Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 476 din 10 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 si 31 si ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 465 din 10 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 şi 33 şi ale art. 9 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicatã de Alexandru Chiţu în Dosarul nr. 9.965/315/2010 al Judecãtoriei Târgovişte şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 585D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 9.965/315/2010, Judecãtoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 şi 33 şi ale art. 9 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice.
Excepţia a fost ridicatã de Alexandru Chiţu cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã sintagma "sau a instituţiilor publice", cuprinsã în dispoziţiile de lege criticate, este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (6), care stabilesc cã "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine", şi ale art. 30 alin. (7), potrivit cãrora "Sunt interzise de lege defãimarea ţãrii şi a naţiunii [...]", întrucât onoarea şi demnitatea sunt trãsãturi specifice persoanei fizice, şi nu persoanei juridice. Prin urmare, instituţiile publice nu pot beneficia de protecţia valorilor la care se referã art. 30 din Legea fundamentalã, iar cuprinderea în sfera contravenţiilor a faptelor privitoare la lezarea demnitãţii şi onoarei instituţiilor publice aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. Apreciazã cã organele statului profitã de poziţia lor şi, sub oblãduirea prevederilor de lege criticate, comit abuzuri. Totodatã, considerã cã eliminarea cãii de atac împotriva hotãrârii prin care judecãtoria soluţioneazã plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumţia de nevinovãţie, dreptul la apãrare şi dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Judecãtoria Târgovişte apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 750/2008.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit Încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 pct. 1 şi 33 şi ale art. 9 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, act normativ care a fost însã republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011, dându-se textelor o nouã numerotare. Astfel, având în vedere şi notele scrise ale autorului excepţiei depuse în motivarea criticii, reiese cã aceasta priveşte, în realitate, dispoziţiile art. 3 pct. 1 şi 31 şi ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, republicatã. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra acestor din urmã prevederi de lege, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 3 pct. 1 şi 31: "Constituie contravenţie sãvârşirea oricãreia dintre urmãtoarele fapte, dacã nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã fie considerate infracţiuni:
1. sãvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţãri cu acte de violenţã împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de naturã sã tulbure ordinea şi liniştea publicã sau sã provoace indignarea cetãţenilor ori sã lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice;
[...] 31. refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identitãţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificatã a organelor de urmãrire penalã sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;";
- Art. 8 alin. (2): "Hotãrârea judecãtoreascã prin care judecãtoria soluţioneazã plângerea este definitivã şi irevocabilã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) cu privire la prezumţia de nevinovãţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 30 alin. (6) şi (7) cu privire la limitãrile libertãţii de exprimare şi ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 10 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu formuleazã nicio criticã de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, republicatã. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sesizãrile trebuie [...] motivate", ceea ce înseamnã cã, în lipsa indicãrii de cãtre autorul excepţiei a unor texte sau principii din Constituţie care sã constituie temeiul contestãrii prezumţiei de constituţionalitate a prevederilor de lege criticate, instanţa de contencios constituţional nu este în mãsurã sã se substituie pãrţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 este inadmisibilã.
II. Referitor la prevederile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicatã, sintagma "demnitatea şi onoarea [...] instituţiilor publice" a mai fost supusã controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 30 alin. (6) şi (7) din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de o criticã identicã. Astfel, prin Decizia nr. 74 din 7 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 26 aprilie 2002, Curtea, respingând ca ne întemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 [actualul art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicatã], a statuat cã faptele prevãzute de textul de lege criticat nu sunt fapte contra persoanelor, ci contra normelor de convieţuire socialã, contra ordinii şi liniştii publice. Asemenea fapte constituie infracţiuni în sistemele de drept penal în care contravenţiile sunt incluse printre infracţiuni. În sistemul nostru, faptele menţionate în textul criticat constituie contravenţii dacã, fiind sãvârşite în public, sunt de naturã sã producã vreuna dintre consecinţele prevãzute de lege. Chiar dacã textul cuprinde unele impreciziuni de redactare, atunci când se referã la posibilitatea ca manifestãrile reprobabile menţionate sã lezeze demnitatea instituţiilor publice, nu se poate susţine cã dispoziţia legii ar fi neconstituţionalã. Astfel, deşi alin. (6) al art. 30 din Constituţie are în vedere limitele exercitãrii libertãţii de exprimare - aceasta neputând sã prejudicieze, printre alte valori supreme ale statului de drept, dreptul persoanei la propria imagine -, textul constituţional menţionat are, coroborat cu alte prevederi constituţionale, efectul de a consacra un drept constituţional cu o identitate de sine stãtãtoare şi deci cu aplicabilitate într-un domeniu mai extins. Acest text constituţional este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Exercitarea acestor libertãţi ce comportã îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã unor formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru securitatea naţionalã, integritatea teritorialã sau siguranţa publicã, apãrarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sãnãtãţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecãtoreşti". Ordinea şi liniştea publicã implicã atitudinea respectuoasã şi decentã faţã de instituţiile publice, iar argumentele pe care autorul excepţiei încearcã sã le impunã prin invocarea prevederilor art. 30 alin. (6) din Constituţie, şi anume cã astfel de manifestãri antisociale ar putea fi îngãduite faţã de instituţiile publice, nu pot fi acceptate.
Potrivit dispoziţiilor art. 57 din Constituţie, "Cetãţenii români, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sã-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi". Astfel, ordinea şi liniştea publicã se impun a fi respectate de fiecare persoanã în vederea desfãşurãrii normale a activitãţii autoritãţilor şi instituţiilor publice tocmai pentru ca acestea sã poatã asigura respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale consacrate de Constituţie . Este evident cã, prin sãvârşirea faptei prevãzute la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicatã, împotriva unei instituţii publice, se aduce atingere bunei funcţionãri a acestei instituţii, ceea ce este de naturã sã afecteze, în mod indirect, drepturile şi libertãţile constituţionale ale celorlalţi cetãţeni.
Aşa cum sentimentul onoarei sau demnitãţii este caracteristic persoanei fizice, în acelaşi mod se poate vorbi despre faima şi bunul renume ale unei instituţii sau autoritãţi publice, atribute pe care legea le apãrã prin sancţionarea contravenţionalã a faptelor prevãzute la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicatã. Deşi nu sunt menţionate printre valorile enumerate la art. 30 din Constituţie, aceasta nu înseamnã cã încãlcarea lor este îngãduitã.
În consecinţã, sintagma "demnitatea şi onoarea [...] instituţiilor publice" nu vine în contradicţie cu prevederile constituţionale, întrucât se subscrie sferei de aplicabilitate a alin. (6) şi (7) ale art. 30 din Constituţie, care consacrã limitele libertãţii de exprimare.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 750 din 24 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Totodatã, eventualele greşeli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui însã motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului.
În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse alin. (2) al art. 8 din Legea nr. 61/1991, introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, ca fiind alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 61/1991 anterior republicãrii acesteia, dispoziţii potrivit cãrora hotãrârea judecãtoreascã prin care judecãtoria soluţioneazã plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei este definitivã şi irevocabilã, acestea nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei. Stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului, deci şi reglementarea cãilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, cã acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac ("Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii"), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai de lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].
Referitor la presupusa încãlcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, nu este contrarã principiului egalitãţii în drepturi instituirea unor reguli speciale de procedurã, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.
De asemenea, dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, republicatã, nu încalcã dreptul la apãrare prevãzut de art. 24 din Legea fundamentalã şi nici dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 din Constituţie, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, întrucât nu înlãturã posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil. Totodatã, nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorul excepţiei nu reglementeazã dreptul la exercitarea cãilor de atac în orice cauzã. Pe de o parte, art. 129 din Constituţie, aşa cum s-a arãtat mai sus, stipuleazã cã pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac numai în condiţiile legii, iar, pe de altã parte, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrã dreptul la douã grade de jurisdicţie numai în materie penalã. Art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu are aplicabilitate în cauza de faţã, întrucât dreptul la un "recurs" efectiv nu se confundã cu dreptul la exercitarea unei cãi de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti.
În fine, nu sunt incidente în cauzã nici dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (11) cu privire la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, republicatã, excepţie ridicatã de Alexandru Chiţu în Dosarul nr. 9.965/315/2010 al Judecãtoriei Târgovişte.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, republicatã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
