Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 475 din 10 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 397, art. 399, art. 402 si art. 403 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 19 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, art. 399, art. 402 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iurie Mircea Pădureţ în Dosarul nr. 2.684/176/2010 al Judecătoriei Alba Iulia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 336D/2011.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prezenţa organelor de urmărire penală în procedura revizuirii se explică prin specificul acestei căi de atac, care presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală, în scopul reparării erorilor judiciare de fapt cuprinse în hotărârile judecătoreşti definitive.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.684/176/2010, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, art. 399, art. 402 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Iurie Mircea Pădureţ cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 397, art. 399, art. 402 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul la un recurs efectiv, întrucât, pe de o parte, cererea de revizuire se adresează parchetului, şi nu instanţei de judecată, iar pe de altă parte, admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pe baza probelor strânse în cursul cercetării efectuate de procuror. Consideră că procurorul trebuie să-şi exprime opinia doar în cadrul unei proceduri în faţa judecătorului şi în contradictoriu cu revizuentul, întrucât concluziile depuse de către parchet la instanţă, pe baza cărora aceasta se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, influenţează ireversibil instanţa. Prin urmare, efectuarea de cercetări de către parchet, în condiţiile în care ancheta nu este publică, impietează asupra aflării adevărului în mod nemijlocit de către judecător, având în vedere că acesta din urmă are la dispoziţie doar concluziile procurorului, fără a putea lua act de poziţia revizuentului cu privire la cerere şi la cercetările efectuate de procuror.
Judecătoria Alba Iulia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 397, art. 399, art. 402 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei, atâta vreme cât legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanţa de judecată, în condiţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală, părţile având dreptul de a-şi formula în scris punctul de vedere.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 561/2007, nr. 941/2007 şi nr. 570/2008, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 397, art. 399, art. 402 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu modificările şi completările aduse art. 397, 402 şi 403 prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 397: "Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.
Cererea se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.
Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile arătate în alin. 2, procurorul cheamă persoana care a făcut cererea în vederea completării sau precizării acesteia.
Cererea de revizuire adresată direct instanţei se trimite pe cale administrativă procurorului competent.";
- Art. 399: "După introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicită revizuirea. În cazul când este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanţă.
Totodată, procurorul cere, dacă este necesar, dosarul cauzei.
Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penală. Dispoziţiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.
Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni şi curge de la data introducerii cererii de revizuire.
După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei competente.";
- Art. 402: "La primirea lucrărilor trimise de procuror, preşedintele instanţei fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, dispunând ataşarea dosarului cauzei.";
- Art. 403 alin. 1: "Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. Instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 397, 399 şi 402 din Codul deprocedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 570 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 16 iunie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, reţinând că aceste prevederi de lege, care instituie reguli privind modul de soluţionare a cererii de revizuire, nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de un proces echitabil. Legislaţia procesual penală prevede suficiente garanţii pentru asigurarea accesului liber la justiţie. Astfel, după efectuarea cercetărilor pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire, procurorul înaintează întregul material, împreună cu concluziile sale, instanţei competente. Aceasta examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. Din dispoziţiile art. 397-406 din Codul de procedură penală rezultă faptul că este obligatorie sesizarea instanţei de judecată, care, după verificarea probelor existente, se va pronunţa cu privire la temeinicia cererii de revizuire. Prezenţa organelor de urmărire penală în procedura revizuirii se explică prin specificul acestei căi de atac, al cărei scop îl constituie repararea erorilor judiciare de fapt cuprinse în hotărârile judecătoreşti definitive. Calea de atac a revizuirii presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală, restabilirea adevărului putând duce la o altă soluţionare a cauzei decât cea dispusă anterior, fiind necesar ca şi în această situaţie fazele procesului penal să fie respectate.
Pe cale de consecinţă, Curtea a statuat că prevederile art. 397, 399 şi 402 din Codul de procedură penală nu aduc atingere principiului liberului acces la justiţie, întreaga activitate desfăşurată de procuror şi de organele de urmărire penală, precum şi întregul probatoriu administrat fiind supuse controlului instanţei judecătoreşti.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.623 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, art. 399 şi art. 402 din Codul de procedură penală, pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. Astfel, legiuitorul a instituit o procedură specială în cadrul căreia instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, cu scopul de a descuraja abuzul de drept prin formularea unor cereri de revizuire care nu îndeplinesc condiţiile minimale de validitate şi a căror soluţionare în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului, ar duce inevitabil la tergiversarea cauzelor. Faptul că părţile nu sunt citate cu ocazia analizării admisibilităţii în principiu nu echivalează cu o îngrădire a accesului la instanţă sau a dreptului la apărare, având în vedere că părţile au posibilitatea de a formula în scris punctul lor de vedere. Eventualele abuzuri ale procurorilor, la care se face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.
Art. 13 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, art. 399, art. 402 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iurie Mircea Pădureţ în Dosarul nr. 2.684/176/2010 al Judecătoriei Alba Iulia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
