Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 474 din 9 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 79/2003 si republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 79/2003 şi republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Murfatlar România" S.A. din Basarabi în Dosarul nr. 4.270/2003 al Judecãtoriei Constanţa. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 372C/2003, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Societatea Comercialã "VID COMSERV" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.169/2003 al Judecãtoriei Cluj-Napoca. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere conţinutul identic al excepţiilor ridicate. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 372C/2003 la Dosarul nr. 364C/2003, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile criticate, care instituie plata unei cauţiuni pentru introducerea contestaţiei la executare, nu contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi, de asemenea, nu contravin nici accesului liber la justiţie, consacrat de prevederile constituţionale ale art. 21, întrucât acestea prevãd tocmai posibilitatea introducerii unei contestaţii la executare, în anumite condiţii. În acest sens, invocã jurisprudenţa recentã a Curţii Constituţionale, care, prin <>Decizia nr. 229/2003 , a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 12 iunie 2003 şi din 30 iunie 2003, pronunţate în dosarele nr. 4.270/2003 şi nr. 3.169/2003, Judecãtoria Constanţa, respectiv Judecãtoria Cluj-Napoca au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 79/2003 şi republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Murfatlar România" - S.A. din Basarabi, respectiv de Societatea Comercialã "VID COMSERV" - S.R.L. din ClujNapoca în cadrul unor cauze comerciale având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile criticate, prin condiţionarea introducerii contestaţiei la executare formulate de persoanele juridice de plata unei cauţiuni de 20% din cuantumul sumei datorate, contravin dreptului fundamental de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime. "Atâta timp cât suma datoratã nu este certã, lichidã şi exigibilã şi nu este stabilitã de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, impunerea prin lege doar pentru persoanele juridice a unei cauţiuni de 20% din suma datoratã este de naturã a îngrãdi accesul la justiţie al acestora." Având în vedere cã formularea unei contestaţii la executare nu este de naturã a suspenda executarea silitã, pentru aceasta fiind nevoie de plata unei alte cauţiuni, stabilitã de aceastã datã de instanţa de judecatã, autorii excepţiei susţin cã astfel se limiteazã accesul liber la justiţie. Totodatã, impunerea numai faţã de persoanele juridice a condiţiei depunerii unei cauţiuni în vederea introducerii unei contestaţii la executare creeazã o situaţie discriminatorie pentru persoanele juridice, având în vedere cã persoanele fizice nu au aceastã obligaţie. Judecãtoria Constanţa opineazã cã excepţia este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constituţie, întrucât acest text constituţional consacrã principiul egalitãţii tuturor cetãţenilor în faţa legii şi nu egalitatea tuturor persoanelor, fizice sau juridice, ca subiecte de drept în faţa legii. Totodatã, nu se înfrânge nici accesul liber la justiţie, întrucât stabilirea cauţiunii în sarcina contestatorului nu îngrãdeşte dreptul persoanei juridice de a se adresa justiţiei în cazul în care se considerã vãtãmatã prin executare. De asemenea, prin impunerea achitãrii unei cauţiuni, dispoziţiile criticate nu contravin nici dreptului la apãrare, consacrat de art. 24 din Constituţie. Judecãtoria Cluj-Napoca opineazã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât depunerea cauţiunii prevãzute de dispoziţiile legale criticate este o garanţie a bunei-credinţe a contestatorului, în cazul în care scopul urmãrit de acesta vizeazã obţinerea unei hotãrâri de anulare a executãrii silite, iar nu tergiversarea executãrii prin folosirea cãilor de atac prevãzute de lege. Astfel, în opinia instanţei, dispoziţiile legale criticate nu introduc nici un fel de discriminare între persoanele fizice şi persoanele juridice şi nu contravin nici principiului accesului liber la justiţie. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prin dispoziţiile criticate nu se aduce vreo atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, care se referã la egalitatea în drepturi a acestora în raport cu prevederile legii, "iar nu la faptul cã toţi ar beneficia de aceleaşi drepturi". S-a avut în vedere ca depunerea cauţiunii sã se facã numai de cãtre persoanele juridice, atât în considerarea numãrului sporit de cauze execuţionale, cât şi din motive de naturã economicã. Dispoziţiile criticate nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, întrucât ele au ca scop atenuarea tendinţei spre abuzul de drept care se manifestã în procedurile de executare silitã, fapt care conduce la tergiversarea realizãrii drepturilor stabilite pe baza unor titluri, în dauna intereselor creditorilor, acest aspect fiind reţinut şi de prevederile <>art. 130 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , potrivit cãrora, în cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat la plata unor despãgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executãrii. În final, se apreciazã cã procedura instituitã de dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002 reprezintã o procedurã specialã, care a fost instituitã în realizarea interesului general, privind recuperarea banilor publici, care se cuvin bugetului de stat, iar, în acest sens, se dã eficienţã şi prevederilor constituţionale ale art. 53 alin. (1) privind obligativitatea cetãţenilor de a plãti taxe şi impozite, precum şi ale art. 134 alin. (2) lit. b) referitoare la obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. De asemenea, invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume <>Decizia nr. 229/2003 . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 79/2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003) şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: - Art. 127: "(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a trezoreriei statului. (2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã. (3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii." În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciazã cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, 24 şi art. 49 alin. (1), devenit art. 53 alin. (1) dupã republicarea Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; - Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; - Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: Textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României, aşa cum fãrã temei susţine autorul excepţiei, având în vedere situaţia juridicã specificã a persoanelor juridice, în raport cu statutul persoanelor fizice, între cele douã categorii de subiecte de drept, aflate în situaţia de debitor supus executãrii silite pentru datorii bugetare, existând suficiente deosebiri care sã justifice tratamentul diferenţiat reglementat prin <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 . În acest sens, este de reţinut cã în raport cu volumul surselor de venit supuse impunerii şi cu amploarea activitãţilor supuse taxelor prevãzute de lege - valoarea contribuţiilor persoanelor juridice la bugetul de stat este incomparabil mai importantã decât aceea a persoanelor fizice, iar contestaţiile la executare introduse de cãtre persoanele juridice în scopul întârzierii îndeplinirii obligaţiilor lor financiare cãtre stat pot avea efecte cu mult mai pãgubitoare decât eventualele contestaţii formulate în acelaşi scop de cãtre persoanele fizice. Din aceastã perspectivã, instituirea cauţiunii prevãzute de dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei reprezintã o mãsurã legitimã de descurajare a sustragerii de cãtre debitorii persoane juridice de la îndeplinirea obligaţiilor lor bãneşti cãtre stat. Curtea constatã cã nici critica întemeiatã pe dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu poate fi primitã, întrucât contestaţia la executare constituie prin sine însãşi o cale de acces la justiţie, iar condiţionarea acesteia de plata unei cauţiuni constituie - ca şi termenul de introducere a contestaţiei şi celelalte condiţii prevãzute de lege - o mãsurã de asigurare a celeritãţii procedurii şi de descurajare a abuzului de drept, admisibilã şi rezonabilã. De asemenea, nu poate fi primitã critica întemeiatã pe dispoziţiile art. 24 şi ale art. 53 din Constituţie, deoarece condiţionarea contestaţiei la executare de depunerea unei cauţiuni nu restrânge dreptul debitorilor în cauzã la apãrare sau un alt drept al acestora, ci, aşa cum s-a mai arãtat, garanteazã exercitarea cu bunã-credinţã de cãtre aceştia a drepturilor lor şi îndeplinirea obligaţiilor financiare ce le au faţã de bugetul de stat. Dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã. Astfel, prin Decizia nr. 313 din 10 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, Curtea a respins ca nefondatã o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect. Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 79/2003 şi republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Murfatlar România" - S.A. din Basarabi în Dosarul nr. 4.270/2003 al Judecãtoriei Constanţa, respectiv de Societatea Comercialã "VID COMSERV" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.169/2003 al Judecãtoriei Cluj-Napoca. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
