Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 473 din 9 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea depozitarii semintelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea si constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 149/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 923 din 22 decembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 149/2003 , excepţie ridicatã de Asociaţia Patronalã a Angrosiştilor de Cereale din România - ANCER în Dosarul nr. 278/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin reprezentant, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei considerã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 56/2000 , <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2000 , <>Legea nr. 39/2001 , <>Legea nr. 657/2001 şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 51, art. 134 alin. (2) şi art. 114 alin. (4) din Constituţie. Totodatã, se aratã cã prin adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 s-a preluat un haos legislativ, fãcând nefuncţionale prevederile sale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate. Referitor la justificarea emiterii de cãtre Guvern a ordonanţei de urgenţã, se aratã cã Guvernul a motivat regimul de urgenţã al ordonanţei în nota de fundamentare. De asemenea, actele normative criticate nu conţin dispoziţii retroactive, acestea aplicându-se de la data intrãrii lor în vigoare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 278/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 , ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 109/2000 , ale <>Legii nr. 39/2001 şi ale <>Legii nr. 657/2001 , excepţie ridicatã de Asociaţia Patronalã a Angrosiştilor de Cereale din România - ANCER.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 , ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 109/2000 , ale <>Legii nr. 39/2001 , ale <>Legii nr. 657/2001 , precum şi ale art. 37 lit. j) şi k) şi ale art. 77 alin. (3) din Normele metodologice din 9 noiembrie 2001 pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.113/2001 , contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 49 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. f), art. 114 şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Pe lângã unele motive care se referã la oportunitatea reglementãrilor şi la eficienţa acestora se susţine, în esenţã, cã, datoritã neluãrii în considerare a termenelor de aplicare prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 56/2000 , aceasta ar încãlca principiul neretroactivitãţii legilor, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se mai aratã cã aceastã ordonanţã încalcã dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie privind asigurarea de cãtre stat a libertãţii comerţului, a protecţiei concurenţei loiale, a cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Modificarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2000 , şi nu printr-o lege, contravine dispoziţiilor art. 114 alin. (5) din Constituţie. Se apreciazã, totodatã, cu privire la aceastã ordonanţã de urgenţã, cã nu existã un caz excepţional care sã justifice emiterea ei, ceea ce contravine art. 114 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, potrivit autorului excepţiei, ordonanţa de urgenţã sus-amintitã ar încãlca şi dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât creeazã "condiţii nefavorabile valorificãrii tuturor factorilor de producţie", precum şi pe cele ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, "prin lãsarea nemodificatã a termenelor de aplicare a <>Ordonanţei nr. 56/2000 ", motiv pentru care şi <>Legea nr. 39/2001 ar fi neconstituţionalã. <>Legea nr. 657/2001 este consideratã neconstituţionalã, fãrã a se indica norma constituţionalã încãlcatã.
Referitor la dispoziţiile art. 37 lit. j) şi k) din Normele metodologice din 9 noiembrie 2001 pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.113/2001 , se susţine cã acestea încalcã art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, întrucât primul text încearcã "ocolirea încadrãrii unor fapte în categoria infracţiunilor considerându-le contravenţii [...], deşi aceste fapte sunt penale cu consecinţe deosebit de grave pentru activitatea comercialã", situaţie ce intrã în sfera de reglementare a legilor organice. Totodatã, dispoziţiile din aceeaşi hotãrâre a Guvernului contravin art. 49 alin. (2) din Constituţie, întrucât "prevãd interdicţia unei activitãţi legale pentru o societate comercialã pe acţiuni, din cauza infracţiunii comise de cãtre administratorul sãu", ceea ce aduce atingere dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Se apreciazã cã toate aceste acte normative încalcã art. 134 alin. (2) lit. a), întrucât membrii ANCER "nu mai pot funcţiona în condiţii de normalitate şi legalitate".
Autorul excepţiei invocã şi existenţa unor necorelãri şi contradicţii între actele emise de Guvern şi de Parlament.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât "aspectele învederate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt aspecte care privesc mai mult fondul cauzei în care este contestatã legalitatea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.113 din 27 noiembrie 2001 ".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia este inadmisibilã. Se susţine, în argumentarea acestui punct de vedere, cã, "ulterior invocãrii excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate [...] au fost abrogate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea depozitãrii seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 18 noiembrie 2002". Faţã de aceastã situaţie, în opinia Guvernului, devin aplicabile dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului aratã cã, deşi <>Ordonanţa Guvernului nr. 56/2000 a fost abrogatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 149/2003 , "soluţia legislativã de principiu din textele de lege modificate a fost preluatã în noua reglementare, fãrã a avea un conţinut identic". În aceastã situaţie, considerã Avocatul Poporului, Curtea este competentã sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Se apreciazã, în punctul de vedere prezentat, cã
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 nu contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu conţine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv. De altfel, aratã Avocatul Poporului, autorul excepţiei vizeazã, în realitate, aplicarea în timp a dispoziţiilor criticate, or, aceasta este de resortul instanţei judecãtoreşti. În acest sens, se invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Se mai aratã cã nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate neconcordanţele dintre dispoziţiile criticate şi alte acte normative, întrucât "aceasta nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci una de tehnicã legislativã". În legãturã cu criticile privind lipsa de eficacitate şi oportunitate a reglementãrilor criticate, se apreciazã cã asupra acestora "numai Parlamentul poate hotãrî, în limitele prevãzute de Constituţie". De asemenea, nu intrã în competenţa Curţii nici "lipsa de precizie" din actul normativ considerat neconstituţional, întrucât "controlul de constituţionalitate nu poate privi omisiuni de reglementare (...), pentru cã, altfel, Curtea Constituţionalã ar deveni legislator pozitiv, ceea ce este de neconceput".
În ceea ce priveşte invocarea art. 114 şi a art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, în susţinerea excepţiei, Avocatul Poporului apreciazã cã reglementãrile legale criticate nu contravin acestor prevederi constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de cãtre autorul excepţiei, îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 privind reglementarea depozitãrii cerealelor şi seminţelor oleaginoase, regimul certificatelor de depozit pentru acestea, precum şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 31 ianuarie 2000, precum şi ale <>Legii nr. 39/2001 , de aprobare cu modificãri şi completãri a acestei ordonanţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 13 martie 2001. Totodatã, este criticatã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 5 iulie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 657/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 13 decembrie 2001. De asemenea, sunt criticate dispoziţiile art. 37 lit. j) şi k) şi ale art. 77 alin. (3) din Normele metodologice din 9 noiembrie 2001 pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.113/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 27 noiembrie 2001.
Ulterior, toate aceste acte normative au fost abrogate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 141 din 17 octombrie 2002 privind reglementarea depozitãrii seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 18 noiembrie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 149 din 14 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 19 aprilie 2003.
În legãturã cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, deşi actele normative criticate de autorul excepţiei au fost abrogate anterior formulãrii excepţiei, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 149/2003 , reglementarea de principiu a fost preluatã, în substanţa ei, cu îmbunãtãţiri, de actele normative menţionate, astfel cã, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmeazã a se pronunţa, în lumina criticilor formulate, asupra constituţionalitãţii acestor din urmã douã acte normative care sunt în vigoare.
Critica de neconstituţionalitate constã în caracterul inoportun şi ineficient al reglementãrilor cuprinse în textele actelor la care se referã excepţia ridicatã. Sunt invocate, în susţinerea excepţiei, dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 49 alin. (2), devenit art. 53 alin. (2), dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 72 alin. (3) lit. f), devenit art. 73 alin. (3) lit. h), art. 114 alin. (4) şi alin. (5), devenit art. 115 alin. (4) şi (5), precum şi alin. (7) şi art. 134 alin. (2) lit. a), devenit art. 135 alin. (2) lit. a).
Aceste texte, în noua lor redactare, au urmãtorul cuprins:
- Art. 15 alin (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 53 alin. (2): "Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 73 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organicã se reglementeazã: [...];
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora;";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
În legãturã cu invocarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) şi (5) din Constituţie, Curtea urmeazã a avea în vedere condiţiile prevãzute în textele constituţionale în vigoare la data emiterii actelor normative care constituie obiectul excepţiei, al cãror cuprins este în mare mãsurã diferit de cel al dispoziţiilor art. 115 alin. (4), (5) şi (7) în redactarea actualã a Constituţiei.
Analizând critica de neconstituţionalitate referitoare la precizia, coerenţa, oportunitatea şi eficienţa reglementãrii criticate, Curtea reţine cã, potrivit competenţei sale, nu se poate pronunţa asupra acestor aspecte, ele fiind de resortul exclusiv al autoritãţii legiuitoare (inclusiv al celei delegate). Conform dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "în exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului".
Din examinarea comparativã a dispoziţiilor cuprinse în actele normative în vigoare cu privire la reglementarea depozitãrii seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit şi a textelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, nu rezultã elemente de incompatibilitate, în sensul cã ar fi fost încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 49 alin. (2), devenit art. 53 alin. (2), ale art. 72 alin. (3) lit. f), devenit art. 73 alin. (3) lit. h), art. 114 alin. (4) şi (5), devenit art. 115 alin. (4), (5) şi (7), şi, respectiv, ale art. 134 alin. (2) lit. a), devenit art. 135 alin. (2) lit. a).
Curtea reţine cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 şi ale <>Legii nr. 149/2003 nu sunt retroactive, ele aplicându-se numai de la data intrãrii în vigoare, şi nu prevãd restrângerea vreunuia dintre drepturile şi libertãţile fundamentale prevãzute de Constituţie. Reglementãrile respective au ca obiect, în exclusivitate, organizarea unei activitãţi de o realã importanţã - depozitarea seminţelor de consum, stabilind, în detaliu, modul de acordare a licenţei de depozit, regimul certificatelor de depozit, tariful de depozitare, asigurarea depozitarului, activitatea de gradare a seminţelor de consum, fondul de garantare pentru certificatele de depozit. Or, modalitatea de reglementare a acestor activitãţi este o consecinţã a opţiunii autoritãţii legiuitoare (inclusiv în cadrul delegãrii legislative) în aplicarea prevederilor constituţionale privind legiferarea.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, devenit art. 73 alin. (3) lit. h), care prevede cã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora sunt stabilite prin lege organicã, Curtea constatã cã <>Legea nr. 149/2003 prin care a fost aprobatã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 , lege prin care au fost prevãzute infracţiuni legate de obiectul de reglementare al ordonanţei, a fost adoptatã cu respectarea procedurii constituţionale prevãzute pentru legile organice [art. 74 alin. (1), devenit art. 76 alin. (1) din Legea fundamentalã].
În legãturã cu susţinerea cã ar fi fost încãlcate dispoziţiile art. 114 din Constituţie, în vigoare la data emiterii ordonanţelor criticate, referitoare la condiţiile de emitere a ordonanţelor şi a ordonanţelor de urgenţã, în sensul cã, pe de o parte, nu existã un "caz excepţional" care sã justifice emiterea de cãtre Guvern a ordonanţei de urgenţã, iar pe de altã parte, nu se putea emite o ordonanţã de urgenţã (nr. 109/2000) în timp ce <>Ordonanţa Guvernului nr. 56/2000 , emisã în baza unei legi de abilitare, era depusã pentru aprobare, şi cã Parlamentul "nu a fost convocat în sesiune extraordinarã", Curtea constatã cã nu se poate pronunţa asupra condiţiilor de emitere a unor acte normative abrogate. Analizând aceste susţineri în raport cu <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 , Curtea reţine cã sunt neîntemeiate. Ordonanţa de urgenţã a fost emisã în timpul sesiunii parlamentare ordinare şi a fost ulterior aprobatã de Parlament prin <>Legea nr. 149/2003 , cu modificãri şi completãri. În acelaşi timp Curtea observã cã Guvernul a motivat regimul de urgenţã al ordonanţei, în nota de fundamentare, prin "importanţa domeniului pe care-l reglementeazã, avantajele pe care le aduce producãtorilor agricoli de seminţe de consum, de creşterea gradului de conservare a cantitãţilor de seminţe de consum, a calitãţii acestora şi necesitatea de a crea un sistem garantat în comerţul cu cereale pe piaţa internã şi externã", precum şi prin faptul cã actele normative emise anterior "nu [erau] armonizate cu reglementãrile internaţionale în domeniu".
În sfârşit, Curtea nu reţine nici critica întemeiatã pe încãlcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, devenit art. 135 alin. (2) lit. a), privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, întrucât prin conţinutul ordonanţei de urgenţã analizate nu se aduce vreo atingere acestui text constituţional. Dimpotrivã, actul normativ respectiv exprimã tocmai îndeplinirea acestei obligaţii ce revine statului, precum şi a celei prevãzute de art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, devenit art. 135 alin. (2) lit. b), conform cãreia statul trebuie sã asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea depozitãrii seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 149/2003 , excepţie ridicatã de Asociaţia Patronalã a Angrosiştilor de Cereale din România - ANCER în Dosarul nr. 278/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
