în vigoare la data de 26 mai 2016. Potrivit art. 236 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, acest act normativ se aplică procedurilor de atribuire iniţiate după data intrării sale în vigoare.
    16. În legătură cu examinarea unor texte de lege abrogate, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanţând interpretarea sintagmei "în vigoare" din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a reţinut că obiectul controlului îl formează "dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare". Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizată, chiar dacă au fost abrogate, deoarece acestea produc efecte în cauza în care excepţia a fost ridicată.
    17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra prevederilor criticate s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 93 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 19 aprilie 2016, excepţie ridicată de acelaşi autor, având o motivare similară. Cu acel prilej, făcând referire la jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015 (paragrafele 31-36), Decizia nr. 271 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015, sau Decizia nr. 400 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2015, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 21, Curtea a constatat că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti îi revine legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
    19. În acest context, Curtea a reţinut faptul că, astfel cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 [care modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006], legiuitorul delegat, având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente, care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi care să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive, care tind să modifice scopul pentru care au fost stabilite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice, a instituit garanţia de bună conduită. Aşadar, dispoziţiile criticate, prin reglementarea garanţiei de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, cuprind reguli procedurale specifice, cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice, fără a putea fi calificată drept o îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie.
    20. În ceea ce priveşte gratuitatea jurisdicţiilor administrative, raportat la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, analizând dispoziţiile ce reglementează procedura soluţionării contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Curtea a constatat că nu există nicio normă care să ateste existenţa vreunei taxe sau cauţiuni care să se facă venit la bugetul de stat ori la bugetul autorităţii administrativ-jurisdicţionale. Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012).
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    22. Distinct de cele reţinute în deciziile menţionate, Curtea reţine, cu acest prilej, că garanţia de bună conduită trebuie restituită dacă nu s-a reţinut un comportament necorespunzător al contestatarului, aşa cum a statuat prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. Acesta reprezintă un argument suplimentar în sprijinul ideii că garanţia nu constituie o contraprestaţie pecuniară din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională.

    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "GB INDCO" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 563/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi constată că dispoziţiile art. 271^1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2016.

                PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                            Cristina Cătălina Turcu

                                     -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 476 din 30 iunie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"